Judicial inspection resolution upheld: appeal against administrative classification of ethics complaint dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară anularea rezoluţiei nr. 4512/24.12.2019 dispusă de inspectorul judiciar B. în dosarul nr. x.5511, să se dispună măsuri legale împotriva inspectorului judiciar în cauză, trimiterea în judecată a numitei C., judecător al Judecătoriei Beiuş care a soluţionat dosarul şi a pronunţat încheierea nr. 385 din data de 14.10.2019, exercitându-şi funcţia cu rea-credinţă şi cu încălcarea drepturilor omului, a principiilor şi valorilor democraţiei şi statului de drept, fapte ce se circumscriu şi vizează şi fapte penale, acestea întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals, abuz în serviciu, dare şi luare de mită - suspiciune rezonabilă, cu privire la aceste infracţiuni pentru care se impune o cercetare de specialitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1180 din 18 noiembrie 2020 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Rezoluţiei nr. 20-161/17.02.2020 dispusă de inspectorul judiciar şef şi a Rezoluţiei nr. 4512/24.12.2019 din dosarul nr. x, dispusă de inspectorul judiciar B., în contradictoriu cu intimata Inspecţia Judiciară.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acţiunii şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că modul de instrumentare a cauzei (depăşirea termenului de redactare, nemenţionarea datei redactării) conduce la concluzia intenţiei de a favoriza pârâţii şi persoanele sesizate, respectiv de a leza interesele reclamantului.

De asemenea, prima instanţă nu a motivat soluţia de admitere a excepţiilor invocate, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii.

În opinia recurentului, soluţia corectă era cea de respingere a excepţiei, câtă vreme Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei şi instanţă de judecată potrivit art. 133 şi următoarele din Constituţia României, spre deosebire de Inspecţia Judiciară, care nu este prevăzută în Costituţie.

Din acest motiv, rezoluţiile inspectorilor judiciari nu respectă procedurile legale, ele ignorând şi motivele de fapt şi de drept prezentate în cuprinsul sesizării.

Nu în ultimul rând, recurentul a apreciat că atât magistratul vizat de sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, cât şi judecătorul fondului au ignorat adevărul şi, implicit, legea, încălcând grav drepturi fundamentale.

4. Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţi Inspecţia Judiciară şi Consiliul Superior al Magistraturii au depus întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii primei instanţe.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ rezoluţia nr. 4512/A din data de 24 decembrie 2020, prin care, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, pârâta Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării înregistrate sub nr. x.

Fiind învestită cu recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei prin care prima instanţă a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată, Înalta Curte constată că majoritatea susţinerilor din calea de atac reprezintă aprecieri proprii asupra probităţii profesionale a magistratului vizat de sesizarea formulată, a celui care a instrumentat dosarul Inspecţiei Judiciare şi chiar a judecărului fondului, susţineri care nu reprezintă, însă motive de nelegalitate a hotărârii recurate în sensul art. 488 C. proc. civ.

Se reţină, însă că recurentul-reclamant a invocat nemotivarea de către prima instanţă a soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, critică ce va fi analizată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., căruia îi poate fi subsumată.

Astfel, cazul de casare menţionat vizează situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deşi aparent am fi în prezenţa unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au respins cererile părţilor. Motivarea este de esenţa hotărârilor şi este necesară pentru a o face înţeleasă şi acceptată de părţi, dar şi pentru a permite instanţei de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situaţiei de fapt şi a aplicării legii sau numai aplicarea legii.

Această cerinţă este îndeplinită de sentinţa recurată, iar faptul că soluţia pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurentului-reclamant nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul acestui motiv de nelegalitate.

Contrar susţinerilor recurentului, în cuprinsul părţii introductive a sentinţei pronunţate, se regăseşte motivarea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii, prima instanţă reţinând, în mod corect, că acesta nu este emitent al actelor administrative contestate şi nu poate avea legitimare procesuală în litigiul dedus judecăţii.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate şi nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 1180 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.