Recourse declared null for failing to articulate statutory cassation grounds in civil administrative dispute over suspension of proceedings pending criminal trial

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă anularea Ordinului nr. 833/23.07.2019 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii lui, prin reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior şi cu obligarea pârâtei plata de despăgubiri materiale egale cu drepturile băneşti la care era îndreptăţit, de la data emiterii ordinului si până la data reîncadrării sale în funcţie; anularea Ordinului nr. 832/23.07.2019; obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral, cauzat de vătămarea gravă a prestigiului profesional si de trauma emoţională pricinuită, prin plata unor despăgubiri în cuantum egal cu drepturile băneşti cuvenite, potrivit funcţiei pe care o ocupa anterior retrogradării abuzive, de la data emiterii ordinelor de sancţionare si pana la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de anulare a acestora; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6037 pronunţată în data de 17 noiembrie 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis in parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Electorală Permanentă a anulat Ordinul 832/2019 şi a respins în rest acţiunea.

Împotriva sentinţei civile nr. 6037 pronunţată în data de 17 noiembrie 2020 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Cauza a fost înaintată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 17.05.2022, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată până la soluţionarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021

Curtea a reţinut că obiectul dosarului menţionat este reprezentat de infracţiuni de abuz în serviciu (art. 297 C. pen.) săvârşite de B. în calitate de preşedinte al intimatei (printre faptele penale pentru care acesta a fost trimis în judecata se număra emiterea Ordinelor nr. 832 şi 833 din 23.07.2019 care fac obiectul prezentului dosar) şi de către C. în calitate de secretar general al aceleiaşi instituţii (printre faptele penale pentru care acesta a fost trimis în judecata se număra şi emiterea notei nr. x/23.07.2019) care a stat la baza emiterii ordinelor menţionate.

AUTORITATEA ELECTORALĂ PERMANENTĂ, în temeiul dispoziţiilor art. 415 raportat la art. 413 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a formulat cerere de reluare a judecării procesului suspendat la data de 17 mai 2022.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol şi în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a menţinut măsura suspendării judecării cauzei formulate de recurentul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 6037/17.11.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II a contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă, până la soluţionarea cauzei penale, ce formează obiectul dosarului x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă, care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare, repunerea pe rol şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la instanţa de fond.

În motivarea căii de atac, recurenta a precizat că au fost încălcate regulile stabilite de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât dezlegarea cauzei trebuie să depindă efectiv de soluţia ce se va pronunţa în celălalt dosar şi instanţa nu a arătat motivele pentru care soluţia ce se va pronunţa în dosarul penal este incidentă.

Prezentând istoricul speţei, arată că deşi iniţial, instanţa rămăsese în pronunţare, la solicitarea reclamantului, a repus cauza pe rol şi a dispus suspendarea, după ce reclamantul a depus rechizitoriul din data de 22.11.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3, astfel că judecătorul fondului trebuia să motiveze de ce soluţia din dosarul penal nr. x/2022 are aptitudinea de a produce efecte directe şi imediate asupra cauzei.

Apreciază că instanţa de fond nu a observat următoarele:

- Instanţa penală a fost investită să statueze asupra existenţei sau inexistenţei elementelor de vinovăţie specifice unui conflict juridic de drept penal;

- Existenta altor două cauze similare a persoanelor vătămate D. şi E., care au fost soluţionate definitiv de către Curtea de Apel, chiar în perioada în care cauza pendinte a fost suspendată, părţi în dosarul penal nr. x/2022, ca si reclamantul A..

Consideră că aprecierea realizată în cauza pendinte de către Curtea de Apel Bucureşti asupra art. 413 din C. proc. civ. este eronată şi a transformat o cauză de suspendare facultativă, într-o cauză de suspendare obligatorie, deşi de dezlegarea pricinii penale nu depinde, nici în tot şi nici în parte, existenţa sau inexistenţa unui drept, deoarece tocmai soluţionarea definitivă a ei va consfinţi asupra plenitudinii exercitării drepturilor de către reclamantul A..

Apreciază că, nu există niciun argument logic şi juridic ca acţiunea să fie suspendată în faza apelului, cu argumentul existenţei unui dosar penal, câtă vreme, în alte două cauze, aflate pe rolul aceleaşi instanţe, cu privire la alţi reclamanţi, de asemenea implicaţi în acelaşi dosar penal, instanţa nu a suspendat cauza şi a emis hotărâri definitive, care au şi fost deja executate.

Problematica existenţei sau inexistenţei presupusei vinovăţii în materie penală nu pot avea nicio înrâurire asupra chestiunilor de drept administrativ ce formează obiectul acţiunii promovate de reclamantul A..

Acestea sunt argumentele pentru care Curtea de Apel Bucureşti trebuia să constate că dezlegarea cauzei nu este influenţată de soluţionarea dosarului penal nr. x/2022, atât prin raportare la temeiurile de fapt cât şi la cele de drept, să dispună repunerea cauzei pe rol, să reia dezbaterile şi să se pronunţe asupra apelului formulat.

Neprocedând astfel, soluţia de menţinere a suspendării tinde către o denegare de dreptate, deoarece indiferent de soluţia din materia penală, chestiunea supusă cenzurii instanţelor judecătoreşti civile de către reclamantul A. nu va putea fi desluşită de către instanţele penale.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare în cuprinsul căreia în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului (nu au fost indicate motivele de nelegalitate), iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 4200 RON.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 februarie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 23 martie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegaţiile prezentate nu au corespondent vreuna dintre ipotezele motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1-8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă prezintă istoricul speţei, susţine că încheierea de suspendare a fost pronunţată cu încălcarea legii şi relatează despre existenţa a două dosare civile cu acţiuni asemănătoare cu cea formulată de reclamantul A., soluţionate de către Curtea de Apel, deşi dosarul penal exista deja.

Instanţa de control judiciar constată că, în cuprinsul cererii de recurs se precizează că, judecătorul fondului a încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deşi temeiul suspendării este art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, prin răspunsul la întâmpinare se menţionează ca şi temei de drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar din cuprinsul motivelor de recurs nu rezultă în ce constă nelegalitatea încheierii, respectiv cum s-au încălcat prevederile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care, oricum, sunt prevederi de drept procedural, iar nu de drept substanţial.

Trebuie arătat că, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat încheierea atacată şi reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a acţiunii şi a credinţelor proprii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece instituţia recurentă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de Autoritatea Electorală Permanentă împotriva încheierii pronunţată la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Cu privire la cheltuielile de judecată, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., considerând că onorariul avocatului reclamantului este vădit disproporţionat de mare atât în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, cât şi în raport cu activitatea desfăşurată de avocat, astfel încât va obliga pe recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată efectuate în recurs, către intimatul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Autoritatea Electorală Permanentă împotriva încheierii pronunţată la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON către intimatul-reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu apărător, în recurs, cu aplicarea disp.art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2023.