Recognition of foreign criminal judgment: validity of execution interruption versus pardon and prohibition on modifying sentence modality

Şedinţa publică din data de 13 martie 2024

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi, pe cale de consecinţă:

A fost recunoscută şi pusă în executare sentinţa penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas - Ungaria, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeaşi dată, 02.12.2022, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare (echivalentă a 609 zile), în regim de detenţie, pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, conform art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) şi b) şi art. 13 alin. (1) din C. pen. maghiar, cu corespondent în legea penală română în infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen.

Din pedeapsa de 1 an şi 8 luni (echivalentă a 609 zile) închisoare, s-au dedus 114 zile, reprezentând perioada de privare de libertate în executarea pedepsei aplicate de autorităţile maghiare, calculată din data de 11.10.2022 până la data de 03.03.2023, dată la care persoana condamnată a fost eliberată pentru întreruperea executării pedepsei, şi s-a dispus executarea în regim de detenţie pe teritoriul României a restului de pedeapsă rămas de executat.

În baza art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinţei.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 340 RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că, prin referatul nr. x/2023 din 03.11.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, s-a solicitat, în conformitate cu dispoziţiile art. 165, art. 172 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, şi a Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, ratificată de ambele state, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x, din data de 05.12.2008, admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Ungaria, privind recunoaşterea sentinţei penale şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 465 zile de închisoare, din totalul unei pedepse de 609 zile (1 an şi 8 luni) închisoare aplicată numitului A..

La propunerea parchetului au fost ataşate: adresa nr. x/19.10.2023/IM a Direcţiei Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei, adresa de înaintare nr. x/2023 a Ministerului Justiţie din Ungaria (în limba engleză) din 28.09.2023, adresa nr. x/02.10.2023/HM a Direcţiei Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei (în limba engleză); adresa de înaintare nr. x/2023 a Ministerului Justiţie din Ungaria (în limba engleză) din 17.10.2023; certificatul emis de către autorităţile judiciare din Ungaria în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; notificarea persoanei condamnate; sentinţa penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022; procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 al Tribunalului Kecskemet (încheiat în vederea întreruperii executării pedepsei, conform căruia persoana condamnată şi-a dat consimţământul pentru a executa restul de pedeapsă în România), în vederea recunoaşterii sentinţei penale şi executarea în România a unui rest de pedeapsă de 465 zile de închisoare, aplicată numitului A..

Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la dispoziţiile art. 172 alin. (3) teza I şi art. 167 din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârii pronunţate de autoritatea judecătorească din Ungaria faţă de persoana condamnată A., astfel cum acestea sunt prevăzute la art. 167 alin. (1) din actul normativ menţionat.

În acest sens, Curtea a reţinut că, astfel cum rezultă din examinarea certificatului emis de către autorităţile din Ungaria şi a hotărârii penale de condamnare, precum şi anexa II prevăzută în Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI privind pe A., comunicate de statul de condamnare, solicitarea autorităţilor judiciare din Ungaria vizează recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei de condamnare nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeaşi dată, prin care numitul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi, în baza art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) şi b) din C. pen. maghiar.

În cuprinsul certificatului s-a arătat că infracţiunea pentru care a fost condamnat numitul A. a constat în aceea că, acesta, la comanda unei persoane necunoscute, s-a angajat să asigure ajutor unor cetăţeni din diverse state terţe, care anterior au trecut ilegal frontiera de stat dintre Serbia şi Ungaria, fără a dispune de acte care să le autorizeze şederea pe teritoriul statelor membre din zona Schengen, urmând să ajungă în Austria, cu încălcarea dispoziţiilor legale. În data de 11.10.2022, la ora 19:43, susnumitul a intrat pe teritoriul Ungariei la Kiszombor, cu autovehiculul marca x, având numărul de înmatriculare x, pe care 1-a împrumutat de la tatăl său, după care, în jurul orei 21, a condus spre o locaţie care nu a putut fi determinată exact, aflată în apropierea frontierei dintre Serbia şi Ungaria, unde a luat în autovehicul migranţii care îl aşteptau şi a început transportul acestora spre Baja. Ulterior, la aceeaşi dată, respectiv 11.10.2022, în jurul orei 21:45, în zona de extravilan a localităţii Tompa, pe drumul nr. 55, în segmentul de 44.000 metri, patrula de la Căpitănia Generală de Poliţie din Judeţul Bacs-Kiskan - Poliţia de Frontieră de la Kelebia a supus unui control autovehiculul condus de către inculpat, constatând că în interiorul acestuia se aflau 7 cetăţeni sirieni şi 2 cetăţeni din Tunisia, care nu deţineau acte ce ar fi putut certifica şederea legală pe teritoriul Ungariei şi identitatea persoanelor. În cazul transportării acestora la destinaţie, inculpatul ar fi primit suma de 100 de euro pe persoană, sumă pe care nu a mai primit-o datorită depistării acestora de către organele de poliţie.

S-a constatat că fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, infracţiunea de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen. (această faptă nefiind, de altfel, supusă condiţiei dublei incriminări, conform art. 97 pct. 13 din Legea nr. 302/2004).

De asemenea, s-a observat că din acte a reieşit că persoana condamnată are cetăţenie română şi domiciliul în România, unde a fost legal citată în cauză (art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004), precum şi că aceasta a fost de acord să execute pedeapsa în România, astfel cum reiese din procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 din 03.02.2023 întocmit de Tribunalul din Kecskemet, Biroul de executări penale, în care s-a consemnat declaraţia condamnatului A., care a arătat că a înţeles faptul că urmează să execute restul de pedeapsă în România, că este obligat să părăsească teritoriul Ungariei şi să se reîntoarcă în România, că are obligaţia de a nu se întoarce în Ungaria înainte de finalizarea pedepsei închisorii sau încetarea executării acesteia, sau în perioada expulzării, şi că este de acord ca restul de pedeapsă să-l execute în România (art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004).

În plus, Curtea a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, nu este necesar consimţământul atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

Totodată, Curtea a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, obligatorii şi/sau facultative, prevăzute în art. 163 alin. (1) lit. a) - g) şi alin. (2), art. 167 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004. Astfel, s-a constatat, din fişa de cazier judiciar şi verificările din baza de date ECRIS Global Persons Search, că A. nu a fost condamnat penal nici în România şi nici în alt stat pentru aceeaşi infracţiune pentru care a fost condamnat de către autorităţile judiciare din Ungaria; nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală; răspunde penal potrivit legii penale române; pedeapsa aplicată nu vizează asistenţă psihiatrică sau medicală; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei aplicate de către autorităţile judiciare din Ungaria; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecata în urma căreia autorităţile judiciare străine au pronunţat sentinţa penală, aspect ce rezultă în mod expres din certificatul privind art. 4 din Decizia - cadru a Consiliului 2008/909/JAI; potrivit legii penale române, nu a intervenit nici amnistia, nici graţierea şi nici dezincriminarea faptei pentru care persoana a fost condamnată de către autorităţile judiciare străine.

În final, Curtea a reţinut că persoana condamnată a executat din pedeapsă un număr de 114 zile (în perioada 11.10.2022 - 03.03.2023) din totalul pedepsei de 609 zile (1 an şi 8 luni) de închisoare, fiind eliberată la 03.03.2023 pentru întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel persoana condamnată A., pe de o parte, învederând că în statul de condamnare a beneficiat de graţiere, astfel că nu mai are niciun rest de pedeapsă de executat, iar, pe de altă parte, solicitând schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, prin suspendarea acesteia sub supraveghere.

Examinând apelul promovat de persoana condamnată A., prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în mod corect instanţa de fond apreciind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti pronunţată de autorităţile judiciare maghiare.

Potrivit dispoziţiilor art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, în ipoteza în care persoana condamnată se află în România, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 din acelaşi act normativ şi, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii judecătoreşti străine.

Astfel, conform art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: hotărârea este definitivă şi executorie (lit. a); fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil, iar, în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte (lit. b); persoana condamnată are cetăţenie română (lit. c); persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimţământul său nefiind, însă, necesar dacă este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România (lit. d); nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 (lit. e).

Faţă de aceste dispoziţii, verificând sentinţa penală nr. 9. B.417/2022/3 a Judecătoriei Kiskunhalas, din data de 02.12.2022, rămasă definitivă la aceeaşi dată, 02.12.2022, prin care cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 8 luni (609 zile) închisoare, Înalta Curte constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă şi executorie, motiv pentru care apreciază că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Aşa cum rezultă din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, în sarcina cetăţeanului român s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută art. 353 alin. (1), alin. (2) pct. a) şi b) şi art. 13 alin. (1) din C. pen. maghiar.

Având în vedere situaţia de fapt descrisă în certificat şi în hotărârea de condamnare, se constată că este îndeplinită şi cerinţa dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. prin hotărârea pronunţată de autorităţile judiciare din Ungaria având corespondent în legislaţia română şi realizând, în situaţia în care ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, elementele de conţinut ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1), alin. (2) lit. a) C. pen., ce este sancţionată cu pedeapsa închisorii.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetăţean român cu domiciliul în România, care şi-a manifestat acordul cu privire la continuarea executării pedepsei în România. . Astfel, aşa cum rezultă din procesul-verbal nr. x Szv. 231/2023/8 din 03.02.2023 întocmit de Tribunalul din Kecskemet, Biroul de executări penale, condamnatul A. a arătat că a înţeles că urmează să execute restul de pedeapsă în România, că este obligat să părăsească teritoriul Ungariei şi să se reîntoarcă în România, că are obligaţia de a nu se întoarce în Ungaria înainte de finalizarea pedepsei închisorii sau încetarea executării acesteia, sau în perioada expulzării, şi că este de acord ca restul de pedeapsă să îl execute în România.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost şi nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române şi nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripţia, dezincriminarea faptei).

Din perspectiva sancţiunii stabilite, se observă că, din certificatul menţionat la art. 4 din Decizia cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, rezultă că, pentru săvârşirea infracţiunii mai sus amintite, persoanei condamnate A. i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 8 luni (609 zile) închisoare, care corespunde ca natură şi cuantum celei ce ar fi putut fi stabilită potrivit legislaţiei române pentru fapte similare, pedeapsă din care a executat 114 zile, de la data de 11.10.2022 până la 03.03.2023, când a fost eliberată pentru întreruperea executării pedepsei.

În ceea ce priveşte susţinerile apelantului în sensul că în Ungaria ar fi beneficiat de graţiere, condiţii în care nu ar mai avea niciun rest de pedeapsă de executat, Înalta Curte constată că, aşa cum rezultă din relaţiile transmise la dosar de către autorităţile maghiare, executarea pedepsei aplicate cetăţeanului român A. a fost întreruptă la 03 martie 2023 în baza Ordinul Guvernului nr. 3/2023, fiind eliberat din arest şi expulzat din Ungaria pentru 3 ani şi 4 luni. În conformitate cu prevederile Ordinului guvernamental (1.12) 3/2023, intrat în vigoare la 13 ianuarie 2023, în cazul persoanelor condamnate străine executarea pedepsei privative de libertate se întrerupe până la predarea executării. Pentru a beneficia de acest ordin, persoana condamnată trebuie să declare că părăseşte teritoriul Ungariei şi nu se întoarce înainte de încheierea executării pedepsei privative de libertate sau de încetarea executării acesteia sau de expulzare sau, în cazul în care se dispune expulzarea poliţienească a străinului, în perioada respectivă, a interdicţiei de intrare şi de şedere. Aşadar, consimţământul prealabil al condamnatului străin pentru executarea pedepsei privative de libertate într-un alt stat este o condiţie a întreruperii executării pedepsei privative de libertate. În speţă, aşa cum s-a arătat anterior, condamnatul şi-a manifestat acest consimţământ, procesul-verbal doveditor fiind ataşat la dosar.

În cuprinsul aceloraşi relaţii, s-a mai menţionat că cetăţeanului român A. nu i s-a acordat niciun act de clemenţă, precum şi că Ordonanţa Guvernului nr. 148/2023 a intrat în vigoare la 28 aprilie 2023, nu are efect retroactiv şi nu se aplică persoanelor care au beneficiat de prevederile Ordinului Guvernului (1.12) 3/2023, aşa cum este cazul în speţă.

Prin urmare, atâta timp cât din actele dosarului rezultă că apelantul condamnat A. nu a beneficiat de niciun act de graţiere emis de autorităţile guvernamentale maghiare, Înalta Curte nu poate valorifica susţinerile acestuia în sensul solicitat.

Totodată, se apreciază că, în speţă, nu se poate dispune nici schimbarea modalităţii de executare a pedepsei rămasă de executat, din executare efectivă în suspendarea executării sub supraveghere, aşa cum a solicitat apelantul, câtă vreme autorităţile judiciare maghiare au decis ca pedeapsa privativă de libertate să se execute în închisoare, persoana condamnată fiind notificată despre faptul că doar executarea pedepsei este reglementată de legea penală română (respectiv procedurile de executare, condiţiile eliberării înainte de termen sau condiţionate, dosar fond).

Ca urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanţă a apreciat îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 172 alin. (3) raportat la art. 167 alin. (1) lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004, republicată, recunoscând hotărârea emisă de autorităţile judiciare maghiare şi pedeapsa aplicată de 1 an şi 8 luni (609 zile) închisoare, dispunând executarea sancţiunii penale recunoscută într-un penitenciar din România şi deducând din durata acesteia perioada executată în statul emitent, respectiv 114 zile calculată din 11.10.2022 până la 03.03.2023.

Pentru motivele mai sus expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, apelantul persoană condamnată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 274/PI din 10 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1098 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 martie 2024.