Mediation Council’s suspension sanction annulled for failure to resolve mediator’s suspension request; appeal rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant Mediation Council's appeal as unfounded, upholding the first-instance judgment that had annulled the Council's decision sanctioning the mediator with a six-month suspension for non-payment of professional fees and ordered the Council to resolve the mediator's 2017 application for suspension from the profession; the appellate court also rejected the plaintiff's exception of nullity of the appeal. The dispute arose from the mediator's February 2017 written request for suspension, which the Council failed to resolve, instead later issuing a disciplinary sanction under art. 14(1)(c) of Law 192/2006 for unpaid fees, while the Council had merely requested supplementary documents by email. Decisively, the court held that the Council's request for additional documents did not constitute resolution of the suspension request, and that under art. 14(1)(b) of Law 192/2006 the Council had a legal duty to process the written suspension request, the failure of which constituted unlawful conduct under arts. 2(1)(h) and 8(1) of Administrative Litigation Law 554/2004, with proper resolution potentially affecting the fee obligation for the period after the request; the court found no misapplication of substantive law under art. 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, making the decision final.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 16 din Legea nr. 192/2006, art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, Art. 496 C. proc. civ; Mediation Council’s suspension sanction annulled for failure to resolve mediator’s suspension request; appeal rejected: The dispute arose from the mediator's February 2017 written request for suspension, which the Council failed to resolve, instead later issuing a disciplinary sanction under art. 14(1)(c) of Law 192/2006 for unpaid fees, while the Council had merely requested supplementary documents by email. Decisively, the court held that the Council's request for additional documents did not constitute resolution of the suspension request, and that under art. 14(1)(b) of Law 192/2006 the Council had a legal duty to process the written suspension request, the failure of which constituted unlawful conduct under arts. 2(1)(h) and 8(1) of Administrative Litigation Law 554/2004, with proper resolution potentially affecting the fee obligation for the period after the request; the court found no misapplication of substantive law under art. 488(1)(8) of the Civil Procedure Code, making the decision final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 martie 2023
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 8.06.2021, reclamanta A., titulara Biroului de Mediator A., a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul de Mediere, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de pârât şi obligarea pârâtului să soluţioneze cererea de suspendare din profesia de mediator înregistrată cu nr. x/24.02.2017.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 557 din 25 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, reprezentat de preşedinte B., a dispus anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de pârâtul Consiliul de Mediere şi obligarea pârâtului Consiliul de Mediere să soluţioneze cererea de suspendare din profesia de mediator formulată de reclamanta A., înregistrată cu nr. x/24.02.2017.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Consiliul de Mediere a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, pârâtul arată că, în cauză, contrar reţinerilor instanţei de fond, Consiliul de mediere a solicitat reclamantei să completeze cererea cu legitimaţia de mediator în original, vizata la zi, copie CI, o copie de pe hotărârea de autorizare, cererea formulată în original şi dovada achitării taxelor profesionale, conform art. 44 alin. (8) din Regulamentul de Organizare si Funcţionare al Consiliului de mediere aprobat prin Hotărârea Nr. 5/2007 din 13 mai 2007, precizându-i că numai după completare se va emite decizia de suspendare din profesia de mediator.
În urma emailului primit, intimata-reclamantă nu a completat şi nici nu a răspuns în nici un fel solicitării, aceasta rămânând în pasivitate, iar mediatorul autorizat a rămas activ în Tabloul Mediatorilor.
Recurentul apreciază că prin acest email a comunicat un răspuns la cererea formulată de reclamantă.
Consideră că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea, a dispus anularea Deciziei nr. 3070/08.12.2020 emise de Consiliului de mediere şi a obligat pârâtul să soluţioneze cererea reclamantei de suspendare din profesia de mediator înregistrată sub nr. x/24.02.2017.
De asemenea, recurentul precizează că, prin Hotărârea nr. 163/20.11.2020, Consiliul de mediere a hotărât ca mediatorii autorizaţi să fie suspendaţi din exercitarea profesiei de mediator, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere.
Prin Decizia nr. 3070/08.12.2020 s-a dispus suspendarea mediatorului din prezenta cauza din exercitarea profesiei de mediator, pentru o perioadă de 6 luni, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere.
Atât Hotărârea nr. 163/20.11.2020, cât şi Decizia nr. 3070/08.12.2020 de sancţionare au fost emise în baza prevederilor Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi ale Statutului profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare.
În concluzie, recurentul arată că, la acel moment, motivul completării cererii a fost dovada achitării taxelor profesionale stabilite prin hotărârile Consiliului de mediere, Statutul profesiei de mediator şi Legea nr. 192/2006.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra cererii de recurs
2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A., având în vedere că recurentul-pârât a formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Examinând cererea de recurs, motivele invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Instanţa de contencios administrativ a fost învestită de reclamanta A. cu solicitarea de anulare a Deciziei nr. 3070/8.12.2020 emise de Consiliul de Mediere, prin care i-a fost aplicată sancţiunea disciplinară a suspendării din exercitarea profesiei de mediator pentru o perioadă de 6 luni, începând cu data de 8.01.2021, ca urmare a neplăţii taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, şi de obligare a pârâtului să soluţioneze cererea de suspendare din profesia de mediator înregistrată cu nr. x/24.02.2017.
Prima instanţă a admis cererea, a anulat Decizia nr. 3070/08.12.2020 emise de pârâtul Consiliul de Mediere şi a obligat pârâtul Consiliul de Mediere să soluţioneze cererea de suspendare din profesia de mediator formulată de reclamanta A., înregistrată cu nr. x/24.02.2017.
Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de pârât în susţinerea recursului, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de casare poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.
În cauza de faţă acest motiv de casare nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este una corectă.
Înalta Curte reţine că, prin Decizia nr. 3070/08.12.2020, Consiliul de Mediere a dispus suspendarea doamnei A. din exercitarea profesiei de mediator, pentru o perioadă de 6 luni, pentru neplata taxelor profesionale aferente perioadei anterioare anului 2019, inclusiv anul 2019, către bugetul Consiliului de Mediere, în temeiul art. 14 (1) lit. c) din Legea nr. 192/2006.
Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 (1) lit. c) din Legea nr. 192/2006, exercitarea calităţii de mediator se suspendă:
"c) ca sancţiune disciplinară, în condiţiile stabilite la art. 39 alin. (1) lit. c)", respectiv "c) suspendarea din calitatea de mediator pe o durată de la o lună la 6 luni", şi, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 192/2006, suspendarea, precum şi încetarea calităţii de mediator se dispun sau, după caz, se constată de către Consiliul de mediere, însă reclamanta solicitase suspendarea sa din profesie încă de la data 24.02.2017, prin cererea înregistrată sub numărul x la care a ataşat şi dovada plăţii taxelor profesionale pentru anii 2014-2016.
La data de 9.03.2017, pârâtul a transmis un e-mail reclamantei, prin care i-a adus la cunoştinţă că, în urma reanalizării cererii cu nr. 0636/24.02.2017, i se solicită să transmită, în completare, legitimaţia de mediator vizată la zi şi să facă şi dovada faptului că are plătite taxele profesionale la zi.
Contrar susţinerilor recurentului pârât, raportat la dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, potrivit cărora exercitarea calităţii de mediator se suspendă "b) la cerere, făcută în scris de către mediator", Consiliul de mediere avea obligaţia să soluţioneze cererea reclamantei de suspendare din profesie, formulată la data 24.02.2017.
În acest context, coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, Înalta Curte constată că solicitarea pârâtului în sensul depunerii de înscrisuri suplimentare, formulată la data de 9.03.2017, nu poate fi considerată o soluţionare a cererii din data 24.02.2017 şi nici nu justifică refuzul de a soluţiona respectiva cerere. În mod corect, pentru aceste motive, a reţinut instanţa de fond încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitor la nesoluţionarea în termen legal a cererii nr. x/24.02.2017 depuse de reclamantă pentru suspendarea din profesie.
În condiţiile în care reclamanta a formulat cererea de suspendare nr. x/24.02.2017, ataşând şi dovada plăţii taxelor profesionale aferente anilor 2014-2016, pe care pârâtul nu a soluţionat-o, iar prin Decizia nr. 3070/8.12.2020 s-a reţinut că reclamanta nu a plătit taxele aferente perioadei 2017-2019, în mod corect s-a reţinut nelegalitatea deciziei, întrucât, astfel cum a observat instanţa de fond, fără a reţine temeinicia cererii de suspendare, soluţionarea acesteia, potrivit art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 192/2006, ar fi produs efecte asupra obligaţiei de plată a taxelor profesionale pentru perioada ulterioară datei de 24.02.2017.
Concluzionând, Înalta Curte constată că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanţa de fond realizând o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.
2.3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinţei civile nr. 557 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-reclamantă A..
Respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul de Mediere împotriva sentinţei civile nr. 557 din 25 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.