Co-ownership partition of immovable property awarded to defendant brother with monetary compensation for sister's half-share, upholding appellate decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recourse, thereby upholding the appellate court’s decision which awarded the disputed property to the defendant brother and ordered him to pay the plaintiff sister a monetary equivalent for her half-share. The dispute concerned the partition of an immovable property (house, garage, and land) held in co-ownership by siblings, with the plaintiff seeking attribution of the asset while the defendant counterclaimed for its assignment based on his personal interest and the plaintiff’s lack thereof. The decisive legal basis involved the application of procedural rules regarding the validity of service and the timeliness of appeals under Articles 93 and 284(3) of the Civil Procedure Code, which validated the appeal despite defects in notification, and the appellate court’s discretionary power under Article 156(2) to manage hearing adjournments; on the merits, the court affirmed that the attribution to the defendant was justified because evidence showed the plaintiff had attempted to sell the property, indicating she lacked the interest to retain it, while the defendant did.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 C. proc. civ, art. 93 C. proc. civ, art. 284 alin. (3) C. proc. civ, art.156 alin. (2) C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Co-ownership partition of immovable property awarded to defendant brother with monetary compensation for sister's half-share, upholding appellate decision: Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că instanța de apel refuzându-i amânarea judecății și trecând la dezbateri, a violat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., că apelul fiind declarat peste termenul legal, în mod greșit i-a fost respinsă excepția de tardivitate și că, pe fond, atribuirea bunului, nu respectă voința defunctei lor mame.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 7 iunie 1999, M.M.M. a chemat în judecată pe fratele ei K.A., pentru partajarea imobilului compus din casă, garaj și 1000 mp teren grădină, identic cu p.t.nr.2910 din CF 3424 Tg.Secuiesc, cerând să-i fie atribuit și intabulat pe numele său. Totodată, a solicitat să se constate existența unor cheltuieli utile și necesare pe care le-a făcut cu bunul supus partajării urmând a fi scăzute din valoarea acestuia.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională a cărui obiect l-a restrâns ulterior, la pretenția de a-i fi atribuit bunul și obligată reclamanta să restabilească situația anterioară modificărilor constructive pe care le-a adus imobilului.
Tribunalul Covasna, prin decizia civilă nr. 446 din 15 noiembrie 2000, a admis în parte acțiunea principală și cererea reconvențională, a constatat că părțile sunt coproprietarii imobilului din litigiu, fiecare având o cotă parte de ½ din dreptul de proprietate asupra bunului, a efectuat partajul prin a-i atribui reclamantei imobilul, obligându-l să-i plătească pârâtului suma de 190 milioane lei reprezentând echivalentul cotei părți cuvenite acestuia. Apoi, a anulat, ca netimbrate, capetele de cerere privind cheltuielile utile și necesare, precum și cererea reconvențională referitoare la modificările constructive aduse imobilului. Totodată, a dispus intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, în favoarea reclamantei.
Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 13 din 21 februarie 2003, a admis apelul pârâtului și, schimbând în parte sentința, i-a atribuit imobilul din litigiu, obligându-l să-i plătească reclamantei suma de 190 milioane lei (echivalentul cotei-pârți de ½), cu motivarea că aceasta din urmă, scoțând bunul la vânzare, nu are interes să-l păstreze, că, dimpotrivă, pârâtul este legat afectiv de bun și dorește să-l folosească.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat, în esență, că instanța de apel refuzându-i amânarea judecății și trecând la dezbateri, a violat dispozițiile art. 156 C. proc. civ., că apelul fiind declarat peste termenul legal, în mod greșit i-a fost respinsă excepția de tardivitate și că, pe fond, atribuirea bunului, nu respectă voința defunctei lor mame.
Recursul este nefondat.
Mai întâi, procedura comunicării sentinței apelate n-a fost îndeplinită la domiciliul ales de pârât, și nici la domiciliul acestuia, potrivit art. 93 C. proc. civ., fiind, ca atare, viciată. În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 284 alin. (3) C. proc. civ., față de care, cu temei instanța de apel a respins, ca nefondată, excepția de tardivitate a apelului.
Nu mai puțin, în ședința de judecată din 17 februarie 2003, instanța de apel, refuzându-i reclamantei termenul cerut (pentru lipsă de apărare) a amânat, în condițiile art.156 alin. (2) C. proc. civ., pronunțarea, dându-i astfel posibilitatea să depună concluzii scrise. Rezultă că instanța de apel, suverană în a decide amânarea judecății, a făcut o corectă aplicare a textului de lege enunțat, fiind, ca atare, neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de recurentă.
În sfârșit, pe fondul cauzei, probele dosarului referă că reclamanta a făcut oferte de înstrăinare a imobilului, ceea ce denotă, într-adevăr, că, spre deosebire de pârât, nu are interes să-l păstreze.
În aceste condiții, motivul din recurs, vizând neconcordanța între probe și concluzia instanței din apel, se constată a fi nefondat. Totodată, critica adusă aprecierii făcută referitor la atribuire, vizează un motiv de netemeinicie care, nefiind prevăzut de art. 304 C. proc. civ., excede controlului judiciar pe calea recursului.
Așa fiind și întrucât n-au fost constatate motive de casare care pot fi invocate din oficiu, se impune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.M.M. împotriva deciziei nr. 13/AP din 21 februarie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.