Scope of execution objection: prohibition on re-examining merits and judicial costs of a final criminal judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appellant's challenge against the appellate court's decision that had previously dismissed his execution objection as inadmissible, thereby upholding the final penal decision and ordering the appellant to pay 200 RON in judicial costs. The dispute concerned whether the appellant, who had appealed a first-instance decision dismissing a criminal complaint due to the statute of limitations and was subsequently ordered to pay judicial costs as the unsuccessful appellant, could use an execution objection (*contestație la executare*) to challenge both the substantive merits of the criminal case and the specific obligation to pay those costs. The court held that an execution objection under Article 598 of the Code of Criminal Procedure is limited to procedural incidents arising during the enforcement of a final judgment (such as errors in identification, amnesty, or prescription) and cannot serve as a mechanism to re-examine the merits or the legal basis for the imposition of judicial costs, which are protected by the authority of res judicata.
Legislator headnote
AI generatedart. 598 din C. proc. pen, art. 396 alin. (6) din C. proc. pen, art. 206 alin. (1) din C. pen, art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) din C. proc. pen; Scope of execution objection: prohibition on re-examining merits and judicial costs of a final criminal judgment: The dispute concerned whether the appellant, who had appealed a first-instance decision dismissing a criminal complaint due to the statute of limitations and was subsequently ordered to pay judicial costs as the unsuccessful appellant, could use an execution objection (*contestație la executare*) to challenge both the substantive merits of the criminal case and the specific obligation to pay those costs. The court held that an execution objection under Article 598 of the Code of Criminal Procedure is limited to procedural incidents arising during the enforcement of a final judgment (such as errors in identification, amnesty, or prescription) and cannot serve as a mechanism to re-examine the merits or the legal basis for the imposition of judicial costs, which are protected by the authority of res judicata.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the main legal ground for dismissing the challenge as unfounded in the dispositive.
Cited in the dispositive to impose the obligation to pay judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra contestaţiei formulată de contestatorul A., reţine următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 598 din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 133/06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022.
În esenţă, Curtea a reţinut că petentul A. a formulat contestaţie la executare, criticând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, menţionând, pe de o parte, că nu el a făcut apel, iar pe de altă parte, criticând soluţia pe latură penală.
Curtea a constatat că, deşi a contestat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin decizia penală nr. 133/06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, în ampla motivare scrisă a cererii sale contestatorul A. a criticat aspecte care ţin de fondul cauzei penale, ce nu pot fi soluţionate pe calea contestaţiei la executare.
În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat contestatorul prin decizia penală nr. 133/06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Curtea a reţinut că numitul A. nu a criticat aspecte ce ţin de punerea în executare a cheltuielilor judiciare, ci însăşi obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, or acest aspect nu poate fi contestat pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva sentinţei penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, contestatorul A. a formulat contestaţie.
Contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei, arătând, în esenţă, că a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în condiţiile în care nu a declarat apel în cauză şi că decizia penală contestată ar fi netemeinică şi nelegală, supusă nulităţii absolute, cauza sa fiind judecată cu rea intenţie, în scopul de a fi respinsă fără a se administra probatoriul solicitat.
Analizând contestaţia declarată de contestatorul A., în temeiul art. 597 raportat la art. 598 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prealabil, Înalta Curte aminteşte că contestaţia la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluţionării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta, fără însă ca prin acest demers să poată fi schimbată sau modificată soluţia pronunţată pe fondul cauzei, întrucât aceasta are autoritate de lucru judeca. În literatura de specialitate contestaţia la executare a fost definită ca un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor, ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face, potrivit art. 598 alin. (1) din Codul de procedură penală, în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă. În conformitate cu prevederile legii, pot fi puse în executare numai hotărârile judecătoreşti care au căpătat autoritate de lucru judecat. De la această regulă fac excepţie hotărârile care sunt executorii potrivit legii, chiar fiind nedefinitive.
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare. În ipoteza în care, dintr-o eroare a organelor judiciare, este supusă executării o altă persoană, iar nu cea condamnată, instanţa de judecată poate să îndrepte această eroare prin intermediul contestaţiei la executare.
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
În acest context, analizând cererea contestatorului, Înalta Curte constată că în speţă se critică dispoziţia de obligare a acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON dispuse prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022 şi faptul că decizia penală contestată ar fi netemeinică şi nelegală, supusă nulităţii absolute, cauza sa fiind judecată cu rea intenţie.
Înalta Curte reţine că, în cauza de faţă, prin sentinţa penală nr. 267 din data de 18.10.2023, pronunţată de Judecătoria Săveni în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. sub spectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare, prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel persoana vătămată A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul soluţiei de încetare a procesului penal pronunţate de către prima instanţă, considerând că din întregul ansamblu probator administrat în cauză a reieşit, cu certitudine, vinovăţia inculpatului B., astfel că, în speţă, se impunea condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii.
Prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de persoana vătămată A. împotriva sentinţei penale nr. 267 din data de 18.10.2023 a Judecătoriei Săveni.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul - persoană vătămată A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Înalta Curte aminteşte că o hotărâre judecătorească ramasă definitivă se bucură de autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este consecinţa prezumării legalităţii hotărârii. Viciile de legalitate pot fi îndepărtate în cadrul căilor extraordinare de atac ori contestaţiei la executare pentru aspecte expres si limitativ prevăzute.
Analizând motivele invocate de către contestator în susţinerea cererii sale, Înalta Curte observă că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. mai mult, criticile formulate vizând aspecte ce ţin de fondul cauzei soluţionate definitiv prin decizia penală nr. 133 din data de 06.02.2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2022 şi care nu pot fi valorificate în prezenta procedură, care, aşa cum s-a menţionat mai sus priveşte punerea în executare a hotărârilor penale şi nu rejudecarea cauzei cu consecinţa schimbării sau modificarii soluţiei pronunţată pe fondul acesteia.
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte critica referitoare la obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat urmare a respingerii apelului declarat de acesta în cauză, nu vizează aspecte care să ţină de punerea în executare a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, ci se contestă chiar obligarea la plata acestora, practic se doreşte o reanalizare a cauzei sub aspectul cheltuielilor judiciare generate de respingerea apelului declarat de contestator, cu consecinţa schimbării soluţiei pronunţate, cea ce contravine autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârea judecătorească definitivă şi nu se încadrează printre cazurile prevăzute de lege pentru exercitarea contestaţiei la executare.
Aşadar, faţă de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 597 raportat la art. 598 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 30 din data de 14 martie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 aprilie 2024.