Appeal against a decision rejecting a motion for annulment as inadmissible at the preliminary stage: such interlocutory decisions are final and not subject to appeal under Art. 431 C. proc. pen.

Şedinţa publică din data de 22 februarie 2024

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în baza dispoziţiilor art. 431 din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare, formulată de apelantul-contestator A. împotriva deciziei penale nr. 653/A din 29.03.2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală pronunţată în dosarul nr. x/2021.

În esenţă, curtea a reţinut că, prin contestaţia formulată, contestatorul-apelant A. a solicitat admiterea cererii, apreciind că din probele obţinute de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în dosarul nr. x/2022, rezultă persoana care a înlesnit practicarea prostituţiei, menţionând totodată, faptul că, în dosarul nr. x/2019 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie există o declaraţie a numitei B. în care indică persoana care a determinat-o să dea declaraţii împotriva sa.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen.

Totodată, instanţa a apreciat că, deşi indică formal cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., autorul contestaţiei nu invocă existenţa niciuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., ci, în fapt, formulează o serie de critici de fond la adresa deciziei atacate (vizând, în esenţă, legalitatea şi fiabilitatea unor probe şi mijloace de probă pe baza cărora s-a stabilit vinovăţia sa), critici incompatibile cu procedura contestaţiei în anulare, o cale extraordinară de atac de retractare, care are ca scop, în mod exclusiv, remedierea unor erori de procedură, iar nu a unor eventuale erori de judecată.

În atare condiţii, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că persoana condamnată a invocat numai formal dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., în speţă neexistând situaţia premisă care să permită formularea contestaţiei în anulare, ceea ce atrage inadmisibilitatea căii extraordinare de atac promovate.

Împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală a declarat apel contestator A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 19 ianuarie 2024, fiind fixat termen la data de 22 februarie 2024, termen la care, Înalta Curte a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac exercitate, concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant şi ale reprezentantului Ministerului Public sub acest aspect fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte este învestită cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva unei decizii pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

Înalta Curte notează că, potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului poate fi exercitată exclusiv împotriva sentinţelor şi încheierilor pronunţate în primă instanţă.

În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., potrivit cărora "Sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.", jurisprudenţa a statuat în mod constant că această dispoziţie vizează hotărârile pronunţate în procedura de judecare a contestaţiei în anulare după admiterea în principiu, reglementată de art. 431 din C. proc. pen.

În acest sens sunt relevante argumentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în Decizia nr. 5/2015, având ca obiect incidenţa dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., în etapa admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. Astfel, deşi dezlegarea vizează ipoteza pronunţării unei hotărâri prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de contestaţie în anulare formulată împotriva unei sentinţe definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu apel, considerentele sunt valabile, mutatis mutandis, în toate situaţiile în care instanţa respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă. De altfel, instanţa supremă reţine în decizia amintită că hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, etapă reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 din C. proc. pen.

Aşadar, etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare este reglementată de art. 431 din C. proc. pen., dispoziţii în cuprinsul cărora nu se prevede posibilitatea atacării hotărârii pronunţate cu apel, iar dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., privesc exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare ulterior admiterii în principiu.

Ca atare, decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunţată. Or, hotărârea judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie fiind explicite în sensul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

În aceste condiţii, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancţiunea procedurală a inadmisibilităţii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în cuantum de 680 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul contestator A. împotriva deciziei penale nr. 1725/A din data de 04 decembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul A., în cuantum de 680 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 februarie 2024.