Disciplinary liability for intentional conduct characterized as negligence by lower commissions; standing of the Ministry of Justice to challenge judicial bailiff sanctions

Şedinţa publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin contestaţia înregistrată la data de 31 decembrie 2019, în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, formulată împotriva Hotărârii nr. 29/18.10.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., reclamantul Ministerul Justiţiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi A., admiterea contestaţiei şi individualizarea sancţiunii disciplinare corespunzător tuturor faptelor care ar fi trebuit reţinute în sarcina executorului judecătoresc, precum şi gravităţii acestora, şi aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 49 lit. d) din Legea nr. 188/2000 - suspendarea din funcţie pe o durată de la o lună la 6 luni.

Prin sentinţa civilă nr. 1076 din data de 26.10.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Justiţiei şi pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi A., în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ.

În urma admiterii excepţiei necompetenţei teritoriale şi a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III - a contencios administrativ şi fiscal sub numărul x/2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 97/2021 pronunţată la 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, a admis în parte acţiunea în contencios formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi A., a anulat parţial Hotărârea nr. 29/18.10.2019 emisă de pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2019, a admis în parte contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei şi în consecinţă a modificat parţial Hotărârea nr. 5/26.07.2019 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019 în sensul că a admis acţiunea disciplinară şi pentru aspectele analizate la lit. A), B) şi I) din această hotărâre şi astfel, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 47 lit. a) şi e) din Legea nr. 188/2000 a aplicat executorului judecătoresc A. o amendă în cuantum de 2.000 RON, menţinând dispoziţiile privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 935,68 RON de către executorului judecătoresc A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 97/2021 pronunţată la 2 aprilie 2021 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

Recurentul-pârât aduce următoarele critici hotărârii recurate:

- Ministerul Justiţiei nu are calitate procesual activă în cauză, întrucât partea care putea ataca cu contestaţie la Curtea de Apel Hotărârea nr. 29/18.10.2019 era potrivit art. 48 alin. (5) raportat la art. 48 alin. (1) din Legea 188/2000 titularul acţiunii disciplinare, Ministrul Justiţiei şi nu Ministerul Justiţiei. Ministerul Justiţiei nu poate fi parte în procedura disciplinara desfăşurata in fata Consiliului de disciplina si a Comisiei Superioare de Disciplina a U.N.E.J si prin urmare nu poate avea calitatea de reclamant în prezenta cauza.

In cauza nu este vorba despre îndeplinirea atribuţiilor generale ale Ministerului Justiţiei pentru a se putea retine incidenta art. 53 alin. (3) din Legea 90/2001 (Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum si prin instituţiile aflate in subordonare, coordonarea sau autoritatea ministerelor), ci despre o atribuţie specifică care trebuie exercitată nemijlocit.

Prin Hotărârea nr. 5/26.07.2019 a Consiliului de disciplina al camerei executorilor judecătoreşti, s-a arătat explicit la punctele unde au fost analizate faptele care vizau modul de stabilire a cheltuielilor de executare silita şi aplicarea unei ştampile pe actele de executare ce reproduce semnătura executorului judecătoresc, ca aceste fapte nu se circumscriu abaterii disciplinare pentru care a fost făcută sesizarea, având in vedere ca acestea au fost săvârşite cu intenţie directă, iar nu din neglijenta de executorul judecătoresc.

Or, dupa cum reiese din cererea de chemare in judecată, aceasta apreciere esenţiala a Consiliului de disciplina al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a fost criticata de reclamant.

- Ministerul Justiţiei nu a contestat nici încadrarea juridică realizată de Consiliului de disciplina al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj, respectiv nu a solicitat, ca o consecinţa a concluziei Consiliului ca art. 47 lit. e) nu este aplicabil, să se realizeze o alta încadrare juridică a acestor fapte, instanţa de fond nu mai putea analiza daca aceste cheltuieli au fost stabilite sau nu, cu respectarea legii distinct de onorariul solicitat ori daca aplicarea intenţionată a unei ştampile pe actele de executare ce reproduce semnătura executorului judecătoresc este sau nu contrară legii.

- Instanţa de fond a reţinut în mod nelegal ca fapta de neglijentă în executarea lucrărilor prevederilor de art. 47 lit. e) din Legea 188/2000 poate fi săvârşită cu orice forma de vinovatie (inclusiv cu intentie), întrucât faptele comise din neglijenţă nu pot fi comise cu intentie.

- Referitor la modul de stabilire a cheltuielile de executare consideră ca este corect si legal stabilit, in conformitate cu art. 670 C. proc. civ.. Precizează că în mod corect a adăugat pe lângă onorariu şi cheltuielile necesare desfăşurării executării silite prevăzute.

- aplicarea pe înscrisurile emise în cadrul unor dosare de executare silita a stampilei care reproduce semnătura sa olografă nu constituie o contrafacere a semnăturii personale, nu s-a produs o alterare a adevărului, niciun prejudiciu de natura materiala sau morala, nu s-a denaturant substanţa şi conţinutul actelor.

Acest aspect a rezultat din Ordonanţa din 21.02.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care a dispus clasarea plângerii penale formulată de Ministerul Justiţiei împotriva sa pentru comiterea de fals material în înscrisuri oficiale, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Faţă de cele expuse anterior, consideră că în cauza este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. hotărârea fiind data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

- Cu privire la abaterea disciplinara prev. de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000 instanta de fond nu a motivat in nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate şi pentru aceasta abatere (fiind incident in cauza si motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

In concluzie, hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină (pentru abaterea disciplinara prev. de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000) si a fost data cu încălcarea ori aplicarea greşită a normelor de drept material (pentru celelalte abateri disciplinare reţinute în sarcina sa).

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin acţiunea disciplinară înregistrată la Ministerul Justiţiei cu nr. y/13.03.2019, s-a solicitat aplicarea uneia dintre sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 49 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru săvârşirea abaterii disciplinare "neglijenţa în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 5/26.07.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Consiliul de Disciplină al CEJ Cluj a admis în parte acţiunea disciplinară şi a sancţionat pe executorul judecătoresc A. cu amendă în cuantum de 500 RON - sancţiune disciplinară prevăzută de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru săvârşirea abaterii disciplinare "nerespectarea secretului profesional", prevăzută de art. 47 lit. a) din Legea nr. 188/2000, precum şi a abaterii disciplinare "neglijenţă în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000.

Comisia Superioară de Disciplină a respins contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei şi a menţinut Hotărârea nr. 5/26.07.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât

Recurentul-pârât consideră că sentinţa de fond nu este motivată, întrucât instanţa de fond nu a precizat în nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate.

Din cuprinsul considerentelor sentinţei recurate, Înalta Curte reţine că judecătorul fondului a precizat că în cauză cuantumul amenzii ce depăseste jumătate din valoarea amenzii maxime ce poate fi aplicată, reflectă pe deplin gradul de pericol social relativ redus cumulat cu "al tuturor faptelor reţinute în sarcina executorului judecătoresc, ţine cont de toate împrejurările şi abaterile deja reţinute în sarcina aceluiaşi executor prin aceleaşi hotărâri şi necontestate de acesta în faţa instanţei".

Susţinerea recurentului vizând faptul că, pentru abaterea disciplinara prevăzută de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000 instanţa de fond nu a motivat în nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate, nu poate fi reţinută. Judecătorul fondului a menţinut dispoziţiile Hotărârii nr. 5/26.07.2019 în ce priveşte fapta de la lit. a) şi a) majorat suma iniţial stabilită, luând în considerare şi abaterile analizate la lit. A), B) şi I) din această hotărâre.

În concret Curtea de Apel a justificat majorarea amenzii prin reţinerea existenţei mai multor fapte ce constituie abateri disciplinare.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât şi în drept.

În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 invocate de către recurentul-pârât.

Înalta Curte apreciază drept nefondat motivul referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei invocată de recurentul-pârât. Potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000, coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei. Astfel, Ministrul Justiţiei exercită acţiunea disciplinară în calitate de reprezentant al Ministerului Justiţiei, iar nu în nume propriu.

În acest context Ministerul Justiţiei are calitate procesuală activă de a formula contestaţie la decizia emisă de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, contestaţia fiind semnată de reprezentantul legal al acestuia.

Contrar susţinerilor recurentului, în acţiunea introductivă este criticat argumentul comisiilor de disciplină prin care se susţine inexistenţa abaterii disciplinare de neglijenţă în efectuarea lucrărilor, ca urmare a săvârşirii faptelor cu intenţie directă .

Astfel, intimatul-reclamant Ministerul Justiţiei a precizat că, au fost încălcate dispoziţiile art. 16 C. civ., prin reţinerea de către CSD a faptului că stabilirea nelegală de cheltuieli de executare de către executorul judecătoresc nu constituie abatere disciplinară, deoarece a fost săvârşită cu intenţie directă, nu din neglijenţă, iar abaterea disciplinară reglementată este neglijenţa în efectuarea lucrărilor.

Mai mult instituţia reclamantă a precizat că "această argumentare a Consiliului de disciplină nu poate fi primită, întrucât ar duce la înlăturarea calificării faptei ca abatere disciplinară prin simpla voinţă a executorului judecătoresc care a săvârşit fapta, prin simpla declaraţie a acestuia că a săvârşit fapta cu intenţie, nu din culpă. Nicio faptă nu ar mai putea fi reţinută ca abatere disciplinară neglijenţa în efectuarea lucrărilor, în condiţiile în care executorul judecătoresc ar declara că a săvârşit-o cu intenţie, nu din culpă.

Având în vedere că răspunderea disciplinară poate interveni pentru neglijenţa în efectuarea lucrărilor, neglijenţa presupunând săvârşirea unor fapte cu forma de vinovăţie de o gravitate mai redusă - culpă, cu atât mai mult răspunderea disciplinară poate interveni în cazul unor fapte săvârşite cu intenţie directă. (...). Neindividualizarea cheltuielii în mod distinct face imposibilă aprecierea organului de control (de legalitate - instanţa judecătorească, sau disciplinar -instanţele disciplinare ale profesiei) cu privire la îndeplinirea de către cheltuiala respectivă, specific individualizată, in concreto, a condiţiei de a fi necesară executării silite şi a condiţiei de a fi fost efectuată, neştiind ce document concret dovedeşte o cheltuială generală, neindividualizată."

Cât priveşte celelalte susţineri ale recurentului, ICCJ apreciază că acestea nu conţin critici explicite şi concrete ale argumentelor curţii de apel, ci reiterarea punctului de vedere al recurentului în care sunt prezentate aspecte inapte de a combate considerentele decizorii ale instanţei de fond. Înalta Curte subliniază că recursul nu este o cale de atac devolutivă, obiectul şi scopul acesteia fiind stabilit în mod limitativ de prevederile art. 483 C. proc. civ.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 97/2021 din 2 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 8 martie 2023.