Securitate worker status: sufficiency of abuse of informational surveillance and interception of private correspondence for fundamental rights violation

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 august 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat instanţei ca, pe baza documentelor existente la dosar, să constate existenţa calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 131 pronunţată la 5 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea promovată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat în privinţa pârâtului A. calitatea de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 131 pronunţate la 5 februarie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

În expunerea istoricului speţei, recurentul-pârât a menţionat că Direcţia a V-a în cadrul căreia îşi defăşura activitatea, avea ca obiectiv protejarea Casei Poporului, iar cazul B. a intrat în atenţia lor, întrucât acesta s-a angrenat în relaţii neoficiale, cu cetăţeni români care domiciliau din SUA.

În mapa de verificare deschisa pe perioada 25.10.1988-11.03.1989 s-au obţinut timp de 6 luni materiale de verificare care au confirmat acţiunile sale, dar care în final au condus la închiderea dosarului întrucât nu prezenta pericol.

Din cuprinsul motivelor de recurs rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

- Instanta de fond, a reţinut succint, la modul general, cu omisiuni si incorect, faptul că pârâtul a avut calitatea de angajat al "Securităţii", nereţinând corect faptul ca, pârâtul a avut calitatea de angajat/militar, cu grad de ofiţer/al Ministerului de Interne - Departamentul Securitatii Statului - Directia a V a Serviciul IV, serviciu care se ocupa exclusiv cu securitatea, protecţia si garda demnitarilor şi de siguranţa obiectivelor speciale.

- Instanţa de fond a omis sa reţină corect faptul că persoana verificata B. . angajat în cadrul Trustului de Antrepriza Generala "Carpati " - Antrepriza Bucuresti, Brigada 8, îşi desfăşura activitatea in cadrul obiectivului special "Casa Republicii" în calitate de maistru constructor şi a menţionat doar..."constructor". Obiectivul în care lucra B.. era unul de importanţă strategică, Ministerul Apărării permiţând accesul doar cu un aviz de securitate.

- judecătorul fondului în mod nelegal a considerat ca măsurile dispuse pentru verificare au depăşit scopul de prevenire şi contracarare a unor acţiuni care puteau afecta securitatea naţională, conducând la îngrădirea dreptului persoanei la viaţă privata, prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire al Drepturile civile si Politice si a dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice.

Întreg dosarul nr. x a fost un dosar de verificare pentru menţinerea sau retragerea avizului de securitate a titularului B.. esenţial şi obligatoriu - pentru a avea acces într-un obiectiv special, "Casa Republicii", corpul E 3 adăpost antiatomic aparţinând Ministerului Apărării Naţionale.

- Instanţa de fond în mod succint a reţinut, fără să arate cum anume în fapt si in drept masurile dispuse "au vizat întreaga viaţă personala a celui vizat", având în vedere că acestea erau exclusiv pentru prevenirea scurgerii de date si informaţii cu caracter secret de stat sau nedestinate publicităţii către persoane interesate din tara sau străinătate, precum şi prevenirea şi contracararea unor acţiuni şi fapte care ar putea afecta securitatea statului sau bunul mers al lucrărilor din obiectivul special.

- în ceea ce priveşte articole enumerate de către instanţa de fond şi invocate de reclamanta Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Statului, respectiv art. 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile si Politice si art. 19 din Pactul International cu privire la drepturile Civile si Politice şi art. 28 din "Constituţia României din 1965", pentru a reţine îngrădirea dreptului la liberă exprimare, pârâtul menţionează că nu au susţinere.

Astfel, înscrisurile din dosar nu conţin vreo referire sau vreo îngrădire privind dreptul la libertatea de exprimare astfel cum este prevăzut şi definit de art. 19 Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice a persoanei vizate B.. şi nici dreptul la libertatea cuvântului, a presei, a întrunirilor, a mitingurilor si a demonstraţiilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 a persoanei vizate B. .

Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal că s-ar fi "dispus interceptarea corespondentei pentru a se determina " concepţiile politice "ale celui vizat" şi de alta natura ", "preocupările " si "frământările" acestuia, deşi nu rezulta din nici un înscris că s-a dispus interceptarea corespondenţei.

În realitate singura menţiune in ceea ce priveşte corespondenta fiind faptul că s-au solicitat investigaţii pentru a se stabili daca primeşte corespondenta din străinătate, dar aceasta nu reprezintă îngrădirea dreptului prevăzut de art. 33 din Constituţia României din 1965 .

Măsura de a se stabili "daca primeşte corespondenta din străinătate" a fost luată pentru prevenirea scurgerii de date si informaţii cu caracter secret de stat sau nedestinate publicităţii către persoane interesate din tara sau străinătate, precum şi prevenirea şi contracararea unor acţiuni şi fapte care ar putea afecta securitatea statului sau bunul mers al lucrărilor din obiectivul special.

Judecătorul fondului nu a arata în ce fel, prin care anume activitate, a fost îngrădit sau suprimat dreptul/drepturile prevăzute de art. 17 din Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice, întrucât B.. nu a fost supus vreunor imixtiuni arbitrare sau ilegale in familia, domiciliul sau corespondenta sa nici la atingeri ilegale aduse onoarei si reputaţiei sale. Verificarea persoanei în dosarul x a fost dispusa de pârât cu respectarea legilor care reglementau atât activitatea sa militara cât şi avizarea intrărilor persoanelor in obiective speciale .

- Nu este îndeplinita a doua condiţie prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2018, in desfăşurarea activitaţii pârâtului in dosarul x, nu a îngrădit drepturi si libertăţi fundamentale ale omului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât

Recurentul-pârât consideră că sentinţa de fond nu este motivată, întrucât instanţa de fond motivarea hotărârii este generală, cu omisiuni şi incorectă în ceea ce priveşte calitatea pârâtului şi funcţia persoanei urmărite.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că aceste critici nu au suport real, judecătorul fondului arătând că pârâtul A. a avut calitatea de angajat al fostei Securităţi, având gradul de maior şi funcţia de şef colectiv, respectiv şef birou (1989) în cadrul Direcţiei a V-a (Direcţia Securitate şi Gardă), Serviciul 4 (1988, 1989), iar persoana urmărită, titularul dosarului nr. x - B., era maistru constructor la Trustul Antrepriză Generală "Carpaţi" - Antrepriză Bucureşti Brigada 8, care îşi desfăşura activitatea profesională în obiectivul Casa Republicii, corpul E 3.

Susţinerea recurentului vizând faptul că, instanţa de fond nu a motivat în nici un fel care sunt motivele care au dus la constatarea calităţii sale de lucrător al securităţii, nu poate fi reţinută. Judecătorul fondului a precizat că "Urmărirea informativă instrumentată împotriva domnului B. a fost una abuzivă, motivată de considerente politice".

În concret Curtea de Apel a justificat soluţia prin faptul că cel care a efectuat urmărirea şi-a asumat conştient posibilitatea încălcării drepturilor sau libertăţilor fundamentale ale celui urmărit.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât şi în drept.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 invocate de către recurentul-pârât.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Judecătorul fondului în mod legal a considerat ca măsurile dispuse pentru verificare au depăşit scopul de prevenire şi contracarare a unor acţiuni care puteau afecta securitatea naţională, conducând la îngrădirea dreptului persoanei la viaţă privata, prevăzut de art. 17 din Pactul International cu privire al Drepturile civile si Politice si a dreptului la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul International cu privire la Drepturile civile si Politice

Recurentul-pârât a susţinut că în mod eronat a fost încadrată activitatea sa în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât a întocmit dosarul x în contextul funcţiei şi atribuţiilor sale de serviciu, dar Înalta Curte nu poate reţine aceste critici ca fiind întemeiate.

Prima condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită întrucât pârâtul a avut gradul de maior în cadrul direcţiei a V-a - Direcţia Securitate şi Gardă, Serviciul 4 (1988, 1989).

Recurentul-pârât în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, a participat nemijlocit la instrumentarea acţiunii împotriva titularului dosarului B.. Astfel, pornind de la suspiciunea unor legături cu cetăţeni străini a fost deschis un dosar de urmărire(dosar x) în care pârâtul a întocmit un plan de măsuri şi a dispus documentarea activităţii desfăşurate de B..

Măsurile propuse, prin nota raport din 25.10.1988 şi plan de măsuri pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite, erau deosebit de severe în condiţiile în care implicau o supraveghere permanentă a persoanei urmărite în toate segmentele vieţii sale, în mediul familial, la locul de muncă şi în cercul relaţional, prin folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă, prin interceptarea corespondenţei interne şi externe şi prin punerea sub filaj.

Deci, rezultă cu evidenţă că acţiunea informativă deschisă pe numele lui B.. s-a făcut la iniţiativa recurentului, în calitate de ofiţer superior al fostei Securităţi.

Declanşarea acţiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranţa statului, suspiciunile existente în privinţa persoanei urmărite având ca temei relaţiile dezvoltate cu cetăţeni străini pentru obţinerea de foloase materiale.

Din actele dosarului şi chiar din cuprinsul motivelor de recurs depuse de pârât nu reiese ca persoana urmărită să fi dezvoltat relaţii cu cetăţeni străini în scopul desfăşurării unor acţiuni care să pună în pericol siguranţa statului, ci acesta încerca să obţină bunuri şi valută pentru a avea o viaţă mai uşoară şi a emigra în altă ţară.

Ca urmare, nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunii informative deschise din iniţiativa intimatului pe numele persoanei urmărite.

Măsurile propuse împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim şi, ca atare, nu exista nici justificare pentru utilizarea acestora.

De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere dreptului fundamental la respectarea vieţii private, în toate componentele sale, configurând şi cea de-a doua condiţie impusă de textul citat mai sus.

Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată.

Susţinerile recurentului în sensul că nu rezultă cu certitudine că ar fi fost puse în aplicare măsurile dispuse (de interceptare a corespondenţei şi a convorbirilor telefonice ale persoanei în cauză, de filaj a acesteia) nu au suport, în condiţiile în care, în cuprinsul Planului de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă din 25. 10. 1988, se menţionau neechivoc mijloacele folosite în supravegherea persoanei urmărite (dirijare reţea informativă, mijloace de tehnică operativă, interceptare corespondenţă, filaj).

Înalta Curte constată că au fost puse în aplicare aceste măsuri, fiind obţinute şi exploatate informaţii legate de viaţa privată a persoanei în cauză. Totodată, se reţine că utilizarea mijloacelor folosite (interceptări telefonice - dosar fond) nu a urmărit realizarea unui scop legitim - apărarea siguranţei naţionale, ci doar a verificat dacă PV primea de la cetăţenii străini valută şi obiecte din afara ţării şi a consemnat prin ofiţerul subordonat coversaţiile avute pe o durată de 6 luni.

Rezultă că, în cauză, a avut loc o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securităţi există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuţie mai mare sau mai mic avut la realizarea acţiunilor interzise. Calitatea de lucrător al fostei Securităţi se dobândeşte în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecinţelor decurgând din încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsurile propuse de recurentul-pârât se încadrează în lanţul cauzal al activităţilor de supraveghere desfăşurate împotriva persoanei urmărite, constituind elementul declanşator şi o verigă importantă şi necesară în acţiunea informativ-operativă desfăşurată de fosta Securitate împotriva celui în cauză, acţiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

În acest fel, această persoană este consemnată public pentru activitatea de poliţie politică comunistă, fără a fi antrenată o altă răspundere, decât cea morală.

De asemenea, nici aprecierile privind scopul înfiinţării şi statutul Securităţii şi prevederile Constituţiei din 1965, abrogată în 1991, nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ţinut de respectarea întocmai a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute şi de Constituţia în vigoare şi de pactele şi tratatele internaţionale la care România a aderat, şi, pe de altă parte, nu s-au relevat, în cauză, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii în acţiuni împotriva securităţii naţionale (spionaj, trădare), şi care să justifice, prin urmare, o eventuală ingerinţă a organelor Securităţii în viaţa privată.

Mai mult decât atât, stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de gradul sau funcţia deţinută, are în vedere doar faptele şi acţiunile prin care foştii angajaţi ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în absenţa unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Aşadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viaţa privată a persoanei, dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, pârâtul a desfăşurat o acţiune abuzivă, contrară drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012 se arată că "în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia dreptului individului, să fie atins".

Toate sarcinile şi măsurile dirijate de recurentul-pârât, reprezintă în sine încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale precizate anterior, iar faptul că însăşi persoana asupra căreia s-a instrumentat procedura a formulat cerere conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 prezumă vătămarea drepturilor sale.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că judecătorul fondului a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Faţă de cele expuse mai sus, Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 131 pronunţată la 5 februarie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2023.