Online submission of work permit application satisfies registration requirements under Emergency Ordinance 25/2014

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia formulată la data de 26 iulie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Ploişti, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A., în calitate de angajator al doamnei B., cetăţean filipinez, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General Pentru Imigrări, Direcţia Migraţie, Biroul pentru Imigrări al Judeţului Dâmboviţa, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. x/DM/BIDB/SV, Târgoviştea, din data de 09.07.2022, emisa de Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări, Direcţia Migraţie, Biroul pentru Imigrări Dâmboviţa.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 135 pronunţată la 5 august 2022, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis contestaţia formulată de contestatorul A., în calitate de angajator al doamnei B., cetăţean filipinez, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul General Pentru Imigrări, Direcţia Migraţie, Biroul pentru Imigrări al Judeţului Dâmboviţa, a anulat adresa din 09.07.2022 emisă de pârât şi a obligat intimatul să reanalizeze cererea de acordare a avizului de muncă şi înscrisurile depuse de contestator şi să emită un nou act administrativ, cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 135 pronunţate la 5 august 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţii - Biroul pentru Imigrări Dâmboviţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii ca neîntemeiate.

Instituţia intimată a susţinut în cuprinsul motivelor de recurs că:

- soluţia instanţei de fond este eronată în privinţa respingerii excepţiei invocate, că refuzul emiterii avizului de angajare nu poate fi interpret ca un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, ci ca un act administrativ emis ca urmare a soluţionării acesteia, fapt pentru care, hotărârea Curţii de Apel Ploieşti a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

- la momentul soluţionării cererii nu erau îndeplinite condiţiile: generală prevăzută de art. 3 alin. (1) şi specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România, fapt pentru care decizia de refuz a eliberării avizului de angajare pentru lucrător permanent la persoană juridică - schimbare angajator nr. x/DM/BIDB/SV/09.07.2022, emisă de Biroul pentru Imigrări Dâmboviţa, este legală şi temeinică.

- pe fondul cauzei, susţine că instanţa de fond a valorificat în mod greşit cererea de programare online depusă de intimatul-reclamant la data de 06.06.2022, aceasta neîndeplinind criteriul înregistrării efective a cererii, conform art. 28 din O.G. nr. 25/2014. Adresa de internet a fost creată pentru a facilita accesul angajatorilor şi cetăţenilor străini la ghişeul de primiri cereri, în ordinea depunerii cererilor, însă prezenţa fizică la ghişeu este absolut necesară în vederea depunerii documentelor necesare, doar în acest caz fiind primit un număr legal de înregistrare a cererii.

Arată recurentul-intimat că un argument în acest sens îl reprezintă împrejurarea că, la accesarea portalului, în partea introductivă, există un mesaj adresat utilizatorilor, din care rezultă că transmiterea online a cererii şi a documentelor nu reprezintă depunerea documentelor în sensul O.G. nr. 25/2014.

- a precizat că individualizarea deciziei a fost stabilită corect, iar măsura de respingere a cererii de emitere a avizului de muncă pentru B., este legală şi temeinică, îndeplinind toate condiţiile de fond şi formă, prevăzute de O.G 25/2014, având în vedere că la data de 07.06.2022, efectele Legii nr. 55/2020, au încetat, şederea străinei devenind ilegală, fapt pentru care s-a constatat că nu erau îndeplinite condiţia generală prevăzută de art. 3 alin. (1) şi condiţia specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.C. nr. 25/2014.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-contestator a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de intimatul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţii - Biroul pentru Imigrări Dâmboviţa este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte nu poate primi criticile vizând faptul că este eronată soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi că, la momentul soluţionării cererii nu era îndeplinită condiţia generală prevăzută de art. 3 alin. (1) şi condiţia specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România.

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, contestatorul susţinând prin cererea de chemare în judecată că în mod nejustificat intimatul a respins cererea sa de emitere a avizului de muncă.

Astfel, verificând înscrisul denumit chiar de către recurentă "decizia de refuz a eliberării avizului de angajare" supus controlului judiciar, Înalta Curte constată că acesta se circumscrie în totalitate definiţiei prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. i) care reglementează refuzul nejustificat de a soluţiona o cerere.

Nu este fondată susţinerea vizând faptul că la momentul soluţionării cererii nu erau îndeplinite condiţia generală prevăzută de art. 3 alin. (1) şi condiţia specială prevăzută de art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, întrucât străinul se afla legal în România permisul său unic expirând la 7 iunie 2022, iar cererea a fost depusă online iniţial la 25 mai 2022 la sediul din Bucureşti şi, ulterior, la data de 6 iunie 2022 la cel din Dâmboviţa, contestatorul încadrându-se în termenul pentru depunerea cererii de prelungire a şederii. Faptul că, ulterior, după verificarea înscrisurilor online s-a fixat termen pentru depunerea actelor şi în original la data de 23 iunie 2022, nu infirmă faptul că, cererea a fost depusă online la 6 iunie 2022 .

Pe fondul cauzei, criticile de nelegalitate formulate în prezentul recurs vizează pretinsa interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor art. 28 din O.G. nr. 25/2014, recurentul-intimat susţinând, în esenţă, că acest text de lege nu permite depunerea cererii pentru eliberarea avizului de angajare a cetăţeanului străin decât în format fizic, prin prezentarea solicitantului la ghişeul de primiri cereri, iar nu online, cum a procedat intimatul-reclamant.

Contrar acestor susţineri, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normei legale amintite, de vreme ce art. 28 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 prevede că "Cererea pentru eliberarea avizului de angajare/detaşare se depune de către angajator/beneficiarul prestării de servicii la formaţiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competenţă îşi are sediul angajatorul/beneficiarul prestării de servicii. (...)", fără a specifica o anumită modalitate de depunere a cererii. Cum legea nu distinge, nu se poate reţine obligativitatea depunerii cererilor exclusiv în format fizic, solicitanţii putând recurge şi la modalitatea alternativă a depunerii cererii online.

În cauză, intimatul-reclamant a depus online cererea pentru prelungire permis de munca nr. x, respectiv de acordare a avizului de angajare, în data de 25.05.2022, la Inspectoratul pentru Imigrări Bucureşti. Ulterior, întrucât legea permitea depunerea oriunde în tară, în data de 06.06.2022, a depus online şi înregistrat, la Inspectoratul pentru Imigrări Dâmboviţa, cerere prin care a solicitat emiterea avizului de angajare în munca pentru cetăţeanul filipinez B.. Cererea înregistrată online, în data de 06.06.2022, în termenul de 90 de zile, prevăzut de lege, a primit nr. x.

Recurentul a comunicat pe mail la data de 18.06.2022 că solicitarea cu nr. x/06.06.2022, a fost verificată, dna B. având obligaţia să se prezinte cu documentele în original şi solicitarea tipărită, în data de 23.06.2022, la ghişeu. În data de 23.06.2022, prezentându-se la ghişeu cu documentele solicitate, a primit nr. de înregistrare x.

În data de 11.07.2022, a fost informat prin Decizia contestată, de faptul că, în urma analizării documentelor depuse, IGI Dâmboviţa a decis neacordarea avizului de muncă solicitat, pentru motivul că, la data depunerii cererii, permisul unic aparţinând d-nei B., este în afara termenului de valabilitate, invocând dispoziţiile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Recurentul-intimat susţine că cererea depusă online la data de 6 iunie 2022 nu poate fi valorificată în sensul art. 28 din O.G. nr. 25/2014, aceasta reprezentând doar o solicitare de programare în vederea depunerii cererii de eliberare a avizului şi că doar după depunerea în format fizic a cererii şi documentelor însoţitoare la data de 23 iunie 2022 se poate considera că cererea intimatului-reclamant a fost efectiv înregistrată.

Aceste argumente nu sunt însă sprijinite de textul art. 28 din O.G. nr. 25/2014 care, astfel cum s-a arătat anterior, nu condiţionează înregistrarea cererii de depunerea în format fizic a acesteia. Prima instanţă a reţinut în mod corect că solicitarea contestatorului a dobândit dată certă la data de 6 iunie 2022, potrivit art. 278 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., moment la care a fost recepţionată de instituţia recurentă şi a primit număr de înregistrare.

De altfel, în mesajul de răspuns comunicat intimatului contestator la data de 23 iunie 2022, după depunerea cererii în format online, recurentul-intimat a arătat că cererea a trecut în starea "În curs de verificare", fără a fi înştiinţat contestatorul că acordarea numărului de înregistrare s-a făcut doar în scopul programării în vederea depunerii ulterioare a cererii.

A susţinut recurentul-intimat că, la adoptarea O.G. nr. 25/2014, legiuitorul nu a avut în vedere modalitatea de înregistrare online a cererilor, altfel ar fi menţionat expres această posibilitate în cuprinsul art. 28; or, Înalta Curte constată că tocmai caracterul general al normei, care nu precizează nicio modalitate de depunere, denotă intenţia legiuitorului de a permite depunerea cererilor în orice modalitate, atât fizic cât şi prin modalitatea depunerii la distanţă (în speţă, online).

De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul că are prevalenţă doar înregistrarea oficială, singura aptă să producă efecte juridice, acest argument bazându-se pe refuzul recunoaşterii de către recurentul-intimat a cererii depuse online şi considerarea ca reprezentând înregistrare "oficială" a cererii depusă în format fizic.

În consecinţă din actele dosarului rezultă cu certitudine depunerea de către contestator a unei cereri, iar nu efectuarea unei programări. Solicitarea depusă la data de 06 iunie 2022 în format electronic cuprinde toate informaţiile şi actele necesare rezolvării acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile de nelegalitate formulate de recurentul-intimat în raport de sentinţa recurată, nefiind decelată pretinsa interpretare şi aplicare greşită a art. 28 din O.G. nr. 25/2014.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne - Biroul pentru Imigrări al Judeţului Dâmboviţa, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţii - Biroul pentru Imigrări Dâmboviţa împotriva sentinţei nr. 135 din 5 august 2022 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023.