Minority-language public newsletter deemed discriminatory; cassation allowed and administrative action dismissed

Şedinţa publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.08.2020, sub nr. de dosar x/2019, reclamantul Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 367 din data de 24.06.2019 pronunţată de Colegiul Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, în baza probelor administrate, prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună următoarele:

1. Anularea Hotărârii nr. 367 din data de 24.06.2019;

2. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1187 din 18.11.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării

A anulat Hotărârea C.N.C.D. nr. 367 din 24.06.2019 şi a constatat că fapta sesizată prin petiţia înregistrată la CNCD sub nr. x/25.05.2018 nu constituie discriminare.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.NC.D la obligarea cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiat.

3. Recursurile formulate de pârâţi şi de reclamantă

Împotriva sentinţei civile nr. 1187 din 18.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A. au formulat cereri de recurs, iar reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a formulat recurs incident.

3.1. Recurentul-pârât A. a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1187 din 18.11.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii

În motivarea recursului a arătat că, în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului UAT Ciumani şi a anulat Hotărârea CNCD nr. 367/24.06.2019, constatând totodată faptul că fapta sesizată prin petiţia înregistrată la CNCD sub nr. x/25.05.2018 nu constituie discriminare.

În opinia recurentului, în argumentarea sentinţei recurate, instanţa de fond utilizează argumente lipsite de temei logic şi juridic pentru a justifica utilizarea exclusiv a limbii maghiare de către o instituţie publică a statului român în relaţia cu cetăţenii români.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, recurentul susţine că informaţiile publicate în ziarul "B.", postat pe pagina de internet a Primăriei Ciumani, sunt informaţii de interes public pentru că Primăria Ciumani este o instituţie publică, nu una privată care aparţine comunităţii maghiare din Ciumani. Primăria Ciumani este o instituţie publică a statului român şi dacă în Ciumani ar locui x% etnici maghiari.

Caracterul public al instituţiei Primăria Ciumani nu este dat de procentul populaţiei de etnie maghiară din comuna Ciumani, ci de faptul că aceasta aparţine sistemului administrativ al statului român. Ca atare, argumentul procentului populaţiei de etnie maghiară din Ciumani este complet irelevant în speţa pendinte.

Mai mult, chiar şi cei 98,89% etnici maghiari din Ciumani sunt tot cetăţeni români care au obligaţia legală să cunoască limba oficială de stat din România. Faptul că sunt etnici maghiari nu îi exonerează pe aceştia de la obligaţia de a cunoaşte limba oficială de stat.

Pagina de internet a unei primării este în mod evident sediul virtual al acelei instituţii publice a statului român şi, pe cale logică de consecinţă, absolut orice informaţie care se află în sediul virtual al unei instituţii publice din România trebuie să se regăsească cu prioritate în limba oficială de stat.

Dacă cetăţenii de etnie maghiară din Ciumani au acces la informaţiile publice cuprinse în publicaţia "B." în limba maghiară, recurentul apreciază că şi el are dreptul la acces la aceleaşi informaţii în limba oficială de stat.

În al doilea rând, recurentul-pârât susţine că Publicaţia "B." aparţine Primăriei Comunei Ciumani, instituţie publică a statului român obligată să comunice cu cetăţenii cu prioritate în limba oficială de stat, limba română. Publicaţia "B." este editată de Primăria Ciumani şi este distribuită gratuit de Primăria Cimani.

Publicaţia "B." nu aparţine comunităţii maghiare din localitate, ci aparţine unei instituţii publice a statului român.

Fiind vorba despre o publicaţie care aparţine unei instituţii publice a statului român în care limba română este singura limbă oficială de stat pe care toţi cetăţenii României, indiferent de etnie (şi deci şi cei 98,89% cetăţeni de etnie maghiară din Comuna Ciumani) sunt obligaţi să o cunoască, este de domeniul evidenţei logice şi juridice faptul că publicaţia "B." trebuie editată cu prioritate în limba oficială de stat iar mai apoi există posibilitate ca acesta să fie tradusă şi în limba minorităţii.

În al treilea rând, arată faptul că, deşi este vorba despre o publicaţie editată din fonduri publice de o instituţie publică a statului român, respectiv Primăria Ciumani, numele acestei publicaţii este unul exclusiv în limba maghiară.

Cetăţenii români care nu cunosc limba maghiară sunt astfel trataţi diferit de reclamant şi se naşte astfel un tratament discriminatoriu la adresa cetăţenilor români care nu cunosc limba maghiară, cum este şi cazul său.

În ceea ce priveşte argumentul invocat de instanţă de fond cu privire la domiciliul său, recurentul a arătat că este irelevant. Nu există nicio prevedere legală care să condiţioneze în vreun fel accesul la informaţii de interes public despre activitatea unei instituţii publice de domiciliul în UAT-ul în care se regăseşte acea instituţie publică. Acest argument invocat de instanţa de fond este lipsit de temei logic şi juridic.

Primăria Comunei Ciumani, cea care editează şi distribuie gratuit publicaţia "B.", nu este o organizaţie a minorităţii maghiare din România, ci o instituţie publică a administraţiei publice locale din România, nu din Ungaria.

Ca atare, această instituţie publică este obligată să informeze opinia publică, şi deci şi pe pârât, cu prioritate în limba oficială de stat, limba română, şi abia în subsidiar în limba minorităţii.

Din traducerea rezumatului publicaţiei "B." din februarie- martie 2018, depusă la dosarul cauzei de reclamantă, reiese foarte clar faptul că, în cauză, prin intermediul acestei publicaţii editată exclusiv în limba maghiară, reclamantul comunică cetăţenilor, exclusiv în limba maghiară, informaţii de interes public.

Prevederile Legii nr. 500/2004 nu au absolut nicio legătură cu speţa în cauz,ă iar interpretarea cu rea credinţă a reclamantului a prevederilor sale duce la paradoxul în care un text de lege adoptat tocmai pentru a proteja limba oficială de stat să fie folosit pentru a justifica nefolosirea limbii oficiale de stat de către o instituţie publică din România, intepretare ce încalcă chiar spiritul acestei legi.

Legea nr. 500/2004 se referă la publicaţiile în limba minorităţilor naţionale, nu la publicaţii editate de autorităţi publice locale în limba minorităţilor naţionale.

Contrar celor afirmate de instanţa de fond, chiar şi mesajul în limba maghiară al primarului din Ciumani cu ocazia sărbătorilor pascale este o informaţie de interes public, pentru că are legătură cu activitatea unui demnitar al statului, un ales local plătit din fonduri publice. Urările pe care acelaşi primar le face în particular nu sunt informaţii de interes public. Însă, atunci când acest mesaj este făcut de primar în ziarul primăriei şi este publicat pe pagina de internet a primăriei atunci, este de domeniul evidenţei faptul că acel mesaj este o informaţie de interes public.

Având în vedere aceste aspecte, recurentul-pârât A. solicită să se constate faptul că autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a respecta dreptul minorităţilor naţionale de a fi informate în limba maternă, însă comunicarea oficială a instituţiilor publice sub forma acestor publicaţii oficiale se face în primul rând în limba română, limba oficială de stat, fiind obligatoriu ca aceste publicaţii să poată fi citite în primul rând în limba oficială a ţării, existând şi posibilitatea traducerii lor în limba maternă a cetăţenilor care aparţin minorităţilor naţionale.

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, prin cererea de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, iar pe fond, respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiate şi menţinerea Hotărârii C.N.C.D. nr. 367 din data de 24.06.2019.

În motivarea cererii de recurs, se arată că reţinerea instanţei de fond conform căreia publicaţia în cauză nu cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, ci intră în sfera situaţiei derogator reglementate de art. 5 lit. c) din acelaşi act normativ, este una eronată.

Potrivit art. 5 lit. c) din acelaşi act normativ, nu fac obiectul prezentei legi: publicaţiile redactate integral sau parţial în limbi străine, inclusive cele ale minorităţilor naţionale.

În acest sens, recurentul-pârât subliniază că publicaţia "B." apare pe pagina oficială a unităţii administrativ teritorială Comuna Ciumani, unde sunt postate doar informaţii de interes public.

După cum este postat pe pagina de internet al autorităţii locale, este evident că această publicaţie este de interes public local, iar faptul că apare doar în limba maghiară pune pe cetăţeanul necunoscător al acestei limbi în situaţia de a nu putea accesa această publicaţie şi lasă impresia că se referă la acei cetăţeni care cunosc limba maghiară.

Prin urmare, conchide faptul că sunt îndeplinite condiţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, iar publicaţia în cauză se circumscrie definiţiei de text cu caracter de interes public, aşa cum este prevăzută de art. 2 din acelaşi act normativ.

3.3. Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a formulat recurs incident în baza prevederilor art. 491, art. 496 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei, în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea pe fond a cauzei.

În motivarea cereri de recurs, reclamanta a arătat că instanţa de fond a respins solicitarea referitoare la cheltuieli de judecată, reţinând că nu ar fi făcut dovada conţinutului şi întinderii acestor cheltuieli. Această soluţie este nelegală, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, in condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". De asemenea, potrivit art. 453 C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată'",

În ceea ce priveşte nedovedirea cheltuielilor ocazionate, recurenta-reclamantă arată că dovada cheltuielilor ocazionate au fost transmise instanţei în mai multe ori, de exemplu prin adresa din data de 04.02.2020, la care am ataşat ordonanţa de plată - dovada achitării sumei de 2500 RON.

Astfel, cheltuielile de judecată vor fi acordate în măsura în care partea care le pretinde dovedeşte, în condiţiile legii, existenţa şi întinderea acestora, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Având în vedere înţelesul noţiunii de "cuantum al cheltuielilor de judecata" descrise la art. 451 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că partea care solicită cheltuieli este ţinută să administreze dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora, în măsura în care pretinde recuperarea lor de la partea adversă.

În aceste condiţii, face referire la ordinul de plată emis şi depus la dosarul cauzei atestă plata şi încasarea onorariului de avocat, constituind, în opinia sa un act justificativ care face dovada la acordarea cheltuielilor de judecată, acesta respectând dispoziţiile art. 292 C. proc. civ.

Concluzionând, recurenta-reclamantă arată că incidenţa motivelor de recurs prevăzute la art. 488 pct. 5 şi pct. 6 C. proc. civ. rezidă pe de o parte din încălcarea dispoziţiilor menţionate, iar pe de altă parte din împrejurarea că instanţa nu a arătat care sunt motivele de fapt şi de drept pentru a se dispune aceasta soluţie, ceea ce atrage nulitatea parţială a hotărârii cu privire la soluţionarea acestui capăt de cerere.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile nulităţii cu privire la recursurile formulate de pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, susţinând că motivele invocate prin cererile de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de 488 alin. (1) C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.

Recurentul-pârât A. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

La data de 16.01.2023, C. a formulat cerere de intervenţie accesorie în cauză.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19 ianuarie 2023, recurentul-pârât A. a solicitat respingerea cererii de intervenţie ca inadmisibilă

Prin încheierea de şedinţă din 19.01.2023, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 61 C. proc. civ., a încuviinţat cererea de intervenţie accesorie formulată de C..

Prin notele scrise depuse la data 27 februarie 2023, intervenienta C. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului formulat de pârâtul A. şi excepţia lipsei de interes a recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în subsidiar solicitând respingerea recursurilor.

De asemenea, intervenienta a invocat excepţia tardivităţii întâmpinării formulate de recurentul-pârât A., apreciind că este o completare la recurs, depusă în afara termenului legal.

II. Considerentele instanţei de recurs

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de pârâtul A., invocată de intervenienta C., a fost recalificată ca fiind o excepţie ce vizează nulitatea recursului, prin urmare excepţia nulităţii invocată de intervenientă va fi analizate în comun cu excepţia nulităţii aceluiaşi recurs, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială.

Înalta Curte constată că sunt nefondate excepţiile nulităţii recursului formulat de pârâtul A., invocate de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială şi intervenienta C., având în vedere că, deşi recurentul-pârât A. nu a invocat în mod expres motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat detaliat motivele pentru care consideră că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat greşit dispoziţiile din Legea nr. 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială, Înalta Curte constată că această excepţie este nefondată, având în vedere că pârâtul a invocat, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., critici prin care a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 500/2004.

Referitor la excepţia tardivităţii întâmpinării formulate de recurentul-pârât A., pe motiv că ar reprezenta o completare tardivă la cererea de recurs, Înalta Curte constată că şi această excepţie este nefondată, având în vedere că prin întâmpinarea a cărei tardivitate se invocă recurentul A. a solicitat admiterea recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, susţinând argumentele pentru care consideră că este fondat acest recurs, neputându-se reţine că prin întâmpinare ar fi completat propria cerere de recurs.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a recursului formulat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de intervenienta C., Înalta Curte constată că susţinerile potrivit cărora CNCD nu are dreptul de a formula recurs sunt lipsite de fundament juridic.

Contrar susţinerilor intervenientei, chiar dacă actul contestat este emis de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acest fapt nu îi îngrădeşte acestuia drepturile procesuale.

2. Examinând recursurile formulate în cauză, raportat la dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin sesizarea înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/25.05.2018 petentul A. a arătat că pe pagina oficială de internet a Primăriei Comuna Ciumani jud. Harghita - http:/csomfalva.info - apare publicat în format pdf un fişier ce conţine publicaţia "B.", publicaţie editată în limba maghiară, finanţată şi promovată de Comuna Ciumani, aspect care constituie o atitudine discriminatorie la adresa petentului, care nu este cunoscător al limbii maghiare, fiind incidente prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000.

Prin Hotărârea nr. 367/24.06.2019 pronunţată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a petentului A. ca fiind neîntemeiată, reţinându-se că reclamantul are domiciliul în jud. Covasna; s-a constatat că aspectele sesizate intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 şi a fost sancţionată cu avertisment Primăria Comunei Ciumani.

În esenţă, pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a reţinut că, prin nerespectarea dreptului liberului acces la informaţii de interes public,partea reclamată îi privează pe cetăţenii necunoscători ai limbii maghiare de un tratament îndreptăţit, producând un tratament discriminatoriu pe criteriul etnic şi lingvistic asociat încălcării art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, dreptul lezat fiind dreptul de acces la informaţii de interes public şi în limba română faţă de care trebuie asigurat un acces liber şi neîngrădit, în conformitate cu principiile fundamentale din Constituţia României.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta Primăria Comunei Ciumani a solicitat anularea Hotărârii nr. 367/24.06.2019, iar instanţa de fond a admis acţiunea şi anulat hotărârea contestată, reţinând, în esenţă, că nu se poate reţine caracterul discriminatoriu al faptei de a publica online în limba maghiară o publicaţie care, prin raportare la conţinutul concret al articolelor, la destinatarii informaţiilor publicate, la procentul populaţiei de etnie maghiară din această comună, nu urmăreşte restrângerea nejustificată a dreptului de care se prevalează într-o manieră teoretică petentul.

2.1. Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt fondate recursurile formulate de pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care urmează să fie analizeze împreună.

Astfel, contrar celor reţinute de prima instanţă, potrivit cărora publicaţia "B." nu ar conţine informaţii de interes public, Înalta Curte constată că această publicaţie apare pe pagina oficială a unităţii administrativ teritoriale Comuna Ciumani, unde sunt postate informaţii de interes public.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 500/2004 "prin text cu caracter de interes public orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar."

În acest sens, Înalta Curte reţine că pagina de internet a autorităţii publice locale serveşte interesului public al tuturor cetăţenilor, astfel încât informaţiile publicate în această publicaţie, definite ca fiind de interes pentru comunitatea locală, trebuie să fie accesibile nu numai vorbitorilor de limbă maghiară, motiv pentru care trebuie să fie însoţite şi de traducere sau de adaptare în limba română.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Legea nr. 500/2004 potrivit cărora "nu fac obiectul prezentei legi publicaţiile redactate sau parţial în limbi străine, inclusiv cele ale minorităţilor naţionale", întrucât, cât timp publicaţia "B." aparţine unor autorităţi publice locale, respectiv Primăria Comunei Ciumani, şi apare pe pagina oficială a unităţii administrativ teritoriale, conţine şi informaţii de interes public şi nu reprezintă o publicaţie a minorităţilor naţionale.

Aşadar, cum în mod corect susţin recurenţii pârâţi, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

În condiţiile în care Primăria Comunei Ciumani înţelege să difuzeze, prin intermediul publicaţiei "B.", şi informaţii de interes public, este evident că aceste informaţii trebuie traduse în limba română, întrucât, în caz contrar, accesul la informaţiile de interes public este restricţionat pe criterii lingvistice, aspect sesizat de CNCD cu prilejul emiterii hotărârii contestate. Conţinutul concret, la un anume moment, al publicaţiei, nu este de natură să conducă la o altă concluzie.

Prin urmare, exercitarea dreptului de acces la informaţiile de interes public conţinute în publicaţia "B." este condiţionată de cunoaşterea limbii maghiare, context în care tratamentul diferenţiat are ca efect restrângerea exercitării în condiţii de egalitate a unui drept recunoscut de lege, iar acest tratament nu este justificat obiectiv de un scop legitim, în contextul în care dispoziţiile legale incidente în speţă impun obligaţia traducerii sau de adaptare în limba română a oricărui text scris sau vorbit într-o limbă străină, având caracter de interes public.

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte, constatând că sentinţa recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, va admite recursurile formulate de pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea.

2.2. În ceea ce priveşte recursul incident formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul incident formulat de reclamantă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. şi vizează exclusiv cheltuielile de judecată.

Potrivit art. 451 alin. (1) C. proc. civ., "cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor numiţi în domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului."

Articolul 453 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Art. 453 din C. proc. civ. induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi, implicit, efectuarea unor cheltuieli de judecată. Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanţei a unei cereri, acţiune ce se dovedeşte a fi neîntemeiată, fie susţinerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obţine solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

În cauză, prin admiterea recursurilor formulate de pârâţi, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, astfel că, în raport de prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată.

3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul incident, va admite recursurile principale, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii întâmpinării formulate de A., invocată de intervenienta C..

Respinge excepţiile nulităţii recursurilor formulate de recurenţii-pârâţi A. si Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocate de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani.

Respinge excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-pârât A., invocată de intervenienta C..

Respinge excepţia lipsei de interes a recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocată de intervenienta C..

Admite recursurile formulate de pârâţii A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 1187/2020 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Ciumani împotriva sentinţei civile nr. 1187/2020 din 18 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.