Typicality of driving a vehicle without a license: whether pushing a disabled car constitutes "driving" and if a municipal road qualifies as a public road under Cassation jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 08 noiembrie 2023

Asupra recursului în casaţie, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 292 din data de 29 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (recidivă postexecutorie) a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, dintre care suma de 500 RON cheltuieli aferente urmăririi penale.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1068/12.07.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) C. proc. civ. penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 292 din data de 29 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. civ. penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, s-a reţinut că la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

III. Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 21.07.2023, prin e-mail .

Prin cererea formulată la data de 21.07.2023, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În dezvoltarea acestui caz de casare, recurentul a invocat faptul că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât fapta pentru care a fost condamnat, respectiv conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 C. proc. pen., nu îndeplineşte condiţiile de tipicitate a acestei infracţiuni.

Argumentând această teză, recurentul, în esenţă, a arătat că, deşi elementul material al acestei infracţiuni constă într-o acţiune de conducere (care implică orientarea, dirijarea autovehiculului din interiorul acestuia în sensul dorit de conducător), inculpatul nu a condus autoturismul, ci l-a împins pe o distanţă de 5 metri înspre drumul principal.

Recurentul a arătat că aceste împrejurări sunt confirmate de întreg materialul probator, respectiv de declaraţiile martorilor B. şi C..

Având în vedere că din întreg materialul probator a rezultat că maşina inculpatului era defectă, în sensul că nu pornea, recurentul a apreciat că nu se poate considera că aceasta a fost condusă de inculpat, astfel că fapta nu este una tipică, în sensul art. 335 alin. (1) C. pen.

Un alt argument invocat pentru a se aprecia că fapta nu este prevăzută de legea penală a fost reprezentat de faptul că inculpatul nu a condus autoturismul pe drumurile publice, respectiv pe D.C. 44, ci pe un drum secundar acestuia, nedeschis circulaţiei publice, practic pe o alee lăturalnică care nu era amenajată pentru circulaţia rutieră/pietonală.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie, suspendarea executării hotărârii atacate şi achitarea inculpatului, întrucât fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

IV. Prin încheierea din 11.10.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

În esenţă, s-a reţinut că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie instanţa supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului căii de atac.

VI. Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.10.2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Este de menţionat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reţinută de instanţa de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenţei dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esenţă, faptul că nu a condus autoturismul marca x, ci doar a împins-o, iar drumul pe care s-a realizat această acţiune nu era deschis circulaţiei publice, acesta nefiind un drum public în accepţiunea legii penale.

În analiza conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situaţia de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, respectiv că la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

Aşadar, cererea de recurs în casaţie vizează neîntrunirea elementelor de tipicitate a infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen. (conducerea unui vehicul fără permis de conducere), urmare a faptului că inculpatul nu realizat o acţiune de conducere în sensul legii penale, ci doar a împins autovehiculul pe o porţiune de drum care nu poate fi apreciată drept drum public.

Instanţa supremă, analizând motivele invocate de inculpat, apreciază că în realitate nu se invocă neîntrunirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii ci se contestă situaţia de fapt, respectiv că inculpatul a condus autovehiculul marca x x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

Or, raportat la aceste critici, Înalta Curte constată că inculpatul pune în discuţie stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza materialului probator administrat în cauză.

În ceea ce priveşte prevederea faptei în legea penală şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere:

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

De asemenea, Ordonanţa de urgenţă nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, prevede următoarele:

Art. 6. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresiile şi termenii de mai jos au următorul înţeles:(...)

6. autovehicul - orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor;(...)

12. conducător - persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracţiune, animale izolate sau în turmă, de povară ori de călărie;(...)

14. drum public - orice cale de comunicaţie terestră, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile;(...)

35. vehicul - sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;

Art. 20. (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi Decizia nr. 6/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 16 mai 2019), prin care s-a statuat că: acţiunea de conducere a unui vehicul, astfel cum este prevăzută de art. 336 din C. pen., nu presupune în mod necesar punerea în mişcare a vehiculului prin acţionarea sistemelor de autopropulsie.

Din analiza elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen., rezultă că aceasta este una de pericol al cărui obiect juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la protecţia siguranţei circulaţiei pe drumurile publice, ale căror existenţă şi desfăşurare normală sunt condiţionate de interzicerea conducerii vehiculelor de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective, Înalta Curte reţine că acesta se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, a unui tramvai ori a unui tractor agricol sau forestier.

Astfel cum a reţinut şi instanţa supremă prin decizia anterior precizată, conducerea unui autovehicul este operaţiunea tehnică prin care o persoană pune în mişcare autovehiculul şi îl dirijează pe drumurile publice, aceasta presupunând deplasarea autovehiculului, respectiv aflarea acestuia în mişcare.

Însă, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană nu presupune obligatoriu ca motorul să funcţioneze, ci înseamnă a dirija mersul unui vehicul, al unei maşini din interiorul acestuia, chiar dacă motorul nu este neapărat în funcţiune.

Prin urmare, starea de pericol nu rezultă din modul de deplasare a autovehiculului, ci din faptul că acesta este condus de o persoană care nu posedă permis de conducere.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, evaluând coroborat materialul probator, şi-a format convingerea, argumentată, că inculpatul-recurent, la data de 07.09.2018, ora 12:30, inculpatul A. a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere.

În calea extraordinară a recursului în casaţie, astfel cum s-a reliefat, nu se poate realiza o nouă analiză, o reapreciere a materialului probator pentru a se ajunge la concluzia că inculpatul-recurent nu a realizat unele dintre activităţile incriminate de art. 335 alin. (1) C. pen.

În plus, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri adevărului printr-o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare.

În această ordine de idei, motivele invocate de recurentul-inculpat trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză. Aceasta deoarece instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare, însuşită de instanţele care au judecat fondul cauzei, este următoarea: În fapt, la data de 07.09.2018, în jurul orei 12:30, organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliţie Gornet se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova. La un moment dat, au observat că pe D.C. 44 se deplasa un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare x, cu volan pe partea dreaptă, iar până a ajunge în dreptul organelor de cercetare penală, la aproximativ 20 metri, conducătorul autoturismului a frânat brusc, a oprit şi a coborât din acesta.

Or, analizând acţiunea inculpatului, prin raportare la această stare de fapt, contrar celor susţinute de apărare, Înalta Curte constată că inculpatul A., în calitate de conducător auto, a pus în mişcare autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, l-a dirijat pe D.C. 44, pe raza comunei Gornet, prin acţionarea sistemelor de autopropulsie, acţiune ce a presupus deplasarea autoturismului, respectiv aflarea acestuia în mişcare. Prin urmare, inculpatul a realizat acţiunea de conducere a unui autovehicul în sensul legii penale, în mod corect în sarcina acestuia fiind reţinută infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen.

În plus, şi dacă ar fi îmbrăţişat punctul de vedere al inculpatului, în sensul că nu a condus autoturismul, ci doar că l-ar fi împins, Înalta Curte constată că fapta acestuia ar întruni în continuare elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) C. pen., norma de incriminare neprevăzând condiţia ca acţiunea de conducere să se realizeze prin punerea în funcţiune a motorului, conducerea autovehiculului fiind posibilă, chiar dacă motorul nu funcţionează. Astfel, chiar şi prin împingere, ar fi fost necesar ca autovehiculul să fie ghidat prin intermediul volanului, aflat în interiorul autoturismului. Deci, şi în această situaţie, s-ar fi realizat acţiunea de conducere a autovehiculului.

În acest sens, este şi Decizia nr. 6/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizie expusă supra.

Referitor la neîntrunirea condiţiei de tipicitate privind conducerea autoturismului pe un drum public, Înalta Curte constată, contrar opiniei apărării, că această critică este nefondată.

Astfel, în decizia instanţei de apel se reţine că inculpatul ar fi condus autoturismul marca x pe drumul comunal nr. 44 (D.C. 44), nu pe o alee lăturalnică care nu ar fi fost deschisă circulaţiei publice.

Or, drumul comunal reprezintă o cale de comunicaţie terestră, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice, fiind reglementat în O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi marcat prin indicator rutier, regăsit în Anexa nr. 2 la actul normativ anterior menţionat, dar şi în Ordonanţa nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

În raport de considerentele prezentate, Înalta Curte constată că acţiunea inculpatului A., care în data de 07.09.2018, ora 12:30, a fost depistat de organele judiciare în timp ce conducea autoturismul marca x, cu numărul de înmatriculare x, pe raza comunei Gornet, sat Nucet, judeţul Prahova (D.C. 44), fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) C. pen.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că inculpatul-recurent a invocat numai formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., fapt pentru care, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1068 din data de 12 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 noiembrie 2023.