Statute of limitations for criminal liability: Inapplicability of interruption by procedural acts following Constitutional Court unconstitutionality ruling

Şedinţa publică din data de 07 februarie 2023

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 5 din 02 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017, au fost condamnaţi inculpaţii:

- A. , pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o perioadă de 4 ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- B. , pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, socotită conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din pedeapsa de 3 ani închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., după terminarea executării pedepsei principale.

Conform art. 65 şi art. 45 alin. (5) C. pen., a fost interzisă inculpatului B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen.. raportat la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice -ANAF- DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi, şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., D. şi B. la plata către Statul Român a sumei de 884.970,25 RON, la care se adaugă dobânda legală, până la data plăţii efective a debitului. Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - DGRFP Iaşi - AJFP Iaşi, ca nefondate.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen.. raportat la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă E. şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., C., D. şi B., la plata către această parte civilă a sumei de 100.000 de RON, cu titlu de daune morale. Au fost respinse restul pretenţiilor formulate de partea civilă E., ca nefondate.

A fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă Consiliul Judeţean Iaşi, ca nefondată.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., au fost menţinute măsurile asigurătorii (sechestru, poprire) instituite prin ordonanţele din datele de 30.10.2015, 20.11.2015 şi 21.11.2016 emise de Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Iaşi, în dosarul nr. x/2014 şi aplicate prin procesul-verbal din data de 30.10.2015 de aplicare a sechestrului asupra bunurilor imobile deţinute în proprietate de către inculpatul B. (teren în suprafaţă de 478 mp având numărul cadastral x şi construcţii - bloc de locuinţe D+P+E+M construit în anul 2011, din cărămidă, acoperit cu tablă - având numărul cadastral x, situate în Iaşi, strada x nr. 222, judeţul Iaşi, înscrise în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 258 mp situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x, înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 342 mp situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x, înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 38,29 mp, situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x, înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 94 mp, situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x, înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 147 mp situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x, înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x; construcţie în suprafaţă de 840 mp situată în Iaşi, strada x nr. 6, având numărul cadastral x înscrisă în cartea funciară electronică cu numărul x) şi procesul-verbal din data de 25.11.2015 de aplicare a sechestrului asupra bunurilor imobile deţinute în proprietate de către inculpatul D. (apartament în suprafaţă de 44,4 mp situat în Iaşi, Aleea x, tronson 2, judeţul Iaşi şi cota de teren în suprafaţă de 15,06 mp - având numărul cadastral x înscris în cartea funciară nr. x UAT Iaşi), până la concurenţa sumei de 984.970,25 RON.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desfiinţarea Deciziei nr. 2/29.01.2008 emisă de S.C. Mica Industrie S.A.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., fiecare inculpat a fost obligat la plata sumei de 5.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând probatoriul administrat în cauză inclusiv prin raportare la apărările formulate de acuzaţi, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, printre altele, că:

- fapta inculpatei A., care, în calitate de registrator la O.C.P.I. Iaşi, urmare a cererii de înscriere înregistrate la O.C.P.I. Iaşi sub numărul x/08.03.2010, prin care s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.708,64 mp în baza Deciziei nr. 2/2008 emise de S.C. Mica Industrie S.A. Iaşi, formulate de către inculpatul B., prin avocat F., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 68 din data de 05.02.2010, a dispus, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22 lit. a) şi art. 49 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data de 05.05.2010), la data de 05.05.2010, prin încheierea nr. 32814, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea inculpatului B., cauzând, astfel, un prejudiciu în valoare de 884.970,25 RON (echivalent a 234.802,40 euro) în dauna statului român, respectiv vătămarea drepturilor legitime ale persoanei vătămate E., care, prin emiterea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a încheierii de intabulare nr. x/26.04.2010 din data de 05.05.2010, a fost împiedicată în valorificarea legală a dreptului său de a obţine, în baza Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent şi un folos necuvenit de aceeaşi valoare cu prejudiciul creat, în favoarea inculpatului B., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

- fapta inculpatului B., care, prin cererea de înscriere înregistrată la O.C.P.I. Iaşi sub numărul x/08.03.2010, formulată, la data de 08.03.2010, prin avocat F., a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.708,64 mp, în baza Deciziei nr. 2/2008 emise de S.C. Mica Industrie S.A. Iaşi, solicitare admisă, în mod nelegal, de inculpata A., care, în calitate de registrator la O.C.P.I. Iaşi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22 lit. a) şi art. 49 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data de 05.05.2010), a dispus la data de 05.05.2010, prin încheierea nr. 32814, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului (teren şi construcţii) situat în Iaşi, str. x în favoarea inculpatului B., cauzând un prejudiciu de 884.970,25 RON (echivalent a 234.802,40 euro) în dauna statului român, respectiv vătămarea drepturilor legitime ale persoanei vătămate E., care, prin emiterea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a încheierii de intabulare nr. x/26.04.2010 din data de 05.05.2010, a fost împiedicată în valorificarea legală a dreptului său de a obţine, în baza Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent şi un folos necuvenit de aceeaşi valoare cu prejudiciul creat, în favoarea sa, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.;

-fapta aceluiaşi inculpat, constând în aceea că, în perioada 20.05.2010-04.06.2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul ascunderii originii ilicite a bunurilor imobile provenite din săvârşirea de infracţiuni, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/20.05.2010 de notarul public G. (reprezentat în operaţiune de soţia sa, H., în calitate de mandatar), a transferat cota parte de 5/100 din imobilul compus din teren în suprafaţă de 6.708,64 mp şi construcţii în suprafaţă de 1459,77 mp numitei I. (sora numitei H.) pentru suma de 65.000 RON, iar prin contractul de partaj voluntar autentificat sub numărul x/04.06.2010 încheiat personal cu numita I., acesteia din urmă i-au fost transferate în totalitate terenul şi construcţiile contra sultei de 20.000 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi, părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice-Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Pubice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi şi E., precum şi inculpaţii D., A., C. şi B..

Prin decizia penală nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, au fost admise, printre altele, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 02 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, care a fost desfiinţată în parte şi, în rejudecare:

A fost redusă durata pedepsei principale aplicată inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A fost redusă durata pedepsei complementare aplicată inculpatei A. constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, de la 4 ani la 3 ani, ce se execută conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, printre alţii, pentru inculpata A., pe un termen de supraveghere de 3 ani determinat conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d) şi e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune din cadrul Tribunalului Iaşi, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei A. obligaţia de a desfăşura un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) şi (4) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpata A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 zile la una din cele două instituţii publice respectiv Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi şi Consiliul Local Iaşi - Direcţia de Asistenţă Comunitară, cu sectoarele din subordine, ce va fi stabilită de Serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Iaşi, în funcţie de posibilităţile concrete de executare existente la nivelul serviciului şi la nivelul instituţiilor din comunitate, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu pot presta această muncă. Numărul zilnic de ore se va stabili prin legea de executare a pedepselor.

S-a atras atenţia inculpatei A. asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul în care, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.

A fost redusă durata pedepsei principale aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A fost redusă durata pedepsei complementare aplicată inculpatului B. constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat de la 4 ani la 3 ani ce se execută conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., stabilite prin decizie, cu pedeapsa principală de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., stabilită de instanţa de fond pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen., şi s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., care se execută după executarea pedepsei principale.

S-a dispus executarea pedepsei închisorii conform art. 60 C. pen.

Au fost menţinute dispoziţiile privind pedeapsa accesorie, precum şi celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de părţile civile Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Pubice Iaşi şi E. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 02 martie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 276 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen.. coroborat cu art. 274 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi, printre alţii, inculpaţii B. şi A. la plata sumei de câte 3.513 RON către partea civilă E..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Iaşi şi, printre alţii, de inculpaţii B. şi A. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi apelanţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Pubice Iaşi, E. la plata sumei de 1.000 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, în urma propriei evaluări a probatoriului administrat în cauză pe întreg parcursul procesului penal, inclusiv prin raportare la apărările formulate de acuzaţi, Înalta Curte a constatat, în esenţă, că instanţa de fond a efectuat o justă analiză a probelor administrate, reţinând o situaţie de fapt corectă ce a fost corespunzător încadrată juridic şi concluzionând că inculpaţii B. şi A. au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege.

Instanţa de apel a apreciat, însă, întemeiate criticile inculpaţilor privind modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, reţinând că, deşi au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen., în raport cu care judecătorul fondului s-a orientat spre minimul special prevăzut de textul incriminator, nu s-a luat în considerare faptul că inculpatul B. a fost singurul care a profitat de comiterea infracţiunii, întrucât doar în patrimoniul său au intrat sumele de bani obţinute din vânzarea terenului, şi nici intervalul mare de timp ce a trecut de la data comiterii faptelor şi până la rămânerea definitivă a condamnării, aproape 13 ani, care face ca rezonanţa socială a săvârşirii infracţiunii să nu mai fie atât de mare. Prin urmare, faţă de aceste împrejurări, instanţa de apel a considerat că se impune reducerea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, iar pentru inculpata A., trimisă în judecată pentru o singură infracţiune, se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, la 16 iunie 2022, au formulat contestaţii în anulare condamnaţii B. şi A., invocând cazul reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. şi apreciind că răspunderea lor penală este înlăturată prin împlinirea termenelor generale de prescripţie a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 alin. (1) C. pen., context în care au solicitat suspendarea hotărârii contestate.

În susţinerea acestei teze, contestatoarea A. a invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, prin care sintagma "oricărui act de procedură în cauză" din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. a fost declarată neconstituţională, apreciind că, aşa cum s-a stabilit prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022, aceasta nu este interpretativă, astfel încât, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale. Astfel, a considerat că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit pentru infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnată, reţinută a fi fost săvârşită la 05 mai 2010, la data de 05 mai 2020. Totodată, a apreciat că instituţia prescripţiei răspunderii penale aparţine dreptului material, fiindu-i aplicabil principiul legii penale mai favorabile.

În mod similar, contestatorul B. a susţinut că s-au împlinit termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, şi anume: pentru infracţiunea de abuz în serviciu, în forma complicităţii, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., săvârşită la 05 mai 2010, la data de 05 mai 2018, şi pentru infracţiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, săvârşită la 04 iunie 2010, la data de 04 iunie 2018.

În motivarea acestor susţineri a apreciat, în esenţă, că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, respectiv între data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României şi data la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., sunt inaplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen. privind prescripţia specială, astfel că incidenţa prescripţiei răspunderii penale trebuie analizată doar prin raportare la termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 155 alin. (1) C. pen. Aceasta întrucât Curtea Constituţională, prin decizia nr. 358/2022, a stabilit, cu putere de lege, că în perioada mai sus menţionată nu există un cadru legal pentru întreruperea prescripţiei, având în vedere că textul rămas în vigoare - "cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea" - este un text incomplet şi, prin urmare, inaplicabil.

Cererile de suspendare a executării deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, nu au fost motivate în cuprinsul contestaţiilor în anulare formulate în scris.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 13 septembrie 2022, termen care, urmare a cererii contestatorului condamnat B. din data de 29 iunie 2022, a fost preschimbat pentru data de 14 iulie 2022, Complet Special, când s-a acordat cuvântul în susţinerea admisibilităţii în principiu a contestaţiilor în anulare, iar reprezentantul Ministerului Public a solicitat suspendarea judecării pe fond a acestora până la soluţionarea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Prin încheierea de şedinţă din 14 iulie 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte, în unanimitate, a admis în principiu contestaţiile în anulare declarate de contestatorii condamnaţi B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

De asemenea, cu majoritate, a dispus suspendarea executării hotărârii atacate faţă de condamnaţii B. şi A. şi punerea de îndată în libertate a condamnatului B., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Deopotrivă, în unanimitate, a admis cererea formulată de Ministerul Public şi a suspendat judecarea pe fond a contestaţiilor în anulare formulate de B. şi A. până la soluţionarea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul B., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 157 RON, a rămas în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile, a constatat că cererile de contestaţie în anulare formulate de condamnaţi B. şi A. întrunesc condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 şi art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive (decizia penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017), de persoane care, în faţa instanţei de apel, au avut calitatea de inculpat, în termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen.., avându-se în vedere că pentru motivele prevăzute la art. 426 lit. b) C. proc. pen.., contestaţia poate fi introdusă oricând, în cuprinsul cererii invocându-se împlinirea termenului general de prescripţie răspunderii penale cu referire la infracţiunile pentru care contestatorii au fost condamnaţi, cu argumentul că, în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, respectiv între data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României şi data la care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., nu au existat cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripţie, fiind inaplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen. privind prescripţia specială, aşa încât incidenţa prescripţiei răspunderii penale trebuie analizată prin raportare la termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 155 alin. (1) C. pen., dispoziţiile Noului C. pen. fiind legea penală mai favorabilă şi care a fost reţinută în cauză.

În aceste condiţii, constatând că cererile a fost formulate de contestatorii condamnaţi B. şi A. prin apărători aleşi ale căror împuterniciri sunt la dosar, că motivul pe care se sprijină este reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. şi că în sprijinul acestuia au fost invocate aspecte din dosar, în temeiul art. 431 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte a admis în principiu contestaţiile în anulare, urmând ca verificarea temeiniciei motivelor formulate să se realizeze în etapa judecării pe fond a căii extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte cererile de suspendare a hotărârii atacate faţă de condamnaţii B. şi A., în raport cu motivul de contestaţie în anulare invocat, dar şi cu circumstanţele personale ale condamnaţilor care nu relevă existenţa unor riscuri de sustragere de la executarea pedepsei, Înalta Curte, în majoritate, le-a constatat întemeiate, dispunând, în baza art. 430 C. proc. pen.., suspendarea executării deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017. Ca o consecinţă a dispoziţiei de suspendare a executării hotărârii contestate, s-a dispus punerea de îndată în libertate a condamnatului B., dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.

Totodată, Înalta Curte a apreciat întemeiată cererea formulată de Ministerul Public de suspendare a judecării pe fond a contestaţiilor în anulare formulate de B. şi A. până la soluţionarea dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, având în vedere că argumentele dezvoltate în motivele contestaţiei de către contestatorii condamnaţi B. şi A. privesc, în esenţă, aspectele care urmează să fie lămurite în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la care a fost conexat şi dosarul nr. x/2022 al instanţei supreme, care priveşte următoarea problemă de drept:

"l. Dacă normele care reglementează efectul intreruptiv de prescripţie al actelor de procedură sunt norme de drept substanţial susceptibile de a fi aplicate ca lege penală mai favorabilă sau norme de drept procesual supuse principiului "tempus regit actum"?

2. Dacă art. 155 alin. (1) C. pen., în forma în vigoare în perioada 26.06.2018 - 30.05.2022, este susceptibil de a fi aplicat ca lege penală mai favorabilă?"

Ulterior, dată fiind pronunţarea deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022, instanţa a repus cauza pe rol, stabilind termen de judecată la data de 22 noiembrie 2022, când Înalta Curte a dispus amânarea cauzei pentru a da posibilitatea contestatorului condamnat B., prin apărător ales, să i-a cunoştinţă de cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu patru întrebări preliminare depusă la termen de către reprezentantul Ministerului Public.

La termenul de dezbateri din 07 februarie 2023, reprezentantul Ministerului Public a precizat că retrage cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu patru întrebări preliminare, depusă anterior la dosar.

Examinând cauza, prin prisma criticilor invocate în ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în materie, contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale. Această cale extraordinară de atac are o natură juridică mixtă, atât de anulare (faţă de scopul urmărit), cât şi de retractare (fiind de competenţa chiar a instanţei care a dat hotărârea a cărei anulare se cere).

Reglementând un număr limitat de cazuri de contestaţie în anulare, legiuitorul a urmărit să garanteze respectarea autorităţii de lucru judecat, principiu care asigură stabilitatea ordinii de drept şi prestigiul justiţiei şi care impune ca soluţia dată în mod definitiv într-un litigiu să nu mai poată fi discutată decât pentru un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente. De aceea, împrejurările enumerate de legiuitor au un caracter excepţional, numai în situaţiile expres indicate fiind permis ca hotărâri intrate în puterea de lucru judecat să poată fi anulate prin intermediul exercitării acestei căi de atac extraordinare.

Deşi contestaţia în anulare are ca obiect, exclusiv, actele de procedură, în acelaşi timp, nu orice act de procedură poate genera declanşarea acestei căi extraordinare de atac, dat fiind faptul că procesul penal, în esenţa sa, se desfăşoară prin suprapunerea unei întregi serii de acte procedurale, iar regularitatea sau neregularitatea acestor acte trebuie relevată şi analizată în căile ordinare de atac.

Conform art. 426 lit. b) C. proc. pen.., contestaţia în anulare se exercită împotriva hotărârilor penale definitive în situaţia în care inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, în sensul pronunţării uneia dintre soluţiile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - h) şi j) C. proc. pen.., care au fost ignorate de instanţele de judecată.

Totodată, prin decizia nr. 10 din 29 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 25 mai 2017, s-a stabilit că "în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal." În considerentele acestei decizii, s-a subliniat că motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.. se întemeiază exclusiv pe modul viciat al instanţei de apel de a judeca şi nu pe modul în care aceasta a examinat şi motivat neincidenţa cazului de încetare a procesului penal. Numai în situaţia în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal - pentru care existau la dosar probele necesare care conduceau la soluţia de încetare a procesului penal - se poate constata o eroare de procedură, adică o nepronunţare imputabilă instanţei care, prejudiciind interesele legitime ale părţii, îi dă dreptul să formuleze contestaţie în anulare.

Înalta Curte reţine, astfel, că omisiunea de a analiza o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost pusă în discuţia contradictorie a participanţilor procesuali nici din oficiu, nici la cerere, se subsumează noţiunii de eroare de procedură, remediabilă pe calea contestaţiei în anulare, în baza temeiului prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În speţă, se constată că, invocând acest motiv de contestaţie în anulare, contestatorii A. şi B. au susţinut, în esenţă, că, în raport cu aspectele statuate prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., la data pronunţării deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, termenul general de prescripţie a răspunderii penale era împlinit pentru toate infracţiunile pentru care au fost condamnaţi, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen. ce reglementează prescripţia specială.

În ceea ce priveşte conţinutul art. 155 alin. (1) C. pen., se constată că, în forma intrată în vigoare la 01 februarie 2014, acest text de lege prevedea "cursul termenului de prescripţie se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură".

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., este neconstituţională. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că respectivele dispoziţii sunt lipsite de previzibilitate şi, totodată, contrare principiului legalităţii incriminării, întrucât sintagma "oricărui act de procedură" din cuprinsul acestora are în vedere şi acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermiţându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripţiei şi al începerii unui nou termen de prescripţie a răspunderii sale penale (paragraful 31). Curtea a constatat, de asemenea, că soluţia legislativă anterioară, prevăzută la art. 123 alin. (1) din C. pen. din 1969, îndeplinea condiţiile de previzibilitate impuse prin dispoziţiile constituţionale analizate în prezenta cauză, întrucât prevedea întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale doar prin îndeplinirea unui act care, potrivit legii, trebuia comunicat, în cauza în care persoana vizată avea calitatea de învinuit sau inculpat (paragraful 34).

Ulterior, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022), s-a constatat că dispoziţiile art. 155 alin. (1) C. pen. sunt neconstituţionale, în considerentele acestei hotărâri subliniindu-se că, "deşi în anumite cazuri o decizie a Curţii Constituţionale poate fi aplicată la speţa dedusă judecăţii într-un mod conform considerentelor sale, demers pe deplin posibil independent de intervenţia legiuitorului, aceasta nu presupune o înlăturare a obligaţiei acestuia din urmă de a interveni legislativ inclusiv în cazul deciziilor interpretative/cu rezervă de interpretare." (paragraful 52). Totodată, s-a reţinut că:

"... în condiţiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absenţa intervenţiei active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituţie, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 C. pen. după cum urmează:

"(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

De asemenea, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2022, interpretarea dată prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.., prin decizia nr. 10 din 29 martie 2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a fost menţinută şi prin decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, prin care s-a stabilit, printre altele, că:

"2. Instanţa care soluţionează contestaţia în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297 din 26 aprilie 2018 şi nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripţia răspunderii penale, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii."

Sub acest aspect, în cauză, se constată că, aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 15 noiembrie 2021, dar şi din considerentele deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021, pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, contestatorii A. şi B. nu au solicitat constatarea intervenirii prescripţiei răspunderii penale, dar nici instanţa de apel nu a pus, din oficiu, în discuţie o asemenea chestiune, nefiind, astfel, analizată cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.. (intervenirea prescripţiei răspunderii penale).

În atare situaţie, având în vedere şi aspectele statuate prin deciziile nr. 10 din 29 martie 2017 şi nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se apreciază că, în cauză, criticile contestatorilor pot fi examinate prin prisma motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Premergător analizării criticilor formulate de contestatori, Înalta Curte subliniază că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac, respectiv o contestaţie în anulare. În această cale extraordinară de atac, în situaţia indicată de apărare ca fiind cea în care inculpaţii au fost condamnaţi, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, Înalta Curte nu poate schimba legea stabilită de instanţa de apel ca fiind incidentă raportului juridic, examinarea legalităţii hotărârii realizându-se doar în raport cu acea lege.

Aşadar, prin prisma cazului de contestaţie în anulare reglementat de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare este obligată să analizeze dacă inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, doar prin raportare la legea penală mai favorabilă stabilită prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa de apel.

În speţă, se constată că instanţele de fond şi de apel au reţinut că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este reprezentată de actualul C. pen. şi de Legea nr. 656/2002, lege care a fost în vigoare până la 20 iulie 2019, când a fost abrogată şi înlocuită prin Legea nr. 129/2019.

Drept urmare, având în vedere reglementările reţinute ca fiind mai favorabile, Înalta Curte va analiza dacă, la data soluţionării apelurilor, respectiv la 15 decembrie 2021, în speţă existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv la incidenţa dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum aceste prevederi au fost reconfigurate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2018, în interpretarea dată prin decizia Curţii Constituţionale nr. 358/2022.

Raportându-se la aspectele statuate prin deciziile instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 297/2018 - 25 iunie 2018, care este anterioară soluţionării definitive a dosarului nr. x/2017, dar şi abrogării Legii nr. 656/2002 (în luna iulie 2019, lege reţinută, alături de C. pen. în vigoare, ca fiind mai favorabilă în speţă) - şi data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile şi condiţiile întreruperii cursului prescripţiei răspunderii penale.

În atare situaţie, se reţine că, în respectivul interval, în care s-a pronunţat şi decizia nr. 309/A din 15 decembrie 2021 a instanţei supreme împotriva căreia s-a formulat prezenta contestaţie în anulare, prescripţia răspunderii penale se impunea a fi analizată exclusiv prin raportare la dispoziţiile art. 154 C. pen., ce reglementează termenele generale de prescripţie a răspunderii penale.

Procedând la efectuarea acestei verificări, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, o asemenea analiză nu a fost realizată de către instanţa de apel, Înalta Curte constată că, în speţă, contestatorii A. şi B. au fost condamnaţi, prin decizia penală nr. 309/A din 15 decembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, după cum urmează:

1. A., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în calitate de registrator la O.C.P.I. Iaşi, urmare a cererii de înscriere înregistrate la O.C.P.I. Iaşi sub numărul x/08.03.2010, prin care s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.708,64 mp în baza Deciziei nr. 2/2008 emise de S.C. Mica Industrie S.A. Iaşi, formulate de către inculpatul B., prin avocat F., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 68 din data de 05.02.2010, a dispus, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22 lit. a) şi art. 49 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data de 05.05.2010), la data de 05.05.2010, prin încheierea nr. 32814, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în favoarea inculpatului B., cauzând, astfel, un prejudiciu în valoare de 884.970,25 RON (echivalent a 234.802,40 euro) în dauna statului român, respectiv vătămarea drepturilor legitime ale persoanei vătămate E., care, prin emiterea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a încheierii de intabulare nr. x/26.04.2010 din data de 05.05.2010, a fost împiedicată în valorificarea legală a dreptului său de a obţine, în baza Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent şi un folos necuvenit de aceeaşi valoare cu prejudiciul creat, în favoarea inculpatului B.;

2. B., pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, prin cererea de înscriere înregistrată la O.C.P.I. Iaşi sub numărul x/08.03.2010, formulată, la data de 08.03.2010, prin avocat F., a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 6.708,64 mp, în baza Deciziei nr. 2/2008 emise de S.C. Mica Industrie S.A. Iaşi, solicitare admisă, în mod nelegal, de inculpata A., care, în calitate de registrator la O.C.P.I. Iaşi, cu încălcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 22 lit. a) şi art. 49 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data de 05.05.2010), a dispus la data de 05.05.2010, prin încheierea nr. 32814, intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului (teren şi construcţii) situat în Iaşi, str. x în favoarea inculpatului B., cauzând un prejudiciu de 884.970,25 RON (echivalent a 234.802,40 euro) în dauna statului român, respectiv vătămarea drepturilor legitime ale persoanei vătămate E., care, prin emiterea, cu încălcarea dispoziţiilor legale, a încheierii de intabulare nr. x/26.04.2010 din data de 05.05.2010, a fost împiedicată în valorificarea legală a dreptului său de a obţine, în baza Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent şi un folos necuvenit de aceeaşi valoare cu prejudiciul creat, în favoarea sa;

- spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., constând în aceea că, în perioada 20.05.2010-04.06.2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în scopul ascunderii originii ilicite a bunurilor imobile provenite din săvârşirea de infracţiuni, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul x/20.05.2010 de notarul public G. (reprezentat în operaţiune de soţia sa, H., în calitate de mandatar), a transferat cota parte de 5/100 din imobilul compus din teren în suprafaţă de 6.708,64 mp şi construcţii în suprafaţă de 1459,77 mp numitei I. (sora numitei H.) pentru suma de 65.000 RON, iar prin contractul de partaj voluntar autentificat sub numărul x/04.06.2010 încheiat personal cu numita I., acesteia din urmă i-au fost transferate în totalitate terenul şi construcţiile contra sultei de 20.000 euro.

Astfel, infracţiunea de abuz în serviciu având drept consecinţă obţinerea pentru altul a unui avantaj patrimonial, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., reţinută în forma autoratului şi complicităţii în sarcina numiţilor A. şi, respectiv, B., se pedepseşte cu închisoarea cuprinsă între 2 ani şi 8 luni şi 9 ani şi 4 luni, iar infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, reţinută în sarcina contestatorului B. în forma continuată, conform art. 35 alin. (1) C. pen., se sancţionează cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani.

De asemenea, se observă că, reglementând termenele generale ale prescripţiei răspunderii penale, art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. stipulează că, atunci când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, aşa cum este situaţia şi în speţă, respectivul termen este de 8 ani şi curge, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, de la data săvârşirii infracţiunii, iar, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.

Faţă de aceste dispoziţii, având în vedere acuzaţiile pentru care s-a dispus condamnarea celor doi contestatori, se constată că termenul general de prescripţie a răspunderii penale, de 8 ani, curge, în privinţa infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., reţinută în forma autoratului în sarcina contestatoarei A. şi a complicităţii în ceea ce îl priveşte pe B., de la data săvărşirii infracţiunii, respectiv 05 mai 2010, astfel că s-a împlinit la data de 05 mai 2018.

De asemenea, întrucât instanţa de apel a reţinut că infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, a fost săvârşită de contestatorul B. în formă continuată, ultima activitate subsumată laturii obiective fiind comisă la 04 iunie 2010, de la această dată începe să curgă, conform art. 154 alin. (2) C. pen., termenul general de prescripţie a răspunderii penale de 8 ani, termen care s-a împlinit la 04 iunie 2018.

Rezultă, aşadar, că, la data soluţionării apelurilor, respectiv la 15 decembrie 2021, în ceea ce îi priveşte pe cei doi contestatori era împlinit termenul general de prescripţie a răspunderii penale atât pentru infracţiunea de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (reţinută în sarcina contestatoarei A. în forma autoratului, iar în sarcina lui B. în forma complicităţii), cât şi pentru infracţiunea de spălarea banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. (imputată contestatorului B.), criticile formulate de aceştia fiind întemeiate.

Având în vedere considerentele expuse pe larg mai sus, se constată că, la data soluţionării apelurilor, respectiv la 15 decembrie 2021, în speţă existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, astfel că este incident motivul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.., motiv pentru care, în temeiul art. 432 alin. (1) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite contestaţiile în anulare formulate de condamnaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Totodată, va desfiinţa, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 5 din 02 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv numai în ceea priveşte acţiunea penală vizând pe condamnaţii B. şi A. şi, rejudecând, în aceste limite:

I. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., va înceta procesul penal privind pe inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

II. 1. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., va înceta procesul penal privind pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., încetează procesul penal privind pe inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2022, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 5 din 02 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi şi ale deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, care nu sunt contrare prezentei horărâri.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2020 din 15 decembrie 2021 emis de Curtea de Apel Iaşi pe numele contestatorului B..

Va anula formele de executare a pedepsei emise în ceea ce o priveşte pe contestatoarea A..

Va constata că contestatorul B. a executat o parte din pedeapsa aplicată prin decizia contestată în perioada 15 decembrie 2021 - 14 iulie 2022.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor în anulare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţiile în anulare formulate de condamnaţii B. şi A. împotriva deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Defiinţează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 5 din 02 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, respectiv numai în ceea priveşte acţiunea penală vizând pe condamnaţii B. şi A. şi, rejudecând:

I..În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., încetează procesul penal privind pe inc. A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

II: 1. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., încetează procesul penal privind pe inc. B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

2. În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., încetează procesul penal privind pe inc. B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2022, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 5 din 02 martie 2020 a Curţii de Apel Iaşi şi ale deciziei penale nr. 309/A din 15 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 nu sunt contrare prezentei horărâri.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 8/2020 din 15 decembrie 2021 emis de Curtea de Apel Iaşi pe numele contestatorului B..

Anulează formele de executare a pedepsei emise în ceea ce o priveşte pe contestatoarea A..

Constată că contestatorul B. a executat o parte din pedeapsa aplicată prin decizia contestată în perioada 15 decembrie 2021 - 14 iulie 2022.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea contestaţiilor în anulare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 februarie 2023.