Eligibility for special compensation rights under Law No. 309/2002 despite military service under Defense Ministry jurisdiction.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul D.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Vâlcea, solicitând anularea hotărârii nr. 5793 din 22 ianuarie 2004 și obligarea acestei autorități să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, având ca sarcină, construirea de obiective militare.

Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 22/F-C din 23 februarie 2004, a respins acțiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din livretul militar rezultă că în perioada 27 septembrie 1958 - 8 iunie 1960, reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 04583 Slatina și U.M. 07178 Constanța, de unde a fost lăsat la vatră, iar aceste unități făceau parte din cadrul Ministerului Forțelor Armate.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, drepturile prevăzute de această lege se acordă numai celor care au prestat muncă în detașamente de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul D.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut, în esență, că greșit prima instanță i-a respins cererea, întrucât în perioada serviciului militar nu a participat la instrucție, ci a lucrat numai în construcții civile și militare, așa cum, de altfel, este menționat în coloana 27 (pag. 5) din livretul militar.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.

Din livretul militar Seria Kn nr. 028571, rezultă că reclamantul, în perioada 27 septembrie 1958 - 8 iunie 1960, a satisfăcut serviciul militar în U.M. 04583 Slatina și U.M. 07178 Constanța, ca „mână de lucru”.

Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se tutela Ministerului Forțelor Armate, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să preteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar.

În consecință, recursul urmează a fi admis, casându-se sentința atacată, iar pe fond să se admită acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.M. împotriva sentinței nr. 22/F-C din 23 februarie 2004 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul D.M. Anulează hotărârea nr. 5793 din 22 ianuarie 2004 a Casei Județene de Pensii Vâlcea. Obligă pe pârâtă să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 septembrie 1958 - 8 iunie 1960, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2004.