Challenge to administrative order of university property registration barred by lack of ownership title and exclusive restitution jurisdiction under Law No. 10/2001.

Şedinţa publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată înregistrată la data de 6 noiembrie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, anularea Ordinului Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 4326/12.06.2009 prin care s-a atestat dreptul de proprietate a Universităţii "Dunărea de Jos" Galaţi asupra imobilului situat în mun. Galaţi, str. x, jud. Galaţi, menţionat la art. 1 pct. 13 din acest Ordin, compus din suprafaţă construită de 7709 mp şi suprafaţă teren 17.202 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 571/04.10.2019 Tribunalul Galaţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la data de 22.10.2019 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, care prin sentinţa civilă nr. 3/09.01.2020 a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată la data de 12.02.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa civilă nr. 422 din data de 15 iunie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea " Dunărea De Jos ", în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin decizia civilă nr. 4622/23.09.2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, soluţionând conflictul de competenţă, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 18.12.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 741 pronunţată la 10 mai 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii formulării acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată, a respins excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile invocată de pârâta Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea "Dunărea de Jos" din Galaţi, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 741 pronunţate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare, să fie admisă pe fond acţiunea, în sensul anulării Ordinului nr. 4326/2009.

După expunerea istoricului speţei, recurenta-reclamantă a precizat că a fost deposedată în mod abuziv de proprietatea asupra imobilului din Galaţi, str. x şi se impune recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea imobilului.

Recurenta are un "bun actual" în sensul practicii Curţii Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Maria Atanasiu ş.a. c. României), contrar celor susţinute de instanţa de fond, fiind dovedită calitatea recurentei de continuator al instituţiei Camerei de Comerţ Galaţi, ce a făcut obiectul Decretului nr. 74/1949 al Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei. Calitatea recurentei de proprietar asupra imobilului ce face obiectul litigiului este dovedită cu claritate de prevederile Decretului nr. 74/1949, prin care s-a dispus preluarea imobilului de către Statul Român, ale Decretului Regal nr. 2007/1922, publicat în Monitorul Oficial nr. 24/1922, prin care s-a donat instituţiei terenul şi de prevederile adresei nr. x/30.05.1949 emisă de secţia comercială din cadrul Sfatului popular al comunei urbane Galaţi şi ale procesului-verbal din 23.06.1949 emis de Comitetul provizoriu al comunei urbane Galaţi, din care rezultă că imobilul se afla în patrimoniul ("averea") Camerei de Comerţ Galaţi.

A reţine în sens contrar constituie o ingerinţă nepermisă în dreptul de proprietate garantat de art. 1 Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dat fiind că titlul său este mult anterior titlului exhibat de Universitatea "Dunărea de Jos" Galati.

De asemenea, titlul - Ordinul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei nu este preferabil, deoarece Statul, de la care universitatea a dobândit imobilul, a intrat în mod abuziv, prin deposedare, în proprietatea şi posesia imobilului de la Camera de Comerţ şi Industrie Galaţi.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Universitatea Dunărea de Jos a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului fiind incidente dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de către intimata-pârâtă Universitatea Dunărea de Jos, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În motivarea sentinţei atacate, prima instanţă a reţinut că la momentul emiterii Ordinului, reclamanta nu avea un titlu de proprietate asupra imobilului situat în str. x, astfel încât nu se poate concluziona că Ministerul Educaţiei Naţionale a nesocotit dreptului său de proprietate asupra acestui imobil.

În concret recurenta-reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate şi nici nu a probat că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, ci a depus la dosar doar o hotărâre judecătorească din care rezulta că este succesoarea în drepturi a vechiului proprietar.

Sub acest aspect, trebuie precizat prin decizia RIL nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost dezlegat modul în care se poate face restituirea în natură a imobilelor care intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, statuându-se că "de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ şi aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispoziţiile art. 480 C. civ.."

Înalta Curte nu poate reţine în cauză criticile recurentei în sensul încălcării dreptului său de proprietate, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada că ar fi fost la data emiterii ordinului atacat titulara unui asemenea drept în condiţiile în care imobilul se afla în proprietatea statului din anul 1949.

Ca urmare, a concluzionat corect prima instanţă că ordinul nu încalcă dreptul de proprietate al reclamantei şi că, nu poate analiza în acest cadru procesual susţinerile referitoare la preluarea abuzivă a imobilului de către stat prin Decretul Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei nr. 74/25.02.1949.

Modul de preluare a imobilului de către stat putea fi invocat doar în cadrul procedurilor anume reglementate, care privesc reconstituirea dreptului de proprietate sau măsurile reparatorii în privinţa imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Nu pot fi validate criticile reclamantei vizând încălcarea dreptului său de proprietate garantat de art. 1 Protocolul adiţional nr. 1 la CEDO, având în vedere că nu a dovedit că este beneficiara unui "bun actual" în sensul practicii Curţii Europene statuată iniţial prin cauza M. Anastasiu şi alţii din anul 2010, respectiv că deţine o hotărâre judecătorească definitivă sau un alt titlu prin care i s-a recunoscut calitatea de proprietar şi s-a dispus restituirea bunului.

Sunt lipsite de relevanţă susţinerile recurentei referitoare la caracterul preferabil al titlului său de proprietate. Aceasta dat fiind că acţiunea dedusă judecăţii este o acţiune în anularea unui act administrativ, iar nu o acţiune în revendicare.

Faţă de argumentele anterior reţinute, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului şi recursul declarat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 741 pronunţate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi împotriva sentinţei civile nr. 741 pronunţate la 10 mai 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 23 martie 2023.