Extradition for wire fraud and money laundering: dual criminality and suspension of surrender pending domestic criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei penale de faţă,

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea, către S.U.A., a persoanei extrădate A. Florentin, cetăţean român , faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia al Statelor Unite ale Americii la data de 8.11.2022, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs. C. şi A., nr. x.

S-a menţionat că extrădarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008.

În baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunţa o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.

În baza art. 43 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei extrădate, în vederea predării către autorităţile S.U.A., pentru o perioadă de 30 de zile.

S-a menţionat că, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării intră în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.

În baza art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut măsura arestării provizorii luată faţă de persoana extrădată A. FLORENTIN.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu de la 7 martie 2024 la zi.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reţinut că, împotriva persoanei extrădabile A. Florentin a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia la data de 8.11.2022, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, într-un dosar penal intitulat Statele Unite ale Americii vs. C. şi A., Dosar penal nr. x, pentru următoarele infracţiuni:

Nr. 1: Titlul 18 din Codul Statelor Unite Secţiunile 1343 şi 2 - fraudă prin cablu, sprijin şi ajutor la comiterea acestei infracţiuni, cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare;

Nr 2: Titlul 18 din Codul Statelor Unite Secţiunile 1956(a)(2) şi 2 - spălare de bani şi sprijin şi ajutor la comiterea acestei infracţiuni, cu o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că:

"Împreună cu cetăţeanul român C., persoana extrădabilă A. FLORENTIN a postat pe o reţea de socializare un anunţ de vânzare a unui autoturism. Au solicitat şi au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetăţeni români.

În acelaşi timp, organele judiciare din SUA au reţinut că cetăţenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.

Aceste activităţi au fost descoperite în cursul anului 2021, răspunderea penală nefiind prescrisă, iar consumarea acestor fapte s-a produs în jurul datei de 30.09.2021.

În rechizitoriu s-a mai reţinut săvârşirea infracţiunilor "între data de 1 septembrie 2021 şi data de 30 septembrie 2021, în Districtul Central din Georgia, secţia Athens, şi în alte părţi".

Potrivit art. 3 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, "Extrădarea nu va fi refuzată pe baza cetăţeniei persoanei căutate."

Curtea a reamintit că, în cadrul procedurii de extrădare, nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz al extrădării, prevăzute expres la art. 20 - 22 din Legea nr. 302/2004, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. (2) din acelaşi act normativ, astfel că, obiecţiunile persoanei extrădabile vizând insuficienţa probelor în acuzare nu fost avute în vedere de Curte la soluţionarea cererii de extrădare.

S-a menţionat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute atât de art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, cât şi de art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., cererea de extrădare şi actele anexate acesteia fiind înaintate de statul solicitant - S.U.A. - şi nefiind necesară furnizarea de informaţii suplimentare.

De asemenea, Curtea nu a reţinut nici criticile formulate de persoana extrădabilă A. Florentin cu privire la claritatea acuzaţiei sau la încadrarea juridică a faptelor de care este acuzată persoana extrădabilă în S.U.A., atât potrivit legislaţiei din S.U.A., cât şi potrivit legii române.

Având în vedere aspectele ce pot face obiectul analizei instanţei învestite cu cererea de extrădare, faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile trebuie să fie descrise de o manieră suficientă care să permită stabilirea îndeplinirii sau nu a condiţiei dublei incriminări sau a existenţei sau nu a vreunui motiv de refuz al extrădării. În ceea ce priveşte corectitudinea încadrării juridice dată faptelor în statul care solicită extrădarea, aceasta nu trebuie şi nici nu ar putea fi stabilită de instanţa din România, care nu cunoaşte şi nici nu aplică dreptul străin.

În cauză, faptele sunt suficient descrise, iar participaţia persoanei extrădabile este indicată, infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă îşi au corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (înşelăciunea) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea de bani).

Curtea a considerat că nu este incident nici motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, respectiv că:

"nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România".

Prin intermediul acestui motiv de refuz, persoana extrădabilă cere de fapt Curţii să cenzureze momentul la care S.U.A. au decis să formuleze cererea de extrădare, respectiv după punerea sub acuzare a persoanei extrădabile şi, implicit, după desfăşurarea activităţii de cercetare şi administrarea probelor în acuzare în lipsa sa. Or, şi aceasta excedează, în mod evident, competenţei instanţei de judecată care analizează cererea de extrădare. De altfel, potrivit art. 8 alin. (4) lit. d) din Tratat, în cazul unei persoane care a fost găsită vinovată sau condamnată în lipsă cererea de extrădare va fi însoţită şi de "informaţii privind împrejurările în care persoana a lipsit de la procedurile penale". Nu este prevăzută o asemene condiţie şi pentru "persoane(le) inculpate pentru săvârşirea unei infracţiuni", pentru care cererea de extrădare trebuie însoţită şi de documentele enumerate la art. 8 alin. (3) din Tratat:

"a) copia mandatului sau ordinului de arestare ori de detenţie emis de un judecător, instanţă sau de altă autoritate competentă; b) copia actului de acuzare; şi c) orice informaţii de natură să ofere motive rezonabile să se creadă că persoana căutată a săvârşit infracţiunea pentru care se cere extrădarea."

S-a menţionat că nu sunt incidente nici motivele de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 302/2004, Curtea apreciind că, având în vedere şi circumstanţele personale ale persoanei extrădabile - cetăţean român, bărbat, cu studii superioare, cunoscător al limbii engleze - şi infracţiunile ce fac obiectul acuzaţiei, înscrisurile depuse de persoana extrădabilă nu dovedesc că:

"b) există motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii (...) pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social; c) situaţia persoanei riscă să se agraveze din unul dintre motivele enunţate la lit. b)".

Totodată, nu este incident nici motivul opţional de refuz al extrădării prevăzut la art. 22 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, respectiv "fapta care motivează cererea (...) poate face obiectul unui proces penal în România".

Este adevărat că, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care se aplică în caz de refuz al extrădării, "refuzul extrădării propriului cetăţean (...) obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităţilor sale judiciare competente, astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata, dacă este cazul. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului Justiţiei din România dosarele, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea.".

De asemenea, urmărirea şi judecarea persoanei extrădabile în România este posibil să atragă un regim sancţionator mai blând în măsura în care ar fi găsită vinovată, mai ales dacă va fi condamnată şi în România pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată.

Numai că, după cum a arătat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 24 iulie 2014, în cauza Čalovskis împotriva Letoniei, vizând arestarea preventivă şi arestarea provizorie în vederea extrădării reclamantului, precum şi autorizarea extrădării sale către Statele Unite în vederea urmăririi sale penale sub acuzaţia de participare la fapte legate de criminalitatea informatică, simpla împrejurare că pedeapsa aplicată în Statele Unite ar fi mult mai mare decât în statul solicitat nu este suficientă pentru a demonstra o "vădită disproporţionalitate" a pedepsei, nefiind aduse argumente în sensul că reclamantul riscă să fie condamnat în Statele Unite fără posibilitate de punere în libertate ori că riscă să fie condamnat la pedepsele maxime fără o examinare corespunzătoare a tuturor circumstanţelor atenuante şi agravante.

Mai mult, în cauza aflată pe rolul instanţei din S.U.A., Curtea a observat că persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., faţă de care s-a admis deja, prin hotărâre definitivă (sentinţa penală nr. 31/P din 8.03.2024 a C.A. Constanţa, definitivă prin decizia penală nr. 259 din 27.03.2024 a Î.C.C.J., secţia penală, în dosarul nr. x/2024), cererea de extrădare a persoanei extrădabile C., dispunându-se predarea acesteia către autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii, cu respectarea regulii specialităţii, precum şi amânarea predării până soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/2023 aflată în curs de cercetare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Persoana extrădabilă A. Florentin şi persoana extrădată C. sunt coinculpaţi şi în cauza aflată pe rolul instanţei române, în care au fost trimişi în judecată prin acelaşi rechizitoriu, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2024, în vederea soluţionării căreia s-a şi dispus amânarea predării persoanei extrădate C..

Or, soluţia pronunţată în prezenta cauză nu poate fi una diferită de cea pronunţată în dosarul nr. x/2024 cu privire la persoana extrădată C., în sensul că aceasta din urmă să fie judecată în SU.A., iar persoana extrădabilă A. Florentin - urmărită şi judecată în România, pentru infracţiuni pe care le-ar fi săvârşit împreună, după cum se reţine în documentele înaintate odată cu cererea de extrădare.

Că într-o asemenea situaţie soluţia trebuie să fie una unitară rezultă şi din regulile speciale de competenţă prevăzute la art. 42 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Cu privire la amânarea predării, s-a menţionat că, dat fiind faptul că, în prezent, persoana extrădabilă este judecată sub măsura preventivă a controlului judiciar în dosarul penal nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti, secţia I Penală, pentru comiterea de infracţiuni similare cu cele din cauza în care se solicită extrădarea (fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., şi acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate comise în perioada 5.09.2022-17.02.2023), împrejurare care impune lămurirea acuzaţiilor în prezenţa inculpatului, Curtea a considerat că, pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în cauza aflată pendinte în faţa instanţelor din România, se impune, în baza art. 14 alin. (2) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, şi art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, amânarea predării persoanei solicitate până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului sus-menţionat, iar în cazul în care, în respectiva cauză se va pronunţa o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen, după caz.

Cu privire la măsura arestării, având în vedere că prezenta hotărâre nu este definitivă la pronunţare, măsura arestării luată faţă de persoana extrădată A. Florentin se impune a fi menţinută, în vederea bunei desfăşurări a procedurii judiciare de extrădare, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, sub condiţia verificării legalităţii şi temeiniciei acesteia, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004.

Curtea a apreciat că nu există niciun impediment pentru a dispune astfel, măsura fiind luată cu titlu provizoriu, determinat de caracterul urgent al procedurii de extrădare şi în vederea bunei desfăşurări a acesteia.

Or, faţă de gravitatea faptelor reţinute şi circumstanţele personale ale persoanei extrădabile, ale cărei competenţe - dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei - denotă că ar fi putut să comită infracţiunile pentru care a fost pus sub acuzare şi care este urmărit penal şi în România pentru comiterea de infracţiuni similare cu cele din cauza în care se solicită extrădarea (fals informatic în formă continuată, prevăzută de art. 325 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 10 acte materiale, efectuarea de operaţiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 10 acte materiale, şi acces ilegal la un sistem informatic în formă continuată, prevăzută de art. 360 alin. (1), (2) şi 3 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. - 16 acte materiale, toate comise în perioada 5.09.2022-17.02.2023), nu se justifică luarea unei alte măsuri decât cea a arestării.

Caracterul subsidiar al măsurilor preventive alternative celei a arestării, excepţie de la regula legii procesual penale române, potrivit căreia măsura arestării preventive este cea care are un caracter excepţional şi trebuie luată de judecător doar dacă o altă măsură preventivă mai blândă nu este suficientă, se justifică prin scopul procedurii extrădării - asigurarea, în caz de admitere a cererii, a predării extrădatului către statul solicitant. În contrapondere, legea prevede strict termenele ce pot fi acordate în cadrul procedurii, precum şi o durată maximă, de 180 de zile, pe care o poate avea arestarea provizorie în vederea extrădării.

În ceea ce priveşte momentul de la care intră în vigoare mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării, Curtea a observat că, potrivit art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, acesta este acela al încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Deşi, în cauză, persoana extrădată A. Florentin nu se află, la acest moment (al admiterii cererii de extrădare), sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, Curtea a considerat că nu există nicio raţiune pentru care mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare mai devreme de încetarea motivelor care au justificat amânarea predării sau de momentul predării temporare (în cazul în care aceasta va fi solicitată şi dispusă). Având în vedere stadiul în care se află cauza în funcţie de soluţionarea căreia va avea loc predarea (etapa camerei preliminare), este puţin probabil să se pronunţe o hotărâre definitivă până la împlinirea duratei maxime de 180 de zile a duratei arestării provizorii în procedura extrădării, prevăzută la art. 57 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, fără a mai lua în calcul şi ipoteza în care în acea cauză s-ar pronunţa o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, când predarea se amână până la punerea în libertate a persoanei extrădate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.

În acest sens a dispus şi Î.C.C.J., secţia penală, cu privire la mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării emis cu privire la persoana extrădată C., prin decizia penală nr. 259 din 27.03.2024, în dosarul nr. x/2024.

Împotriva sentinţei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat contestaţie, persoana extrădabilă A. Florentin.

Analizând contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. Florentin, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.

Art. 1 din Tratat instituie obligaţia părţilor de a-şi extrăda reciproc "persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare"

Art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:

"O infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)".

În contestaţia formulată în scris şi susţinută oral cu ocazia dezbaterilor, criticile invocate de apărare privesc următoarele aspecte:

1. Într-o primă critică s-a menţionat că în documentul intitulat "Declaraţie dată sub jurământ în vederea extrădării lui A." oferită în faţa Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al Statului Georgia, secţia Athens, se face referire la o altă persoană, respectiv C., dovezile fiind prezentare în raport cu această persoană şi nu cu A. Florentin.

În acest sens, se constată din analiza actelor aflate la dosarul cauzei şi, în acord cu prima instanţă, că, în cauza aflată pe rolul instanţei din S.U.A., persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., iar, deşi, declaraţia agentului special face referire la dovezile care au stat la baza fiecăruia dintre cele două capete de acuzare împotriva lui C., rechizitoriul întocmit de Tribunalul Districtual din Georgia şi mandatul de arestare o priveşte pe persoana extrădabilă A. Florentin.

Totodată, nu pot fi primite apărările vizând încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, determinată de inexistenţa unor referinţe privind împrejurările de loc şi de timp în care se presupune că ar fi comis aceste presupuse infracţiuni persoana extrădabilă A. Florentin, deoarece referirile sunt realizate cu privire la prezumtive acţiuni ale domnului C., întrucât situaţia de fapt expusă îl priveşte şi pe A. Florentin.

Astfel, în documentele înaintate de autorităţile americane se face o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, fiind menţionate data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile.

2. Un alt motiv invocat în susţinerea contestaţiei este acela că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, având în vedere că, infracţiunea de fraudă prin cablu incriminată în C. pen. din SUA pentru care este cercetată persoana extrădabilă nu are corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român.

Se constată că, prin actul de acuzare, în fapt, s-a reţinut că împreună cu cetăţeanul român C., persoana extrădabilă A. Florentin a postat pe o reţea de socializare un anunţ de vânzare a unui autoturism. Au solicitat şi au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetăţeni români. În acelaşi timp, organele judiciare din SUA au reţinut că cetăţenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.

Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită extrădarea, pentru a fi cercetată persoana extrădabilă A. Florentin, de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia, se circumscriu infracţiunii de înşelăciune.

În acest sens, se observă că procesul de conversie implică o anumită flexibilitate în cadrul căreia fapta respectivă este examinată prin trimitere la infracţiunile disponibile în legislaţia românească, aceasta fiind condiţia necesară şi suficientă pentru aprecierea dublei incriminări, nefiind necesar ca infracţiunile să fie identice în cele două state membre vizate.

Prin urmare, este permisă o abordare flexibilă cu ocazia aprecierii condiţiei dublei incriminări, atât în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, cât şi descrierea acesteia.

Potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen., înşelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.

Sub aspectul laturii obiective, înşelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust şi dacă s-a produs o pagubă, infracţiunea putând fi săvârşită atât printr-o acţiune, cât şi printr-o inacţiune a subiectului activ. Inducerea în eroare a unei persoane presupune existenţa unei conduite a subiectului activ care are ca efect crearea unei imagini deformate a realităţii în conştiinţa subiectului pasiv, premisă ce îl va determina pe acesta din urmă să acţioneze într-o manieră păgubitoare faţă de acesta.

Înalta Curte reţine că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin este denumită în C. pen. din SUA "fraudă prin cablu", însă, din descrierea faptică reiese că faptele acestuia au constat în acte de înşelăciune comise pentru a obţine câştiguri personale.

În această ordine de idei, se apreciază ca fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin având corespondent în legislaţia penală română, aceasta realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.

3. A mai invocat faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, respectiv dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil.

Astfel, a menţionat că în dosarul penal nr. x intitulat "Statele Unite ale Americii vs. C. si A." s-a întocmit rechizitoriul la data de 08.11.2022, procedura fiind deja în faza de judecată, fără a beneficia de un avocat din oficiu sau ales, fără a i se aduce la cunoştinţă acuzaţiile direct sau prin reprezentant şi fără a avea vreo posibilitate de a propune probe în apărare.

Înalta Curte subliniază, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că aşa cum rezultă din reglementarea procedurii de extrădare în Legea nr. 302/2004 (art. 18 şi urm.) autorităţile judiciare române învestite cu o astfel de solicitare nu pot să examineze legalitatea mandatului de arestare emis de autorităţile americane şi nici oportunitatea măsurilor luate pe parcursul anchetei, incidenţa motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 trebuind analizată în corelaţie cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, care vizează fondul acuzaţiei, iar nu prevenţia.

Or, motivul pentru care s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A. Florentin în S.U.A. este tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia în cadrul procedurii de judecată, demarată prin emiterea rechizitoriului în privinţa sa.

Referitor, la critica că, prin documentaţia trimisă acuzaţiile formulate sunt descrise într-o manieră generală şi lacunară, astfel că i se încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil, Înalta Curte constată că informaţiile comunicate de autorităţile americane satisfac aceste exigenţe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile, fiind menţionate data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile.

4. S-a menţionat că este incident motivul de refuz obligatoriu prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că cererea de extrădare este formulată de către autorităţile americane din statul Georgia, fiind cunoscute încălcările drepturilor fundamentale ale omului în mediul penitenciar din acest stat.

Cât priveşte cazul prevăzut de 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se reţine că acesta implică existenţa unor motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social.

În cauză, persoana extrădabilă A. Florentin a invocat că este pasibil de a fi supus, în custodia autorităţilor statale georgiene, unor tratamente inumane si degradante, având în vedere multitudinea de cazuri prezentate atât în mass-media, întrucât este cetăţean român, de confesiune creştin-ortodoxă şi nu este vorbitor al limbii engleze native fiind astfel plasat în categoria minorităţilor care este frecvent discriminată, atât de către autorităţile statale americane din statul Georgia, cât şi de către celelalte persoane încarcerate, fiind iminentă atât afectarea integrităţii fizice cât şi psihice.

Or, aceste aspecte relevate nu justifică aprecierea că extrădarea este solicitată pentru vreunul dintre criteriile evidenţiate la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, astfel că nu se poate aprecia că situaţia sa riscă să se agraveze, pentru a fi aplicabil cazul de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.

5. Referitor la motivul opţional de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este cercetat şi în România pentru fapte şi împrejurări similare cu cele expuse de către autorităţile americane.

În acest sens, Înalta Curte observă că prima instanţă, a dispus, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.

Căt priveşte celelalte condiţii necesare pentru a se admite cererea de extrădare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite.

Astfel, în analiza condiţiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 - 23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A. Florentin, respectiv:

- persoana extrădabilă A. Florentin are cetăţenia română;

- raportat la dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiţia reciprocităţii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004;

- între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008,

- cererea de extrădare şi documentaţia aferentă au fost transmise, prin intermediul Ministerului Justiţiei, de către autorităţile judiciare americane, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, fiind ataşate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română;

- din datele deţinute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată;

- nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz privind extrădarea, prevăzute în art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 republicată;

- faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (înşelăciunea) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor);

- faptele anterior menţionate sunt sancţionate de legea penală a ambelor state cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind, aşadar, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod legal şi temeinic motivat, prima instanţă a constatat ca fiind întrunite condiţiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2024.