Securitate worker status: insufficiency of rural security duties to establish suppression of fundamental rights under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14.01.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de lucrător al Securităţii în privinţa pârâtului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1536 din 29 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, pârâtul arată că prin hotărârea atacată s-a constatat calitatea sa de lucrător al securităţii, reţinându-se că au fost îndeplinite cele trei calităţi prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi declarat lucrător al securităţii.

Sub aspectul îndeplinirii acestei prime condiţii, consideră că era necesară efectuarea de verificări cu privire la ordinele existente in vigoare la acea perioadă, care erau emise de Ministerul de Interne din perioada 1945 - 1989, ce anume prevedeau acestea si, in raport de conţinutul lor, să se stabilească care anume au fost încălcate, ce ordine au fost neexecutate, după care doar in raport de acestea, să se facă o analiză a activităţii sale.

Recurentul susţine că a făcut dovada faptului că pentru activitatea desfăşurată în cadrul Ministerului de Interne, devenit ulterior Administraţiei si Internelor - Arma Miliţie, îndeplinind funcţiile de agent şef de post, etc., are o vechime în muncă de 51 ani, 4 luni şi 9 zile în cadrul acestui minister, pentru care primeşte o pensie lunară cu începere de la data de 01.03.2003.

Consideră că nu a desfăşurat o activitate ilicită, de natură a suprima sau îngrădi drepturi si libertăţi fundamentale ale omului, aşa cum abuziv şi nelegal s-a ajuns la această concluzie de către instanţa de fond.

Astfel, prima condiţie nu este îndeplinită, atât timp cât era lucrător de miliţie si respectiv de poliţie, iar pentru corecta îndeplinire a atribuţiunilor de serviciu, trebuia să îndeplinească ordine referitoare la ordinea şi siguranţa cetăţeanului, la integritatea şi funcţionarea statului de drept, a ordinii şi securităţii naţionale a României.

Referitor la cea de-a doua condiţie, respectiv "cazurile în care ar fi suprimat şi îngrădit drepturi si libertăţi fundamentale ale omului", arată că nici această condiţie nu este îndeplinită, aşa cum în mod nelegal a stabilit instanţa de fond.

Recurentul precizează că activitate de cunoaştere desfăşurată în virtutea funcţiei de miliţian pe care o îndeplinea, în legătură cu defunctul B., nu poate fi asimilată cu "activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului", aşa cum prevede textul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, susţinând că nu a făcut altceva decât să execute un ordin ce îi revenea şi pe care era obligat conform legii să-l execute, pentru a nu încălca legea in vigoare la acea dată şi a fi pedepsit de şefii săi direcţi din cadrul I.J. de Miliţie Călăraşi.

Recurentul susţine că în acea perioadă era în vigoare şi în aplicare Legea nr. 21/18 noiembrie 1969 privind organizarea şi funcţionarea politiei române, iar potrivit art. 21 lit. "b" din acest act normativ, "Organele miliţiei cooperează cu: unităţile si organele Consiliului Securităţii Statului pentru îndeplinirea unor atribuţii privind securitatea statului".

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Pe fondul cererii de recurs, învederează că în mod corect prin sentinţa recurată prima instanţă a reţinut următoarele aspecte esenţiale privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare:

- în cauză, sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al securităţii

- pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului,

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, constatând că recurentul-pârât, deşi a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a formulat critici de nelegalitate cu privire la aplicarea şi interpretarea prevederilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 care pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând cererea de recurs, motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de către reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

Prima instanţă a admis cererea dedusă judecăţii, reţinând, în esenţă, că sunt întrunite condiţiile pentru a se reţine calitatea de lucrător al fostei Securităţi în sarcina pârâtului, conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanţe, invocând critici privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Deşi recurentul şi-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condiţiile în care recurentul-pârât a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziţii, instanţa de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinţei recurate din această perspectivă, nemulţumirea părţii cu privire la soluţia adoptată de prima instanţă şi simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Drept urmare, întrucât argumentaţia cererii de recurs se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretări a dispoziţiilor legale incidente, urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedând la soluţionarea recursului, Înalta Curte constată, contrar considerentelor instanţei de fond, că nu sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de lucrător al Securităţii.

Sub un prim aspect, trebuie observat că în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, se relevă că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securităţii statului, parte a poliţiei politice, o permanentă teroare împotriva cetăţenilor ţării, drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale".

Din analiza preambulului şi a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, rezultă fără echivoc că raţiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoaşterii de către membrii societăţii postcomuniste a fostului regim totalitar, depăşirii nivelului organizatoric, intelectual şi moral impus de un sistem caracterizat prin structuri şi moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creării unei culturi politice autentice şi a unei societăţi civilizate, legea neavând un scop punitiv şi neinstituind o responsabilitate penală a celor în privinţa cărora se va constata că au fost lucrători ai Securităţii.

În esenţă, sub aspectul care interesează în cauză, O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, urmăreşte scopul de deconspirare, indicat în preambul, a Securităţii, care a vizat îngrădirea şi chiar suprimarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a III-a şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S., în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţă, actul normativ antrenând consecinţe de ordin moral în privinţa celor care au încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestor persoane.

Prin urmare, rolul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii nu este acela de a stabili vinovăţii sau de a le comensura, de a aplica pedepse şi de a le individualiza, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. şi, eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa calităţii în discuţie, raţiunea legii şi rolul instanţei fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât şi prin jurisprudenţa C.E.D.O. ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunţată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Analizând recursul, din actele şi lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de temeiurile de drept incidente în cauză, Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noţiunea de lucrător al Securităţii ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv de ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că, pentru a se putea reţine calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

1. Persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, sau subofiţer al Securităţii în perioada 1945-1989; în cauză, această condiţie este asigurată, deoarece pârâtul A. a avut gradul de plutonier major în cadrul I.J. Călăraşi, Postul de Miliţie Ileana (1988), fapt recunoscut.

2. În calitatea menţionată la punctul 1 să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Din conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin activităţile desfăşurate de către pârât nu au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

Potrivit Legii nr. 21 din 1969 privind organizarea şi funcţionarea Miliţiei, organele de Miliţie aveau, în mediul rural, atribuţii pe linia muncii de Securitate.

Aşadar, desfăşurarea de către pârât a atribuţiilor specifice pe linia muncii de Securitate în mediul rural avea suport legal, iar în contextul particular al prezentei cauze se impune decelarea doar a acelor activităţi care au avut ca efect încălcarea drepturilor şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

În susţinerea îndeplinirii acestei condiţii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri şi a arătat faptul că pârâtul, în calitatea menţionată anterior, a participat la verificarea informativă a numitului B., gestionar la bufetul din jud. Călăraşi, care a fost studiat în vederea introducerii în reţeaua informativă a Serviciului 1 din cadrul U.S. Călăraşi, cu motivaţia că în localitatea de domiciliu a titularului dosarului "reţeaua informativă existentă nu acoperă nevoile muncii pentru stăpânirea situaţiei din problema Persoane fără antecedente".

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă desfăşurarea de către pârâtul A. a atribuţiilor specifice pe linia muncii de Securitate în mediul rural, însă, contrar interpretării date de prima instanţă, Înalta Curte constată că prin desfăşurarea acestor activităţi nu au fost suprimate sau îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată.

S-a reţinut că pârâtul a dirijat surse în legătură cu persoana luată în studiu în vederea recrutării, sens în care, pe marginea informaţiilor furnizate de sursele "C." şi "D." prin notele informative din 25.03.1988 (dosar nr. x x, f. x), 13.04.1988 (dosar nr. x x, fila x) şi 18.07.1988 (dosar nr. x x, f. x), pârâtul a consemnat olograf observaţii, sarcini şi măsuri, referitor la persoana luată în studiu în vederea recrutării, şi anume:

- "Observaţii: Numitul B. este luat în studiu pt. a fi recrutat ca sursă. Sarcini: S-a trasat sarcina de a urmări şi stabili dacă la E. au mortalităţi, furaje, starea de spirit a muncitorilor. Măsuri: Nota se va exploata la dosarul personal." (dosar nr. x x, f. x);

- "Observaţii: Numitul B. este candidat la recrutare ca sursă. Sarcini: S-a trasat sarcina sursei de a urmări în cadrul Brigăzii [cuvânt indescifrabil - n.n.] respectarea D. 400/81 (privind întărirea ordinii şi disciplinei în unităţile de muncă precum şi consumul de alcool la serviciu, n.n.), starea de spirit a muncitorilor etc. Măsuri: Nota se va exploata la verificarea candidatului pt. recrutare." (dosar nr. x x, f.10);

- "Observaţii: Numitul B. este candidat la recrutare şi se efectuează verificări în acest sens. S-a trasat sarcina de a urmări în campania agricolă aspecte de neglijenţă, risipă pe motorină] etc. Măsuri: Nota se va exploata la verificarea candidatului." (dosar nr. x, f. x).

Activităţile desfăşurate de pârât nu fac dovada încălcării unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei luate în studiu. Nu rezultă dirijarea surselor umane pentru a furniza informaţii despre viaţa personală, comentarii şi relaţii ale persoanei urmărite, amplasarea ilegală a unor dispozitive de înregistrare, interceptarea corespondenţei sau supravegherea prin filaj, condiţii în care s-ar fi putut reţine că activitatea desfăşurată de pârât a avut ca efect încălcarea dreptului la viaţă privată al persoanei respective, o astfel de situaţie neregăsindu-se în prezenta cauză.

Dimpotrivă, informaţiile pe care sursa trebuia să le vizeze, cu privire la persoana luată în studiu, au caracter general şi neutru şi se referă la situaţia de la E. legat de mortalităţi, furaje, starea de spirit a muncitorilor, consumul de alcool, aspecte de neglijenţă, risipă de motorină, astfel că, prin conţinutul concret al acestora, modalitatea de culegere a informaţiilor de către sursă şi activitatea desfăşurată de către pârât nu au avut ca efect încălcarea dreptului la viaţă privată. În circumstanţele concrete din prezenta cauză, nu sunt de natură a genera o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei luate în studiu.

În concluzie, Înalta Curte reţine că sunt întrunite prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanţă a reţinut eronat întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în privinţa recurentului-pârât, motiv pentru care recursul este fondat, iar hotărârea atacată va fi reformată.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Raportat la toate motivele de mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat de parat şi, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va dispune casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Admite recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 1536 din 29 octombrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge acţiunea ca neîntemeiată. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.