Cassation of negligent homicide conviction challenging appellate imposition of driving ban as *reformatio in pejus*

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Bârlad a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 192 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dispunând, în temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a sentinţei penale.

În temeiul art. 93 alin. (1) şi (2), instanţa de fond a stabilit în sarcina inculpatului măsuri de supraveghere şi obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate, iar în temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei mun. Bârlad, jud. Vaslui sau în cadrul Poliţiei mun. Bârlad, jud. Vaslui, instituţie ce va fi stabilită de către consilierul de probaţiune pe baza evaluării, conform art. 51 alin. (1) raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Totodată, în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 (trei) ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., iar în baza art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi exercitarea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, în situaţia în care ar interveni revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, conform art. 96 din C. pen.

În latură civilă, instanţa de fond a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Municipal de Urgenţă B. Bârlad şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acesteia suma de 6171,20 RON reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective.

În temeiul dispoziţiillor art. 1006 - art. 1013 din C. proc. civ., a constatat că suma de câte 100.000 RON a fost achitată prin procedura ofertei de plată şi consemnaţiunii, în privinţa părţilor civile D., E., F. şi G..

A admis în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile D., E., F., G. şi H. şi a obligat partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acestora câte 100.000 RON fiecăreia (diferenţă între suma admisă ca urmare a admiterii în parte a acţiunii şi cea rămasă de achitat) şi persoanei vătămate H. suma de 100.000 RON.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 700 de RON cheltuieli judiciare avansate de stat în prezentul proces, în faza de urmărire penală şi faza de judecată (din care suma de 350 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în faza de urmărire penală).

Prin decizia penală nr. 1007 din 09.11.2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au decis următoarele:

I. În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul-apelant A. , împotriva sentinţei penale nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2021.

II. În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A., şi de părţile civile apelante D., E., F., G., şi H., prin reprezentant legal I., toţi cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în mun. Iaşi, str. x, jud. Iaşi, la Cabinet avocat J., împotriva sentinţei penale nr. 324 din data de 04.10.2023, pronunţată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr. x/2021, pe care a desfiinţat-o, în parte, în latură penală şi civilă, sub aspectul pedepsei complementare şi accesorii aplicate inculpatului şi despăgubirilor acordate părţii civile H..

Rejudecând în limitele arătate:

I s-a interzis inculpatului A. , cetăţean român, fără antecedente penale, cu titlu de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani şi de pedeapsă accesorie, alături de drepturile interzise prin sentinţa penală apelată, şi dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., în condiţiile stabilite prin hotărârea de condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

A înlăturat dispoziţia privind obligarea părţii responsabile civilmente S.C. C. S.A. de a plăti părţii civile H., cu titlu de daune morale, suma de 100.000 RON, sumă la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective.

S-a respins, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă H..

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în vederea soluţionării apelurilor formulate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. şi părţile civile apelante D., E., F., G. şi H. rămân în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a reţinut, în ce priveşte latura penală că, în mod corect şi în concordanţă cu materialul probator administrat în cauză, în cursul urmăririi penale, instanţa de fond a reţinut că la data de 12.11.2015, în jurul orei 15:30, inculpatul A. a condus autoturismul x cu nr. x pe Bulevardul x din mun. Bârlad, pe banda nr. II, iar la trecerea pe banda nr. 1, din cauza neasigurării la schimbarea direcţiei de mers, a acroşat autoturismul x cu nr. x, condus de numitul K., iar în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a şoferului K. şi a pasagerilor L., M. şi N., iar la data de 20.11.2015a survenit decesul persoanei vătămate L., în timp ce se afla internată în spital, din cauza leziunilor traumatice suferite ca urmare a accidentului produs.

Curtea a constatat că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond în considerentele sentinţei penale supuse prezentului examen de control judiciar este corectă şi concordă întocmai cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi însuşit de inculpat, conform declaraţiei sale, prin care a solicitat ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, prevăzută de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., ansamblul probator fiind judicios interpretat şi oferind elemente de detaliu credibile, ce dovedesc pe deplin vinovăţia inculpatului A. în comiterea infracţiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (1) şi (2) din C. pen.

S-a menţionat că rezultă din considerentele hotărârii primei instanţe că, în operaţiunea de individualizare judiciară a pedepsei principale aplicate inculpatului A., au fost avute în vedere, pe lângă circumstanţele reale de săvârşire a faptei, şi circumstanţele ce caracterizează persoana inculpatului, instanţa de fond reţinând lipsa antecedentelor penale, faptul că este integrat familial-social, atitudinea de recunoaştere a faptei şi de cooperare cu organele judiciare, vârsta, de 64 de ani, nivelul de educaţie, situaţia profesională, acesta fiind anterior angajat al S.C. O.. Totodată, a fost avut în vedere şi faptul că inculpatul are permis de conducere pentru mai multe categorii începând din anul 1981 (pentru categoriile A a obţinut permisul de conducere în anul 1981, pentru categoria B în anul 1984, iar pentru categoriile C şi D în anul 2006), fapt ce denotă că inculpatul este un şofer cu multă experienţă acumulată, ce nu justifică faptul că a încălcat obligaţia de diligenţă, respectiv semnalizarea şi asigurarea la schimbarea direcţiei de deplasare şi a considerat că doar semnalizarea este suficientă pentru pătrunderea pe banda I, aspect ce a generat starea de pericol care a reprezentat momentul de început al lanţului cauzal care a condus la producerea accidentului rutier ce a provocat, în cele din urmă, decesul persoanei vătămate L..

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunii reproşate, având în vedere circumstanţele concrete în care inculpatul A. a săvârşit infracţiunea de ucidere din culpă, urmare a nerespectării normelor rutiere, provocând un lanţ cauzal complex, ce a condus la producerea rezultatului socialmente periculos constând în decesul victimei, instanţa de fond a apreciat ca fiind oportună sancţionarea acestuia cu pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre minimul limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime ca urmare a recunoaşterii învinuirii de către inculpat, de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, dispunând suspendarea executării sub supraveghere a acestei pedepse.

În situaţia în care se accesează procedura simplificată a recunoaşterii învinuirii, precum în cauza pendinte, calea de atac ordinară a apelului are un efect devolutiv parţial, instanţa de control judiciar putând cenzura doar aspecte legate de legalitate, încadrarea juridică a faptei şi de individualizare a pedepsei.

Sub aspectul pedepsei aplicate şi al modalităţii de executare a acesteia, instanţa de apel că pedeapsa aplicată de instanţa de la fond este corespunzătoare criteriilor prevăzute de C. pen., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, ţinând cont şi de textele de incriminare, că durata procesului penal, este proporţională cu natura şi gravitatea faptei, precum şi cu împrejurările ce ţin de persoana inculpatului şi este de natură să asigure realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, constând în forţa de reeducare cu efecte asupra conduitei inculpatului, prevenţia specială, reflectată asupra conduitei viitoare a acestuia de a se abţine de la săvârşirea unor astfel de infracţiuni, cât şi prevenţia generală, constând în efectul disuasiv al pedepsei asupra altor persoane dispuse să comită infracţiuni.

Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a dispus aplicarea pedepsei complementare şi pedepsei accesorii constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Natura activităţii infracţionale comise şi sancţionate de prima instanţă cu aceste pedepse, precum şi consecinţele produse prin activitatea ilicită determină incompatibilitatea inculpatului cu exercitarea unei funcţii publice care implică exerciţiul autorităţii de stat, acest lucru presupunând o conduită ireproşabilă, exemplară, iar uciderea unei persoane, chiar şi din culpă, exclude posibilitatea ocupării unei astfel de funcţii.

Mai mult decât atât, raportat la modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, prin conducerea unui autovehicul şi încălcarea obligaţia de diligenţă în trafic, respectiv semnalizarea şi asigurarea la schimbarea direcţiei de deplasare, considerând că este suficientă doar semnalizarea pentru schimbarea benzii de deplasare, Curtea a constatat că se impune şi aplicarea pedepsei complementare şi, implicit, accesorii, a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.

Curtea a avut în vedere, în acest sens, şi faptul că, de la momentul producerii accidentului de circulaţie, inculpatul şi-a exercitat în mod neîntrerupt dreptul de a conduce, fiindu-i prelungit în mod succesiv dreptul de circulaţie pe drumurile publice până la începutul lunii noiembrie a anului curent. Astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că interdicţia exercitării dreptului de a conduce, aplicată inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, are justificare în conduita acestuia, în considerarea rolului preventiv-educativ al acesteia, dar şi sancţionatoriu, prin determinarea inculpatului de a conştientiza importanţa valorilor sociale înfrânte prin conduita sa şi a consecinţelor acestei conduite, răsfrânte asupra propriei persoane, precum şi de a se abţine pe viitor de la săvârşirea unor asemenea fapte.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule este necesară pentru completarea efectului de constrângere şi preventiv al pedepsei principale, comiterea de către inculpat a infracţiunii de ucidere din culpă în modalitatea descrisă mai sus atrăgând starea de nedemnitate socială a acestuia pentru exercitarea dreptului de a conduce. Impunerea pedepsei complementare are rolul de a sprijini, alături de celelalte obligaţii şi măsuri de supraveghere, procesul de îndreptare a inculpatului şi de formare a unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Aşadar sancţionarea mai aspră a inculpatului în sensul solicitat de părţile civile se va realiza nu prin majorarea pedepsei principale, ci prin aplicarea în cadrul pedepsei complementare şi a interzicerii exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 3 ani, interdicţie care se va regăsi şi în cadrul pedepsei accesorii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că, prin aceeaşi sentinţă penală, instanţa de fond a rezolvat şi acţiunile civile exercitate de părţile civile Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă "B." Bârlad, D., P., F., G. şi H., acţiuni care au fost alăturate celei penale.

Apelurile formulate de partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. şi de părţile civile D., P., F., G. şi H. vizează soluţia care a fost dată, în latură civilă, de instanţa de fond.

Curtea a constatat că în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgenţă "B." Bârlad, obligând partea responsabilă civilmente S.C. C. S.A. să plătească acesteia suma de 6171,20 RON reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării efective.

În cadrul procesului penal de faţă, soţia, copiii şi nepotul victimei L. (în vârstă de 59 de ani la data decesului), respectiv numiţii D., P., F., G. şi H. s-au constituit părţi civile cu suma de câte 200.000 euro fiecare, cu titlu de daune morale.

Curtea a reţinut că, în latura civilă a cauzei, în dovedirea pretenţiilor civile nepatrimoniale formulate de părţile civile, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 1391 alin. (2) din C. civ., care dau naştere unei prezumţii relative de existenţă a relaţiilor de afecţiune între victima decedată şi ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile şi soţul acesteia, dar şi alte probe care susţin existenţa acestor relaţii şi care pot dovedi suferinţele de ordin psihic îndurate de rudele victimei decedate, în speţă declaraţiile martorei Q..

În condiţiile în care, prin decesul victimei L., produs de accidentul rutier comis din culpa exclusivă a inculpatului A., consecinţele asupra soţiei şi copiilor celui decedat în plan afectiv, dar şi psiho-social se situează la un anumit nivel corect apreciat, daunele morale trebuie să fie apte să poată procura satisfacţii proporţionale.

Totodată, Curtea a ţinut să precizeze că daunele morale nu sunt destinate să repună părţile civile în situaţia anterioară săvârşirii infracţiunii, acest lucru nefiind posibil, de altfel, ci reprezintă, aşa cum rezultă din considerentele anterior redate, o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de acestea din urmă, neputând fi vorba nici de reparaţie integrală, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar şi nici de îmbogăţire excesivă.

Instanţa de control judiciar, în analiza prejudiciului moral suferit de părţile civile, a avut în vedere următoarele aspecte: relaţiile existente între victima infracţiunii de ucidere din culpă şi părţile civile, modul brusc şi neaşteptat în care dreptul la viaţă al victimei a luat sfârşit, vârsta victimei la momentul decesului (59 de ani), faptul că victima era o persoană bine integrată social, familial şi profesional.

Aşa încât, în raport de toate aceste elemente, natura relaţiilor vătămate prin săvârşirea infracţiunii, Curtea a apreciat că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale părţilor civile D., P., F. şi G. au fost cuantificate în mod just de instanţa de fond, sumele acordate fiind, în opinia instanţei de control judiciar, echitabile. În privinţa lipsirii părţilor de sprijinul material de care beneficiau anterior producerii accidentului, pentru acest tip de daune legea prevede norme speciale, temeiurile acordării de compensaţii fiind unul diferit.

Cu privire la criticile părţii responsabile civilmente iterate în cadrul dezbaterilor asupra apelurilor formulate în cauză, referitoare la faptul că părţile civile, odată cu acceptarea ofertei reale propuse de cea dintâi, nu mai aveau dreptul de a solicita daune morale în plus, Curtea a constatat că acestea sunt nefondate.

Împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12.02.2024, când s-a stabilit termen la data de 14 martie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a menţionat că instanţa de apel a încălcat disp. art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., aplicând inculpatului pedeapsa complementară şi, implicit, accesorie, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., dispunând prin hotărâre modificarea pedepsei primei instanţe prin stabilirea în sarcina inculpatului a "pedepsei complementare pe o durată de 3 ani şi de pedeapsă accesorie, alături de drepturile interzise prin sentinţa apelată şi dreptul de a conduce vehicule pentru cave legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen..", deşi împotriva sentinţei penale nr. 324/2023 pronunţată de Judecătoria Bârlad nu s-a formulat apel cu privire la modul de soluţionare a laturii penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar inculpatul nu poate să îşi agraveze situaţia în propria cale de atac.

Astfel, prin decizia penală nr. 1007/2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege în sensul că s-au încălcat limitele impuse de art. 418 alin. (1) din C. proc. pen., agravând situaţia inculpatului în propriul apel.

Prin încheierea de şedinţă din data de 14 martie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În susţinerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că, în mod greşit, i s-a aplicat pedeapsa complementară şi, implicit, accesorie, a interzicerii dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen., agravându-i-se situaţia în propriul său apel, deşi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad nu a declarat apel.

În raport cu criticile formulate, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei Înalta Curte constată că părţile civile D., P., F., G. şi H. au declarat apel şi au solicitat pe latură penală redozarea pedepsei aplicate inculpatului A., în sensul majorării cuantumului acesteia, având în vedere culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului ce a avut drept consecinţă moartea victimei, iar, pe latură civilă, au solicitat majorarea ori cel puţin menţinerea daunelor morale acordate de prima instanţă.

În aceste condiţii, instanţa de apel a apreciat că sancţionarea mai aspră a inculpatului în sensul solicitat de părţile civile se va realiza nu prin majorarea pedepsei principale, ci prin aplicarea în cadrul pedepsei complementare şi a interzicerii exercitării dreptului de a conduce pe o durată de 3 ani, interdicţie care se va regăsi şi în cadrul pedepsei accesorii, respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. (i) din C. pen.

Pentru a aprecia în acest sens, instanţa de apel s-a raportat la modalitatea concretă de săvârşire a infracţiunii, prin conducerea unui autovehicul şi încălcarea obligaţiei de diligenţă în trafic, respectiv semnalizarea şi asigurarea la schimbarea direcţiei de deplasare, considerând că este suficientă doar semnalizarea pentru schimbarea benzii de deplasare şi a constatat că se impune şi aplicarea pedepsei complementare şi, implicit, accesorii, a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen.

Prin urmare, instanţa de apel, în mod corect, respingând apelul inculpatului şi pronunţând o soluţie de admitere a apelului părţilor civile, a apreciat că se impune aplicarea pedepsei accesorii şi complementare a interzicerii dreptului de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii unui permis de conducere.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1007/2023 din 9 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2024.