Validity of fiscal security measures after extinguishment of underlying tax liabilities via amnesty

Şedinţa publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/21.04.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună:

- anularea Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021;

- anularea tuturor actelor subsecvente emise în baza Deciziei nr. 18/2021, respectiv anularea Proceselor-verbale de sechestru asigurător emise de AJFP Timiş;

- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 din C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 540/2021 din data de 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ, având ca obiect - anulare decizie instituire măsuri asigurătorii.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 540/2021 din data de 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut, într-o primă critică faptul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, arătând că prima instanţă a reţinut în mod greşit că lipsa unei descrieri sau a unei aprecieri exprese de către organul emitent cu privire la existenţa unor asemenea cazuri de pericol, în condiţiile în care în cuprinsul deciziei a fost descrisă starea de fapt fiscală, prin raportare la comportamentul fiscal al societăţii nu echivalează cu nemotivarea acestuia.

Solicită a se avea în vedere faptul că organul fiscal menţionează pentru prima dată, prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, că măsurile asiguratorii au fost luate pentru ca " în timpul desfăşurării controlului fiscal a avut loc o vânzare a unor bunuri imobile ale societăţii, mai exact în data de 26.02.2021.

Motivarea stabilirii obligaţiilor de plată fiscale în sarcina debitorului nu poate constitui prin ea însăşi un motiv suficient pentru motivarea luării măsurilor asiguratorii întrucât în această situaţie trebuie analizate alte fapte ale debitorului decât cele care au condus la stabilirea obligaţiilor fiscale, respectiv faptele debitorului din care rezultă că acesta intenţionează să îşi ascundă, sustragă sau risipească patrimoniul pentru a împiedica în final colectarea obligaţiilor fiscale instituite în sarcina sa.

Dacă s-ar da posibilitatea organelor fiscale de a institui măsuri asigurătorii ori de câte ori constată nereguli de ordin fiscal soldate cu stabilirea de obligatii fiscale suplimentare pentru un contribuabil, atunci în mod evident, aceste măsuri nu ar mai avea caracter de exceptie, ci s-ar transfoma în regulă, cu nesocotirea flagrantă a prevederilor art. 213 alin. (2) Codul de procedură fiscală.

ln lumina celor expuse mai sus, având în vedere că motivarea din decizia contestata nu este una care sa satisfacă exigentele prevăzute de art. 213, alin. (2) din Codul de procedură fiscală şi atât timp nu s-au arătat în concret de către organul fiscal emitent indiciile, cazurile exceptionale apte a contura pericolul de sustragere a debitorului, de ascundere ori risipire patrimoniului său pentru a îngreuna colectarea, recurenta solicită anularea Deciziei de instituire a masurilor asiguratorii nr. x.

Într-o altă critică recurenta susţine că nu există pericolul ca A. să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul.

În susţinerea acesteia, recurenta arată că, aşa cum a menţionat şi argumentat la capitolul anterior, organul fiscal mentionează pentru prima data, prin întâmpinarea formulată, că măsurile asiguratorii au fost luate pentru că "în timpul desfăşurării controlului fiscal a avut loc o vânzare a unor bunuri imobile ale societatii A., mai exact in data de 26.02.2021"

Insă, vânzarea bunurilor imobile ale societatii a avut loc cu mult înainte de inspectia fiscală şi chiar înainte de controlul inopinat şi nu în timpul acestuia, asa cum în mod eronat sustine organul fiscal.

Pe cale de consecinta, vânzarea bunurilor imobile invocată de catre organul fiscal cu titlu de pericol real, iminent, actual şi probat ca societatea să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul." nu constituie un motiv temeinic pentru dispunerea masurilor asiguratorii, acestea fiind nelegale.

Susţine deopotrivă că, prin dispunerea acestor masuri asiguratorii colectarea a devenit absolut imposibilă, întrucât prin instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile si imobile ale societăţii A. S.R.L., s-a ajuns la blocarea întregului business desfăşurat de societate, la imposibilitatea desfăşurării activităţii care ar fi permis societăţii să obţina sumele de bani necesare platii obligatiilor suplimentare stabilite prin Decizie de impunere.

Spre exemplu, au fost indisponibilizate echipamentele tehnologice folosite de societate în activitatea desfasurată pe teritoriul Romaniei iar acest lucru înseamnă blocarea intregii activitati şi concedierea salariatilor angrenati în acest proces de muncă.

De asemenea, s-au indisponibilizat stocurile de marfă cu consecinta imposibilităţii livrării acestora către clientii A.. Prin indisponibilizarea acestor stocuri de marfa ne aflam în imposibilitatea obţinerii sumelor de bani necesare achitării creanţelor fiscale.

Indiferent de sustinerea organului prin întâmpinare conform căreia "aceasta activitate este redusă faţă de activitatea de baza a societatii de agent de muncă temporara", este totuşi o activitate a societăţii pe care o desfăsura si pentru care detine autorizatii, deci, genereaza venituri care ar fi putut acoperi, chiar şi parţial, obligatiile fiscate.

In mod evident, nu este îndeplinită conditia caracterului excepţional al măsurilor asiguratorii instituite de către organul fiscal asupra bunurilor societăţii A.. Din contra, aceste măsuri asiguratorii au dus la îngreunarea colectării creanţelor fiscale prin blocarea activitatii care ar fi putut genera venituri pentru societate.

Pentru toate motivele de nelegalitate invocate recurenta solicită admiterea prezentului recurs, casarea sentintei recurate, iar, în rejudecare, să se admită acţiunea, astfel cum aceasta a fost formulată.

Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, ca temeinică şi legală.

Răspunsul la întâmpinare

Prin Răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a combătut apărările intimatei - pârâte din cadrul întâmpinării, arătând că susţinerile acestuia sunt nefondate.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 01.02. 2022, s-a fixat primul termen pentru judecata cererii de recurs la data de 28 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul recurentei - reclamante, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare, în principal asupra excepţiei lipsei de obiect a recursului, invocată de recurenta -reclamantă şi, în subsidiar, eventual, asupra fondului recursului ce face obiectul judecăţii.

Alte aspecte procesuale

La data de 08.08.2022, adică anterior termenului de judecată din data de 28.03.2023 intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a depus la dosar Completare la întâmpinare, în cadrul căreia a arătat că, la data de 31.03.2022, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligatii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, lege care acordă amnistie fiscală pentru toate obligatiile fiscale principale şi accesorii generate de reclasificarea diurnei în venituri de natură salarială de către organele de control fiscale pentru perioada 1 iulie 2015 şi pana la data de 31.03.2022.

Pe cale de consecinţă, reclamanta a depus o cerere de anulare a obligaţiilor înscrise în Decizia de impunere nr. x/25.03.2021, obligaţii cărora le sunt aplicabile parţial dispozitiile Legii nr. 71/2002 privind amnistia.

Asadar, organul fiscal, în urma analizarii cererii, a dispus:

- prin Decizia nr. 5299/21.07.2022 anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON,

- prin Decizia 5299.1/21 .07.2022, anularea obligatiilor fiscale accesorii, în cuntum de 4.963.867 RON şi

- prin Decizia nr. 5299.2/21.07.2022 anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalităţi de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON motiv pentru care, în prezent, nu mai subzistă niciun interes in promovarea vreunei căi de atac în ce priveşte aceaste sume.

Cu referire la suma de 15.698 RON reprezentând TVA, arată faptul că decizia de anulare nr. 5299/21.07.2022 nu se referă şi la această sumă şi, ca atare, solicită ca instanţa să respingă capătul de cerere privind anularea acestei sume, ca neîntemeiat.

Anexat la completarea la întâmpinare a depus şi Deciziile de anulare a obligaţiilor fiscale principale şi accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în cadrul cererii de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanta A. prin lichidator judiciar B. este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta A. prin lichidator judiciar B., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞOARA-ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TIMIŞ anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente emise în baza acesteia, respectiv anularea Proceselor-verbale de sechestru asigurător emise de AJFP Timiş.

Prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă, iar împotriva hotărârii instanţei de fond a formulat recurs reclamanta A. prin lichidator judiciar B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Anterior termenului de judecată din data de 28.03.2023, respectiv la 08.08.2022, intimata-pârâtă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş a depus la dosar Completare la întâmpinare, în cadrul căreia a arătat că, la data de 31.03.2022, a fost publicata in Monitorul Oficial Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligatii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, lege care acordă amnistie fiscală pentru toate obligatiile fiscale principale şi accesorii generate de reclasificarea diurnei în venituri de natură salarială de către organele de control fiscale pentru perioada 1 iulie 2015 şi pana la data de 31.03.2022.

Pe cale de consecinţă, reclamanta a depus o cerere de anulare a obligaţiilor înscrise în Decizia de impunere nr. x/25.03.2021, obligaţii cărora le sunt aplicabile parţial dispozitiile Legii nr. 71/2002 privind amnistia iar organul fiscal, în urma analizarii cererii, a dispus:

- prin Decizia nr. 5299/21.07.2022 anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON,

- prin Decizia 5299.1/21 .07.2022, anularea obligatiilor fiscale accesorii, în cuntum de 4.963.867 RON şi

- prin Decizia nr. 5299.2/21.07.2022 anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalităţi de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON.

Înalta Curte, înainte de a trece la analizarea pe fond a recursului ce face obiectul judecăţii, având în vedere dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va examina cu prioritate excepţia lipsei de obiect a recursului, invocată de recurenta-reclamantă, pe care o va respinge, ca nefondată, raportat la soluţia dată de instanţa de fond prin hotărârea atacată. Faţă de obiectul acţiunii, ce vizează o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii, anularea obligaţiilor fiscale ce au stat la baza emiterii acesteia şi a actelor subsecvente în speţă, prin emiterea Deciziilor nr. 5299, nr. 5299.1 şi 5299.2 din data de 21.07.2022, ca urmare a prevederilor Legii nr. 72/2022 privind anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, nu determină ex-officio anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/05.03.2021 şi a actelor subsecvente emise în baza acesteia, ce fac obiectul judecăţii, astfel că nu poate fi reţinută o lipsă de obiect a recursului.

În continuare, Înalta Curte, trecând la analizarea pe fond a recursului declarat în cauză, reţine că, faţă de deciziile emise de organul fiscal pe parcursul judecării recursului, respectiv la data de 21.07.2022, prin care s-au anulat obligaţiile fiscale ce au stat la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii ce face obiectul litigiului, respectiv Deciziile nr. 5299/21.07.2022 privind anularea obligatiilor stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.03.2021 în cuantum de 23.102.425 RON (dosarul de recurs), nr. x/21 .07.2022, privind anularea obligaţiilor fiscale accesorii, în cuantum de 4.963.867 RON (dosarul de recurs) şi nr. x/21.07.2022 privind anularea obligatiilor fiscale accesorii reprezentând penalităţi de întârziere în cuntum de 19.852.442 RON (dosarul de recurs), în condiţiile în care decizia de instituire a măsurilor asiguratorii ce face obiectul judecăţii a fost emisă tocmai ca urmare a acestor obligaţii fiscale, anulate de organul fiscal, instanţa de control judiciar apreciază că, raportat la dispoziţiile art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, măsurile asiguratorii dispuse prin Decizia nr. 18/05 martie 2021 nu se mai justifică, motiv pentru care se impune admiterea recursului promovat de recurenta - reclamantă, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii formulate de reclamantă, cu consecinţa anulării Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 şi a tuturor actelor subsecvente emise în baza acesteia.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 248 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, ca nefondată şi va admite recursul declarat de recurenta- A. S.R.L. prin lichidator judiciar B., va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş şi, pe cale de consecinţă, va anula Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 şi toate actele subsecvente emise în baza acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de obiect a recursului, ca nefondată.

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 540/2021 din 12 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi rejudecând:

Admite acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara-Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Timiş.

Anulează Decizia de instituire a masurilor asigurătorii nr. x/05.03.2021 şi toate actele subsecvente emise în baza acesteia.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.