Jurisdictional conflict resolved: Veterinary contract payment claim assigned to first-instance civil court, applying administrative-litigation rule over Civil Procedure Code value threshold.

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub numărul x/2022, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Naţionala Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ilfov să plătească suma de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/luna de la data intrării in vigoare a legii nr. 236/2019 si pana la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adica de la data de 16.12.2019 - pana la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, precum si dobanda legala calculata asupra sumelor datorate lunar, de la data scadentei acestora si pana la data plaţii efective, sume ce urmeaza a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioada de la data scadentei acestora pana la data plăţii efectiv.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 7481 din 10 august 2022, Judecătoria Sectorului 1, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Motivând soluţia astfel pronunţată, judecătoria a reţinut, în esenţă, că, întrucât pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are calitatea de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, iar obiectul principal al cererii de chemare în judecată priveşte constatarea existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri care i-a fost anterior adresată de către societatea reclamantă, litigiul de faţă cade sub incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeaşi lege, ceea ce atrage competenţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 2213 din 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că litigiul dintre părţi este unul care priveşte executarea unui contract administrativ, astfel că pentru stabilirea competenţei materiale sunt incidente prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, iar nu cele ale art. 10 din acelaşi act normativ, consecinţa fiind aceea a stabilirii competenţei materiale şi teritoriale de soluţionare a cauzei în favoarea instanţelor civile de drept comun.

În opinia instanţei, având în vedere că reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 70.000 RON, nefiind depăşit plafonul de 200.000 RON, instituit de legiuitor la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., judecătoria este instanţa competentă în soluţionarea cauzei.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict negativ de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia I, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte observă că prin acţiunea ce face obiectul prezentei cauze, se solicită obligarea pârâţilor, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 236/2019 şi O.U.G. nr. 117/2020, la plata sumei de câte 70.000 RON, aferentă activităţii prestată de reclamant.

Conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Din interpretarea acestei dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul a instituit o regulă de competenţă specială, derogatorie de la regulile instituite de art. 10 din acelaşi act normativ, astfel că, ori de câte ori este incidentă ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, criteriile valoric şi cel privind rangul autorităţii emitente pe care le consacră art. 10 din acelaşi act normativ nu îşi mai găsesc aplicabilitatea pentru stabilirea instanţei competente.

Plecând de la această premisă, Înalta Curte constată că în speţă este incidentă ipoteza prevăzută de la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere că raporturile contractuale dintre părţi se circumscriu noţiunii de contract de concesiune de servicii publice.

Contractele de concesiune prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speţă, serviciul de supraveghere, prevenire şi control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, intră în categoria celor ce sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1 din Legea nr. 554/2004 ca fiind contracte administrative.

În plus, chiar dacă temeiul juridic al pretinselor obligaţii de plată, care formează obiectul contractelor şi actelor adiţionale încheiate între părţi, îl constituie o prevedere legală, acest fapt nu este de natură a determina concluzia că litigiul dintre părţi nu ar fi unul privind executarea contractelor administrative, de vreme ce atât temeiul juridic invocat în susţinerea acţiunii, cât şi legea, în sine, au ca premisă conferirea unui drept în favoarea titularului contractului de concesiune.

Astfel, contractele administrative, în mod diferit faţă de cele civile, au o parte reglementară, stabilită prin dispoziţii legale, non-negociabilă. Or, art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 nu fac decât să completeze această parte reglementară a contractului administrativ cu un drept nou creat în favoarea medicilor veterinari.

În raport de astfel de aspecte, competenţa în soluţionarea cauzei pendinte aparţine instanţelor civile.

În consecinţă, întrucât litigiul dedus judecăţii decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenţiilor solicitate este de 70.000 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii în favoarea instanţei civile de drept comun, în raport de dispoziţiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine judecătoriei competenţa materială de soluţionare a cauzei.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, secţia I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar "A." în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ilfov - DSVSA în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, secţia I.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.