Corporate claimant's appeals rejected: jurisdiction appeal inadmissible, merits appeal unfounded.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată iniţial, la data de 12 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, şi, ulterior, ca efect al disjungerii sale din cadrul acestui dosar iniţial, la data de 24 mai 2021, sub numărul de dosar x/2021 pe rolul de Curţii Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantă S.C. A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Agentia Rutieră Română şi funcţionarii publici B., C., D., E. anularea actului administrativ nr. x/10 iulie 2020 şi obligarea autorităţii în solidar cu funcţionarii publici la plata despăgubirilor cauzate de actul nelegal, despăgubiri cuantificate la suma de 1 679 612 RON. Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin sentinţa nr. 89/2021 pronunţată la data de 24 mai 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetentei materiale în privinţa capetelor de cerere formulate de reclamantă în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui şi şeful acestei Agenţii, excepţie invocată din oficiu, a declinat judecarea cererilor formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu ARR Vaslui şi F., în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns capetele de cerere formulate de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu ARR Bucureşti, B., C., D. şi E. având ca obiect anularea adresei nr. x/2020 şi cel având ca obiect pretenţii în contradictoriu cu ARR şi funcţionarii săi şi a dispus formarea unui dosar separat prin xerocopierea filelor x care va fi repartizat spre competentă soluţionare aceluiaşi complet, cu termen la data de 28 iunie 2021 pentru când vor fi citate părţile.

Prin sentinţa nr. 110/2021 pronunţată la 28 iunie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea astfel cum a fost modificată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, B., C., D. şi E..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 89/2021 pronunţată la data de 24 mai 2021 (denumită încheierea din data de 24 mai 2021) şi sentinţei nr. 110/2021 pronunţată la 28 iunie 2021 în dosarul x/2021, ambele de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost modificată.

După expunerea istoricului speţei, recurenta-reclamanta A. S.R.L. a arătat următoarele critici:

- În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia necompetenţei materiale în privinţa capetelor de cerere formulate de reclamantă în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Deşi între capetele de cerere cu care a fost învestită instanţa de judecată exista o strânsă legătură, aceasta a admis excepţia necompetenţei materiale în ce priveşte acţiunea promovată în contradictoriu cu autoritatea ARR Vaslui şi a declinat cauza către Tribunalul laşi, cu încălcarea prevederilor ant. 99 alin. (2) C. proc. civ.

- hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente, (critică încadrată în art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.).

Recurenta-reclamantă a susţinut că pârâţii nu au făcut modificările corecte pe licenţa de traseu, în sensul că trebuia operată doar schimbarea numelui societăţii de pe licenţa emisă pentru traseul Huşi-Galaţi, respectiv menţionarea numelui societăţii A. S.R.L., în loc de G., licenţa urmând să aibe aceeaşi serie, nr. şi valabilitate ca anterioara, pentru a se evita întreruperea vechimii pe traseu.

Contrar aspectelor reţinute de către instanţa de fond, refuzul ARR central de a pune în aplicare rezoluţia ONRC este cât se poate de evident, fiind dat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990, OMTIC nr. 975/2020 şi a Normelor metodologice din 30 noiembrie 2021 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin Ordonanţa Guvernului nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, aprobate prin OMTI nr. 980/2011, la momentul emiterii actului administrativ contestat (12 august 2020).

Pârâta ARR, prin Serviciului Informatic, a restricţionat sistemului informatic centralizat al ARR pentru a nu permite agenţiilor teritoriale schimbarea/înlocuirea licenţelor de traseu cu menţinerea perioadei de valabilitate anterioară, conform prevederilor OMTIC nr. 975/2020 şi a rezoluţiilor ORC, cu toate că infrastructura permite înscrierea datei de emitere, dar şi a perioadei de valabilitate de la 01.05.2013 până la 30.06.2023.

Precizează că dispoziţiile legale fac referire în mod clar la faptul că licenţele de traseu se schimbă şi nu se eliberează, fiind evident că schimbarea licenţei de traseu se face cu menţinerea perioadei de valabilitate aşa cum s-a procedat în urma punerii în aplicare a O.G. nr. 27/2010.

Menţionează că este nereală susţinerea că licenţa de traseu nu se poate schimba, ci doar elibera, câtă vreme legiuitorul a făcut referire la doi termeni diferiţi, referindu-se în mod evident la două operaţiuni diferite şi nu la una şi aceeaşi operaţiune, aşa cum a procedat ARR în cazul său. Afirmaţiile sale sunt întărite de prevederile O.G. nr. 27/2010 care sunt foarte clare în materia înlocuirii/schimbării/preschimbării, situaţie în care ARR a procedat la menţinerea perioadei de valabilitate a licenţelor de traseu.

Prin urmare, pârâta ARR face o confuzie intenţionată şi aduce în discuţie şi licenţa comunitară - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piaţa transportului rutier, deşi licenţa comunitară şi licenţa de traseu sunt două documente care conferă drepturi diferite.

În acelaşi sens, în mod de neînţeles instanţa a reţinut faptul că deblocarea sistemului informatic nu are nicio relevanţă câtă vreme blocarea acestuia nu constituie o piedică în realizarea dreptului alegat, în condiţiile în care acesta a fost motivul invocat de ARR Vaslui pentru care nu s-au eliberat licenţele de traseu cu valabilitatea iniţială.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

1. Asupra admisibilităţii recursului declarat împotriva sentinţei nr. 89/2021 pronunţate la data de 24 mai 2021 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este definitivă, calea de atac promovată de recurentă nefiind prevăzută de lege.

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Principiul legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ., presupune, aşadar, că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute de textul de lege sus-menţionat, fiind o hotărâre prin care instanţa de judecată şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.

În situaţia hotărârilor de declinare a competenţei sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. potrivit căruia "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent".

Aşadar, recurenta a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispoziţiilor menţionate, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, recursul este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 158 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca inadmisibil, ţinând seama şi de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

2. Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul promovat împotriva sentinţei nr. 110/2021 pronunţate la 28 iunie 2021 în dosarul x/2021 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L., astfel cum a fost evidenţiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a actului administrativ nr. x/10 iulie 2020 şi obligarea autorităţii în solidar cu funcţionarii publici la plata despăgubirilor cauzate de actul nelegal, despăgubiri cuantificate la suma de 1 679 612 RON.

Curtea de Apel Iaşi a respins acţiunea, reţinând că adresa nr. x/2020 a cărei anulare se solicită este exclusiv un răspuns la petiţia adresată de reclamantă la data de 22 iunie 2020 autorităţii centrale având în vedere refuzul deja exprimat al ARR Vaslui de a satisface solicitarea sa (refuz exprimat prin adresele nr. x şi 2316 din 22 iunie 2020), refuz împotriva căruia reclamanta are calea acţiunii judiciare.

A mai constatat că, faţă de nemulţumirea esenţială a reclamantei legată de conţinutul pe care trebuie să îl aibă licenţa de traseu eliberată pe numele său ca efect al recunoaşterii aportării sale în natură de către vechiul deţinător, coroborat cu petitul formulat de aceasta în contradictoriu cu ARR Vaslui de obligare a acestuia la "schimbarea licenţei de traseu cu valabilitate din 1 mai 2013" (dosar nr. x/2021), se reţine că reclamanta nu a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea licenţei de traseu deja eliberate la data de 13 august 2020. Prin urmare, nu s-a tranşat pe cale judiciară faptul că licenţa de traseu deja emisă ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziţia autorităţii competente.

Corelativ cererii adresate de recurenta-reclamantă, prin care aceasta aducea la cunoştinţa autorităţii centrale refuzul ARR Vaslui de a pune în aplicare rezoluţia ORC şi solicita "deblocarea sistemului informatic", intimata-pârâtă a răspuns adecvat propriilor sale competenţe administrative, în sensul indicării modificărilor legislative intervenite în anul 2020 şi care îi sunt aplicabile societăţii în privinţa eliberării licenţei de traseu ca urmare a aportării acesteia în natură la o altă societate, menţionând totodată şi faptul că, în privinţa datei de începere a valabilităţii acesteia se impun a fi avute în vedere şi corelările necesare între conţinutul licenţei de traseu şi conţinutul licenţei de transport persoane.

Totodată, faţă de nemulţumirea esenţială a societăţii legată de conţinutul pe care trebuie să îl aibă licenţa de traseu eliberată pe numele său ca efect al recunoaşterii aportării sale în natură de către vechiul deţinător, coroborat cu petitul formulat de aceasta în contradictoriu cu ARR Vaslui de obligare a acestuia la "schimbarea licenţei de traseu cu valabilitate din 1 mai 2013" (dosar nr. x/2021), se reţine că reclamanta nu a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea licenţei de traseu deja eliberate la data de 13 august 2020. Prin urmare, nu s-a tranşat pe cale judiciară faptul că licenţa de traseu deja emisă ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziţia autorităţii competente.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentei-reclamante vizând faptul că prin adresa contestată i s-a refuzat nejustificat înregistrarea solicitării sale din 13 iunie 2020 întemeiate pe rezoluţia ORC nr. 20296/27.09.2018 în ceea ce priveşte vechimea deţinerii traseului, având în vedere că obiectul cererii sale adresate structurii centrale a A.R.R. căreia i s-a răspuns prin actul administrativ asimilat a cărui anulare se solicită, l-a constituit deblocarea sistemului informatic.

ÎCCJ reţine că recurenta nu a criticat argumentul curţii de apel conform căruia acest sistem nu constituie o piedică absolută în realizarea dreptului alegat.

În raport cu obiectul cererii administrative mai susmenţionat, nu prezintă relevanţă nici susţinerea recurentei conform căreia schimbarea licenţei de traseu se face cu menţinerea valabilităţii, atâta timp cât sentinţa recurată nu se întemeiază pe teza contrară.

Totodată, recurenta nu a criticat nici argumentul potrivit căruia reclamanta nu a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea licenţei de traseu seria x nr. x deja eliberate la data de 12 august 2020, în sensul că ar fi nelegală din cauza sistemului informatic pus la dispoziţia autorităţii competente.

Critica vizând restricţionarea sistemului informatic centralizat de către ARR, nu are susţinere, întrucât chiar recurenta reclamantă a precizat că alte agenţii teritoriale au eliberat licenţe de traseu, cu un anumit conţinut.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 110/2021 pronunţate la 28 iunie 2021 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 89/2021 pronunţate la data de 24 mai 2021 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 110/2021 pronunţate la 28 iunie 2021 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2023.