Interim suspension of judicial transfer challenged on ground of lack of visible illegality and failure to prove imminent serious disruption

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

1. Circumstanţele cauzei;

1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.11.2022 sub nr. x/2022, contestatoarea Judecătoria Tulcea a solicitat, în contradictoriu cu autoritatea publică pârâtă Consiliul Superior al Magistraturii, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună:

- anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2517 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru Judecători; în subsidiar, solicită modificarea acestei hotărâri în ce priveşte momentul de la care începe să producă efecte transferul, respectiv, în loc de 01.12.2022, transferul să îşi producă efecte la data ocupării tuturor celor patru posturi vacante de judecător la Judecătoria Tulcea, indisponibilizate pentru concursurile de admitere în magistratură, organizate conform dispoziţiilor art. 33 din legea nr. 303/2004;

- suspendarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2517 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru Judecători, în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea acţiunii.

În motivarea cererii de suspendare, contestatoarea a susţinut că hotărârea prin care a fost admisă cererea de transfer a doamnei judecător A., de la Judecătoria Tulcea la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, este nelegală întrucât la Judecătoria Tulcea, spre deosebire de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, volumul de activitate şi încărcătura efectivă pe judecător înregistrează valori mai mari, aşa cum rezultă din datele statistice ale celor două instanţe.

Prin urmare, nu poate să treacă neobservat faptul că a fost transferat un judecător de la o instanţă care se confruntă de aproape jumătate de an cu o criză de personal, către o alta care, în acelaşi interval de timp, a avut toate posturile de judecător ocupate.

Contestatoarea a susţinut că cererea de suspendare a executării hotărârii este întemeiată pe existenţa unui caz bine justificat de neîndeplinire a criteriilor legale de transfer, dar şi a unei pagube iminente constând în imposibilitatea acoperirii şedinţelor de judecată în care a fost programată doamna judecător A. şi implicit, în perturbarea gravă a activităţii de judecată la Judecătoria Tulcea.

Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 215/15.11.2022, emisă de secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, iar pe fond respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În susţinerea excepţiei lipsei de interes în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 215/15.11.2022, intimatul a arătat că reclamanta nu justifică un interes în formularea celor două capete de cerere atâta vreme cât Hotărârea nr. 2517 din 15.11.2022 a secţiei pentru judecători şi-a produs efectele începând cu data de 01.12.2022, doamna judecător A. fiind transferată începând cu această dată la Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

Sub acest aspect, a susţinut că interesul este una din condiţiile de exercitare a acţiunii, iar potrivit art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie legitim, personal, respectiv un interes care se află în fiinţă la data promovării acţiunii şi pe tot parcursul exercitării acesteia.

În cauză, întrucât doamna judecător A. a fost transferată de la Judecătoria Tulcea începând cu data de 01.12.2022, fiind luate măsurile cu privire la completul prezidat anterior de aceasta, cererea reclamantei de suspendare sau de modificare a datei transferului apare ca fiind lipsită de interes, hotărârea contestată producându-şi deja efectele.

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La data de 23.02.2023, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus note scrise prin care a solicitat anularea cererii ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, întrucât judecătoria nu are personalitate juridică.

La data de 27.02.2023, contestatoarea Judecătoria Tulcea a depus note scrise prin care solicitat respingerea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă, precizând că deşi nu are personalitate juridică, se încadrează în excepţia de la regula generală, prevăzută de art. 56 alin. (2) din C. proc. civ.

2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţiile lipsei capacităţii de folosinţă a contestatoarei, invocată din oficiu, şi a lipsei de interes a cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 2517/15.11.2022, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte urmează să le respingă, reţinând următoarele aspecte:

Cu privire la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a contestatoarei Judecătoria Tulcea, Înalta Curte constată că este nefondată, având în vedere faptul că, deşi judecătoria nu are personalitate juridică, potrivit art. 38 din Legea nr. 304/2004 (în vigoare la data formulării contestaţiei), în conformitate cu dispoziţiile art. 56 alin. (2) din C. proc. civ., asociaţiile, societăţile sau entităţile fără personalitate juridică pot sta în judecată dacă sunt constituite potrivit legii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a cererii de suspendare a Hotărârii nr. 2517 din 15.11.2022 a secţiei pentru judecători, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că această excepţie este nefondată, întrucât, contrar apărărilor intimatului, contestatoarea Judecătoria Tulcea justifică un interes în formularea cererii de suspendare a executării Hotărârii nr. 2517 din 15.11.2022 a secţiei pentru judecători, având în vedere susţinerile contestatoarei referitoare la consecinţele acestei hotărâri asupra activităţii de judecată din cadrul Judecătoriei Tulcea.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere, acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

În aplicarea şi interpretarea normei art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta Curtea reţine că reclamanta justifică în formularea cererii de suspendare un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual, întrucât urmăreşte ca actul a cărui anulare se solicită, prin care s-a dispus transferul unui judecător de la Judecătoria Tulcea la Judecătoria Sectorlui 6 Bucureşti, să fie suspendat până la soluţionarea cererii de anulare.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 2517 din 15.11.2022 a secţiei pentru judecători este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Prin Hotărârea nr. 2517 din 15.11.2022, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât transferul doamnei judecător A. de la Judecătoria Tulcea la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, iar în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, Judecătoria Tulcea a formulat cerere de suspendare a executării acestei hotărâri, susţinând că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi prevenirii unei pagube iminente.

Înalta Curte reţine că măsura de suspendare a executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecţia juridică provizorie a subiectelor de drept în sarcina cărora actul administrativ dă naştere unor obligaţii, până la evaluarea acestuia de către instanţa de contencios administrativ învestită cu acţiunea în anulare.

Această măsură de protecţie, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiţii prevăzute cumulativ de lege:

- cazul bine justificat, definit, de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ;

- paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este verificată în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau impozabil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

Înalta Curte constată, la nivelul aparenţei dreptului, contrar celor susţinute de contestatoare, că nu există un indiciu de nelegalitate a actului atacat.

Pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa trebuie să îşi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu există împrejurări vădite de fapt sau de drept care să facă dovada îndeplinirii cerinţei referitoare la cazul bine justificat, în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, potrivit probatoriului administrat, contestatoarea invocă motive de nelegalitate a actului contestat ce presupun o analiză în fond, în concret, a situaţiei de fapt şi a dispoziţiilor legale incidente care au stat la baza emiterii actului contestat, privind neîndeplinirea condiţiilor pentru a se dispune transferul, determinată de volumul de activitate şi situaţia de personal a instanţelor implicate, situaţia personală a judecătorului transferat, examinare ce excedează procedurii sumare de verificare a aparenţei dreptului, reglementată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, fără a înlătura, de plano, consistenţa argumentelor invocate, constată că, în raport cu cele reţinute anterior în privinţa neîndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, nu se mai impune analiza acestora, întrucât suspendarea executării, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, Înalta Curte Curtea va respinge atât excepţiile lipsei de interes a contestaţiei şi a lipsei capacităţii de folosinţă a contestatoarei, cât şi cererea privind suspendarea executării Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2517 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru Judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes a contestaţiei invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Respinge excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a contestatoarei, invocată din oficiu.

Respinge cererea formulată de Judecătoria Tulcea privind suspendarea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 2517 din 15 noiembrie 2022 a secţiei pentru Judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.