Negative jurisdictional conflict resolved by assigning pensioner's damages claim against Government to Court of Appeal Craiova

Şedinţa publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, prin neactualizarea şi neindexarea pensiei, conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat aplicării O.U.G. nr. 59/2017,

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul indexării şi actualizării pensiei, conform Legii nr. 223/24.07.2015, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la calcularea drepturilor de pensie datorate şi la plata acestora într-o singură tranşă, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, pe ultimii 3 ani şi în continuare, până la data plăţii efective.

Prin acţiune, reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 79 alin. (1) din Constituţie.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 454 din 5 mai 2023, Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de conflicte de muncă şi asigurări sociale a aceleiaşi instanţe.

A reţinut instanţa, în esenţă, în raport cu art. 100-102 din Legea nr. 223/2015, că pricina are natura juridică de litigiu de asigurări sociale, nefiind incidente norme speciale de competenţă în materia contenciosului administrativ, ci de drept comun în materie de asigurări sociale.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe sesizate

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 25.05.2023.

Prin sentinţa nr. 964 din 12 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa, în esenţă, că acţiunea are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului şi sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind, astfel, incidentă procedura specială prevăzut de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate al actului Guvernului, sesizare care a fost formulată în cauză.

3. Hotărârea ultimei instanţe sesizate, care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 15.11.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentinţa nr. 604 din 27 noiembrie 2023, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A reţinut instanţa că, chiar dacă reclamantul a invocat neconstituţionalitatea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, competenţa materială se determină în raport cu obiectul principal al cererii de chemare în judecată, care vizează restituirea diferenţei dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 şi pensia plafonată prin aplicarea ordonanţei de urgenţă apreciate de reclamant ca neconstituţională. Scopul invocării excepţiei de către reclamant este acela de a obţine şi pe viitor, ca efect al admiterii excepţiei, un anumit mod de calcul al pensiei militare.

Astfel, obiectul acţiunii constă într-un conflict de asigurări sociale, deoarece reclamantul urmăreşte înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pretenţia derivând din raportul său de asigurat social, în calitate de pensionar.

De altfel, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate de reclamant, acesta neînţelegând să solicite şi despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanţele guvernului, devenind aplicabile dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Curtea, reţinând art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunţate şi cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceleiaşi dispoziţii legale.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu capetele de cerere solicitate de reclamant, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

În raport cu cererea de chemare în judecată şi cu cadrul procesual indicat de reclamant, acţiunea priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, respectiv Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Craiova, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.