Validity of public sector management competition: sufficiency of national-level publicity and admissibility of out-of-syllabus legal requirements in exam

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2003, la Curtea de Apel Ploiești, D.L. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 97 din 23 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, solicitând modificarea acesteia și rejudecarea cauzei pe fond, constatarea nulității absolute a concursului organizat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București, pentru ocuparea funcției publice de conducere de Director general adjunct al C.J.P.A.S. Dâmbovița.

În motivarea recursului, s-a susținut că instanța Curții de Apel Ploiești a pronunțat o sentință cu aplicarea greșită a legii. Sub acest aspect, se susține că instanța de fond în mod greșit a atribuit în exclusivitate Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, calitatea de instituție organizatoare a concursului, fără a se ține seama de apartenența funcției publice de conducere scoasă la concurs, la structura organizatorică a C.J.P.A.S. Dâmbovița, situație în care trebuia făcută și la sediul acestei instituții, de altfel direct interesată de ocuparea acestui post.

Recurenta a susținut că astfel s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor H.G. nr. 1087/2001, neasigurându-se, astfel, o competiție deschisă, de asigurare a accesului liber de participare la concurs a persoanelor care îndeplinesc condițiile cerute de lege.

S-a mai susținut că în mod greșit Curtea de Apel Ploiești a admis că în testul grilă de concurs pot fi incluse și subiecte care nu făceau obiectul bibliografiei de concurs, numai pentru faptul că exigențele funcției de conducere scoase la concurs impuneau cunoașterea de către candidați, și a altor dispoziții legale care nu făceau obiectul tematicii de concurs.

S-a precizat că recurentul consideră că instanța de judecată nu a dat dovadă de rol activ, atunci când nu a distins între noțiunea de vechime în muncă și noțiunea de vechime în specialitate.

Astfel, s-a limitat să aprecieze că numitul L.C. a îndeplinit la data desfășurării concursului, condițiile de vechime.

De asemenea, s-a considerat că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu consecințele ce le implica nesecretizarea testului grilă de concurs, prin îndoire, sigilare și ștampilare a colțului din dreapta sus a formularului de test „grilă de concurs”, încălcându-se, astfel, și prevederile art. 2 lit. e) din H.G. nr. 1087/2001.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 97 din 23 mai 2003, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată, acțiunea de contencios administrativ și cererea de chemare în garanție, formulată de D.L., în contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și cu chemata în garanție Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

S-a respins ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul A.R.

S-a reținut că la 26 august 2002, pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a organizat la sediul său, un concurs pentru ocuparea funcției publice de conducere de Director general adjunct, la C.J.P.A.S. Dâmbovița.

Pentru ocuparea funcției menționate, au participat la concurs, reclamantul și numitul L.C., comisia de concurs constituită în baza H.G. nr. 1087/2001, declarând reușit pe candidatul L.C.

S-a constatat că pârâta a respectat prevederile art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, cu privire la publicarea într-un cotidian la nivel național, a desfășurării concursului, cu cel puțin 30 de zile înainte de data organizării concursului.

S-a considerat că susținerile recurentului-reclamant, în sensul că organizarea concursului trebuia afișată și la sediul unităților teritoriale, nu sunt întemeiate, deoarece art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, prevede obligativitatea afișării concursului, numai la „sediul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului”.

Instanța a mai reținut că exigențele funcției scoase la concurs (consilier categoria A clasa I, gradul 3 - Director general adjunct al Casei Teritoriale de Pensii Dâmbovița) impunea și cunoașterea dispozițiilor legale din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare și din Decretul nr. 92/1996 privind carnetul de muncă, chiar dacă aceste acte normative nu au fost menționate în bibliografia de concurs.

Mai mult, s-a precizat de instanță, că pârâta a făcut dovada, cu copia carnetului de muncă și al actului de studii, că numitul L.C., contracandidatul reclamantului, a îndeplinit, la data desfășurării concursului, condițiile de studii și vechime, fiind candidatul declarat reușit la concurs.

Instanța de fond a concluzionat că organizarea și desfășurarea concursului din 26 august 2002, organizat de pârâtă, s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că acțiunea reclamantului, prin care a solicitat atât anularea concursului, cât și cererea de chemare în garanție a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, au fost respinse ca nefondate.

De asemenea, și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul A.R. urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.

Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, astfel încât recursul declarat va fi respins potrivit art. 312 C. proc. civ.

Acțiunea în contencios administrativ a fost formulată de D.L., persoană ce nu a participat la concursul organizat pentru ocuparea funcției vacante de director general adjunct al casei teritoriale de pensii Dâmbovița.

Concursul a fost organizat de C.N.P.A.S. București, iar nu de Casa Județeană de Pensii Dâmbovița. Publicitatea recursului s-a făcut conform art. 27 din H.G. nr. 1087/2001, cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor prin publicitate în presa națională, precum și prin publicitate la sediul din București, întrucât concursul a fost organizat de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale București.

Așa fiind, sub acest aspect se constată că a fost realizată publicitatea cerută de lege pentru organizarea concursului, astfel încât susținerea petentului că nu a aflat decât târziu de concurs și astfel nu a participat, nu este un motiv de anulare a concursului.

Împrejurarea că în testul grilă al concursului la care petentul, de altfel, nu a participat, au fost formulate întrebări legate de exercitarea funcției, cu exigența cunoașterii și a O.G. nr. 11/1996, nu este de natură a determina anularea concursului organizat legal. Interesul petentului, de a fi anulat acest concurs, organizat, de altfel, legal, nu este în măsură să determine anularea concursului, în condițiile neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Interpretarea petentului, că „instanța nu a avut rol activ”, întrucât a primit susținerea că L.C., ce a fost declarat reușit la concurs, a îndeplinit și vechimea necesară în muncă, nu este de natură a duce la modificarea sentinței, față de probele administrate privindu-l pe acesta, respectiv carnetul de muncă și actul de studii.

Cât privește cererea de intervenție în interes propriu a intervenientului A.R., în mod corect a fost considerată ca inadmisibilă, în condițiile art. 50 C. proc. civ.

Așa fiind, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.L., împotriva sentinței civile nr. 97 din 23 mai 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2004.