Cassation appeal dismissed: sanctions for attempted murder and leaving accident scene upheld within statutory limits despite recidivism and report-related reductions

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 101 din 13 decembrie 2022, pronunţate în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Harghita, a dispus următoarele:

1. În baza dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 188 alin. din C. pen., cu ref. la art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplic. art. 79 din C. pen. şi în cond. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă de omor.

În baza disp. art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., i-a aplicat inculpatului pedepsele complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuinţa acestuia, pe o perioadă de 5 (cinci) ani şi, făcând aplicaţiunea disp. art. 66 alin. (5) din C. pen., individualizează în concret conţinutul ultimelor două pedepse complementare în sensul că interzice inculpatului A.. să comunice, prin orice mijloace (direct sau indirect prin intermediul altor persoane precum şi prin telefon, SMS, fax, corespondenţă poştală, email sau alte mijloace de comunicare electronice, inclusiv prin reţele virtuale de socializare de tip "C.", "D.", "E.", "F.", "G." "H." sau alte asemenea) cu persoana vătămată B. respectiv să se apropie de acesta la o distanţă mai mică de 5 (cinci) metrii precum şi de locuinţa acestuia situată în mun. Odorheiu Secuiesc, (...) jud. Harghita, la o distanţă mai mică de 5 (cinci) metrii.

A făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuinţa acestuia, în modalităţile individualizate mai sus.

2. În baza disp. art. 338 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen. şi în cond. art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.

În baza disp. art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat respectiv de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

A făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat respectiv de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze).

În baza disp. art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedepsele de 9 ani închisoare respectiv de 4 ani închisoare, aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, conform celor de mai sus, în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 ani închisoare, şi anume, 1 an şi 4 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

A făcut aplicarea disp. art. 45 alin. (1), (2), (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., urmând că inculpatul A.. să execute, în final, în cond. art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuinţa acestuia, pe o perioadă de 5 (cinci) ani şi, făcând aplicarea disp. art. 66 alin. (5) din C. pen., a individualizat în concret conţinutul ultimelor două pedepse complementare în sensul că i-a interzis inculpatului A.. să comunice, prin orice mijloace (direct sau indirect prin intermediul altor persoane precum şi prin telefon, SMS, fax, corespondenţă poştală, email sau alte mijloace de comunicare electronice, inclusiv prin reţele virtuale de socializare de tip "C.", "D.", "E.", "F.", "G." "H." sau alte asemenea) cu persoana vătămată B. respectiv să se apropie de acesta la o distanţă mai mică de 5 (cinci) metrii precum şi de locuinţa acestuia situată în mun. Odorheiu Secuiesc, (...) jud. Harghita, la o distanţă mai mică de 5 (cinci) metrii.

A făcut aplicat disp. art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (1), (2), (3) lit. a) din C. pen. cu ref. la art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n), o) din C. pen., interzicând inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a conduce autovehicule, în sensul dat acestei noţiuni de disp. art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002, republic. (orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obişnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor respectiv troleibuze), dreptul de a comunica cu persoana vătămată B., respectiv de a se apropia de acesta sau de locuinţa acestuia, în modalităţile individualizate mai sus, pedepse accesorii ce se execută potrivit disp. art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza disp. art. 7 alin. (1) rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 a dispus obligarea inculpatului la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoştinţa inculpatului faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Prelevarea se va realiza în strictă conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 76/2008, iar probele biologice astfel recoltate şi datele din Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare nu pot fi folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de Legea nr. 76/2008.

În baza disp. art. 72 alin. (1) teza I din C. pen., cu aplic. art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre, perioada reţinerii de 24 de ore, dispusă în prezenta cauză, începând cu data de 05.11.2021, orele 14:35 până la data de 06.11.2021, orele 14:35.

A luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza disp. art. 398 din C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpatul la 400 RON cheltuieli judiciare către Stat, urmând ca onorariul interpretului de limbă maghiară să fie avansată din fondul special al Ministerului Justiţiei, potrivit disp. art. 275 alin. (6) din C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 661/A din data de 7 decembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de apelantul - inculpat A. , împotriva sentinţei penale nr. 101 din 13 decembrie 2022, pronunţate de Tribunalul Harghita, în dosarul penal nr. x/2022 şi în consecinţă:

S-a desfiinţat parţial sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza în limitele de mai jos:

1) În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. :

În temeiul art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, republicată, la pedeapsa de: - 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei.

2) În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. :

În temeiul art. 338 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, republicată, la pedeapsa de: - 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt concurente şi, în consecinţă, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de: - 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

S-au menţinut dispoziţiile din hotărârea atacată referitoare la:

- natura şi durata pedepselor complementare, precum şi natura pedepselor accesorii stabilite şi aplicate pentru infracţiunea de omor, rămasă în forma tentativei şi părăsirea locului accidentului;

- aplicarea prevederilor art. 7 alin. (1), raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) şi art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea probelor biologice de la inculpat şi modalitatea de realizare;

- deducerea din durata pedepsei principale aplicate a perioadei reţinerii,

- luarea act de faptul că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă,

- obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat şi avansarea onorariului interpretului din fondul special al Ministerului Justiţiei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în procedura soluţionării prezentului apel, în sumă de 1.000 RON, rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de apel a constatat referitor la infracţiunea de tentativă de omor, că tribunalul, ale cărei considerente nu au putut să fie combătute în mod convingător, a surprins în mod corect că acuzaţia adusă acestui inculpat prin actul de sesizare îşi are suportul probator în dovezile instrumentate în cauză.

Pentru a face o asemenea apreciere, în urma reevaluării în al doilea grad a materialului dosarului de urmărire penală şi a probelor administrate, s-a constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a examinat mijloacele de probă administrate, din care rezultă atât existenta faptei pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală faţă de apelantul - inculpat A., cât şi săvârşirea acesteia cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

Aşadar, în dezacord cu opinia apărării, s-a reţinut că probele administrate şi prezentate în mod exhaustiv şi detaliat în sentinţa penală atacată, confirmă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că la data de 16.10.2021, în jurul orelor 20:53, pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul A.., aflându-se la volanul autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, pe str. x din mun. Odorheiu Secuiesc, în dreptul benzinăriei I., a urmărit-o şi a lovit-o din plin, cu intenţie, pe persoana vătămată B., luând-o pe capota autoturismului şi proiectând-o la o distanţă de câţiva metri pe sol.

S-a menţionat că, probele care corespund acestui capăt de acuzare sunt atât testimoniale (declaraţiile persoanei vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor A. sen., J., K. şi L.), cât şi netestimoniale (înregistrarea video a camerei de supraveghere amplasate pe imobilul în care funcţionează magazinul "M.", procesul-verbal de cercetare a locului faptei din 16.10.2021 şi planşă fotografică aferentă, procese-verbale de vizionare imagini video şi planşe foto aferente întocmite de către organele de cercetare penală din cadrul Poliţiei mun. Odorheiu Secuiesc, procese-verbale de vizionare imagini video şi planşe foto aferente întocmite de către organele de cercetare penală din cadrul IPJ Harghita, Serviciul de Investigaţii Criminale, suporturile optice conţinând imaginile video cu evenimentele din data de 16.10.2021, raportul de expertiză medico-legală nr. Al -156 din 20.10.2021; procesul-verbal de transcriere a conţinutului apelurilor la SNUAU 112, precum şi suportul optic conţinând aceste convorbiri.

Astfel, din declaraţia persoanei vătămate dată în faţa organelor de urmărire penală, în ziua producerii evenimentului, a rezultat că între inculpat şi persoana vătămată exista o situaţie conflictuală mai veche, generată de o pretinsă datorie pe care fratele persoanei vătămate o avea faţă de familia inculpatului. Această tensiune existentă între inculpat şi persoana vătămată a escaladat în ziua comiterii faptei, când persoana vătămată, la rugămintea concubinei sale, martora K., l-a contactat telefonic pe martorul A. sen. legat de o pretinsă faptă de violenţă domestică a cărei victimă era o prietenă bună a concubinei sale, respectiv martora L.. În cadrul acestor convorbiri, l-a apostrofat pe martorul A. sen. spunând-i că are cunoştinţă de faptul că persoana din discuţie este agresată de fiul martorului, inculpatul A.. şi i-a solicitat să o lase în pace şi să o lase să plece dacă ea aşa îşi doreşte. Cu această ocazie, persoana vătămată a fost ameninţată, sugerându-i-se că va păţi ceva rău, fiind întrebată totodată unde se află, dar nu a divulgat aceste informaţii, însă inculpatul cunoştea adresa sa de domiciliu.

În contextul acestor evenimente, la scurt timp după discuţia telefonică purtată cu A. sen., în jurul orelor 20:42, persoana vătămată a ieşit din imobilul în care îşi avea domiciliul, cu intenţia de a merge până la benzinăria I. de pe strada x, care se afla vis-a-vis de locuinţa sa. În momentul în care traversa strada x, ajungând aproximativ la jumătatea drumului (dinspre hypermarketul N. spre benzinăria I.) a observat un autoturism de culoare închisă care ieşea de la staţia de carburant I. într-un loc interzis, adică prin calea de acces destinată exclusiv intrării în benzinărie şi se îndrepta spre aceasta, cu intenţia clară de a o călca. A încercat să se ferească din calea vehiculului, însă nu a reuşit, fiind lovit din plin de acesta. În urma impactului persoana vătămată a căzut pe sol, fiind proiectată până în partea stânga a drumului iar autoturismul şi-a continuat deplasarea către ieşirea din oraş, spre direcţia Miercurea Ciuc.

Susţinerile persoanei vătămate au fost confirmate, parţial de declaraţia martorei K., în partea referitoare la convorbirea telefonică purtată între persoana vătămată şi A., imediat anterior comiterii faptei, obiectul acestei convorbiri telefonice şi ameninţările adresate persoanei vătămate.

Din înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere aparţinând magazinului "M." de pe str. x, respectiv staţiei de carburant I., se observă că la staţia de carburant I., apare un autoturism de culoare închisă, având număr de înmatriculare x, care staţionează preţ de câteva secunde pe sensul de intrare în staţie, zonă care are vizibilitate spre locuinţa persoanei vătămate. În momentul în care persoana vătămată iese din imobil şi se deplasează pe trotuarul str. x cu intenţia de a traversa strada spre staţia de carburant, conducătorul autoturismului menţionat, porneşte vehiculul, părăseşte zona benzinăriei, ieşind pe str. x, unde, după ce acordă prioritate unui biciclist, virează spre locul în care se află persoana vătămată, care la momentul respectiv se angajase în traversarea părţii carosabile, şi accelerează în direcţia acesteia. Persoana vătămată în încercarea de a se feri din calea autoturismului, aleargă spre partea stângă a carosabilului, însă conducătorul autoturismului o urmăreşte şi trecând perpendicular pe sensul opus de mers, o loveşte din plin, persoana vătămată fiind proiectată la câţiva metri. După acest moment, autoturismul se opreşte, iar din partea dreaptă faţă, coboară o persoană, timp în care persoana vătămată se ridică în picioare şi aleargă pe trotuar spre locuinţa sa, iar persoana care a coborât din autoturism se urcă pe bancheta din faţă dreaptă şi autoturismul demarează spre direcţia mun. Miercurea Ciuc.

De asemenea, din cuprinsul procesului-verbal de redare a convorbirilor înregistrate de Serviciul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă în data de 16.10.2021, ora 20:58, rezultă că persoana vătămată a apelat serviciul de urgenţă de pe numărul de telefon x, ocazie cu care a semnalat faptul că este necesară prezenţa unui echipaj de poliţie şi a unei ambulanţe în faţa benzinăriei I., pe str. x, întrucât a fost lovit în plin cu maşina de A. şi are faţa spartă, prezentând totodată dureri la membrele inferioare.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală cu examinarea persoanei nr. Al-l 56 din 20.10.2021, persoana vătămată B. a suferit leziuni la nivelul regiunii faciale drepte (zonă excoriată 2,5/2cm, acoperit cu crustă brună hematică), la nivelul coapsei drepte 1/3 superioară faţă superioară faţă latero-externă (echimoză de 3/1,5 cm de culoare roşietică), la nivelul coapsei drepte 1/3 superioară faţă posterioară (echimoză de 2/1 cm de culoare roşietică), la nivelul gambei drepte 1/3 superioară faţă antero-externă (excoriaţie de 4/1 cm, acoperită cu crustă brună hematică) şi la nivelul genunchiului stâng (hematom de 1 cm diametru, de culoare violacee), respectiv că aceste leziuni traumatice necesită pentru vindecare un număr de 7-8 zile de îngrijiri medicale şi că s-au putut produce la data de 16.10.2021, prin lovire de suprafeţe dure, posibil accident rutier, victima fiind pieton.

Încă de la debutul anchetei penale, inculpatul A., atât prin declaraţiile date pe parcursul procesului penal, cât şi prin apărările pe fond pe care le-a formulat, nu şi-a recunoscut vinovăţia, susţinând că leziunile traumatice suferite de persoana vătămată sunt urmarea producerii unui accident de circulaţie.

În esenţă, poziţia procesuală exprimată de către inculpat pe parcursul procesului penal, respectiv în etapa urmăririi penale şi în cursul judecăţii în primă instanţă, a fost aceea de negare a oricărei intenţii de a o lovi cu autoturismul pe persoana vătămată şi, implicit, de a-i suprima viaţa. Inculpatul a relatat în mod constant faptele prin prisma unui accident rutier, susţinând că la data producerii evenimentului, vizibilitatea era redusă, întrucât era întuneric şi ploua, context în care l-a observat prea târziu pe persoana vătămată, care i-a apărut brusc în faţă, încercând să traverseze partea carosabilă într-un loc nepermis.

Starea de fapt alternativă prezentată de inculpat nu este însă susţinută de materialului probator administrat în cauză, fiind construită pe susţineri incoerente şi ilogice prin raportate la celelalte mijloace de probă precum şi la modalitatea de derulare a faptelor descrise.

Astfel, în declaraţia dată în calitate de suspect, A. iniţial a susţinut că persoana vătămată i-a apărut brusc în faţă în momentul în care efectua virajul către Miercurea Ciuc, pe care nu a observat-o din timp din cauza condiţiilor meteo nefavorabile existente la momentul de referinţă, fiind întuneric şi ploua.

Martorul A. sen., ocupantul de pe bancheta din faţă dreaptă a autoturismului condus de inculpat a susţinut că după ce inculpatul a efectuat virajul spre dreapta, spre direcţia de mers Miercurea Ciuc, fără să observe nimic, a auzit un zgomot specific unei lovituri, moment în care l-a întrebat pe inculpat ce s-a întâmplat, care i-a răspuns că el nu a observat nimic. În acel moment a coborât din autoturism şi a observat o persoană de sex masculin căzută în faţa vehiculului.

Celălalt ocupant al autoturismului, martora L., care se afla pe bancheta din spate, a relatat că deşi nu ştie ce s-a întâmplat exact, îşi aminteşte că în faţa maşinii a sărit o persoană, care la un moment dat deja se afla pe sol.

Susţinerile ocupanţilor autoturismului condus de către inculpat, de altfel contradictorii între ele, sunt contrazise de înregistrările video existente la dosar, din care rezultă fără echivoc, pe de o parte că inculpatul a observat prezenţa persoanei vătămate, farurile autoturismului fixând-o pe aceasta pe partea carosabilă, iar pe de altă parte, că virajul efectuat de inculpat urmăreşte întocmai mişcarea şi traseul urmat de persoana vătămată, urmărind practic victima aflată în fugă, fapt ce conduce la pătrunderea totală a autoturismului pe sensul opus de mers, unde se afla aceasta la momentul impactului.

Susţinerile inculpatului în sensul că ar fi depăşit doar puţin axul drumului sunt infirmate de înregistrările video care relevă faptul că locul în care a fost lovită cu maşina persoana vătămată este aproape de trotuar, nicidecum de axul drumului.

În plus, raportat la poziţia persoanei vătămate la momentul efectuării de către inculpat a virajului de ieşire din staţia de carburant pe str. x, spre direcţia de mers Miercurea Nirajului, nu era necesară nici o manevră de ocolire/evitare din partea inculpatului, în contextul în care persoana vătămată se afla pe sensul opus de mers, nefiind trecută de axul drumului.

Din maniera şi dinamica derulării evenimentelor din seara zilei de 16.10.2021, rezultă fără echivoc că inculpatul în mod deliberat a lovit-o pe persoana vătămată cu autoturismul, fiind exclusă ipoteza avansată de acesta privind producerea unui accident rutier.

De altfel, în cursul judecăţii în apel, inculpatul pare să abandoneze această strategie de apărare, nemaiînţelegând să îşi susţină cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală din culpă, ci admiţând existenţa intenţiei de a acroşa victima, a solicitat reţinerea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, pe motiv că nu a acţionat cu intenţia specifică infracţiunii de omor, cea de suprimare a vieţii victimei.

La termenul de judecată din data de 22 septembrie 2023, instanţa de apel a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat, reţinând că raportat la starea de fapt descrisă în rechizitoriu, încadrarea corectă dată faptei este cea prezentată de către procuror, neexistând niciun element care să ateste necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei.

În cauza dedusă judecăţii, în acord cu instanţa de prim grad, s-a constatat că acţiunea inculpatului s-a grefat pe o atitudine psihică specifică intenţiei indirecte, în condiţiile în care prin dirijarea autoturismului în direcţia persoanei vătămate, cu intenţia de a o acroşa, putea să anticipeze că intrarea autoturismul în contact fizic cu persoana vătămată ar putea conduce la suprimarea vieţii acesteia, acceptând posibilitatea producerii unui atare rezultat.

Rezoluţia infracţională a inculpatului, specifică tentativei de omor trebuie desprinsă din atitudinea acestuia raportat la vârsta şi nivelul pregătirii sale profesionale care îi permiteau să prevadă şi accepte eventuala suprimare a vieţii victimei în condiţiile lovirii ei cu autoturismul, chiar şi cu o viteză redusă.

Totodată, în contextul împrejurărilor faptei, nu prezintă relevanţă, sub aspectul încadrării juridice, faptul că din punct de vedere medico-legal, leziunile traumatice provocate victimei nu au pus în concret în primejdie viaţa acesteia, având în vedere că infracţiunea de tentativă la omor poate fi reţinută şi în ipoteza unor acţiuni agresive îndreptate către o persoană, care, dacă ar fi fost continuate sau şi-ar fi produs efectul, ar fi condus la suprimarea vieţii, dar şi în situaţii în care realitatea obiectivă nu este modificată, fără a se produce vreo vătămare a integrităţii corporale.

Prin modul în care a acţionat, rezultă că inculpatul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală şi concretă ca victima să înceteze din viaţă şi a acceptat rezultatul faptei sale .

În acest context, s-a apreciat că, cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa de sub acuza comiterii acestei fapte, în principal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar în baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., (aceasta din urmă viabilă doar în contextul în care s-ar fi avizat favorabil cererea de schimbare a încadrării juridice) este nefondată.

În ceea ce priveşte infracţiunea de părăsire a locului accidentului, s-a reţinut că inculpatul, fără a contesta existenţa faptei în materialitatea ei, aspectul pe care o supune, în principal, analizei instanţei de apel este compatibilitatea acestei infracţiuni cu cea de tentativă de omor reţinută în sarcina sa.

S-a apreciat că infracţiunea de părăsire a locului accidentului poate fi reţinută indiferent de caracterul culpabil sau intenţional al evenimentului rutier care constituie situaţia premisă a acestei infracţiuni.

Relevante în sensul interpretării noţiunii de accident rutier inclusiv ca eveniment intenţional produs în condiţiile art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, sunt şi dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie potrivit cărora: "Asigurătorul RCA are dreptul de a recupera sumele plătite drept despăgubire de la persoana răspunzătoare de producerea prejudiciului, în următoarele situaţii: a) accidentul a fost produs cu intenţie."

În consecinţă, a concluzionat că atât din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 338 alin. (1) din C. pen., art. 75 lit. a) - c) din O.U.G. nr. 195/2002, art. 2 şi 25 din Legea nr. 132/2017, cât şi din perspectiva apărării relaţiilor sociale ocrotite, al scopului urmărit de legiuitor prin incriminarea faptei de părăsire a locului accidentului, nu prezintă nici o relevantă caracterul culpabil sau intenţional al evenimentului rutier, dimpotrivă, relaţiile sociale trebuie să fie protejate, în acelaşi mod, în ambele situaţii.

Apărările inculpatului, conform cărora în cauză ar fi incidentă cauza de neimputabilitate prevăzută de art. 338 alin. (3) lit. d) C. pen., în contextul în care persoana vătămată a părăsit locul faptei, iar evenimentul a fost anunţat de tatăl inculpatului imediat la poliţie, sunt contrazise de relaţiile comunicate de Poliţia mun. Odorheiu Secuiesc respectiv de procesul-verbal de transcriere a conţinutului apelurilor la SNUAU 112, precum şi suportul optic conţinând aceste convorbiri.

Din cuprinsul acestor mijloace de probă a rezultat că într-adevăr martorul A. sen. a apelat numărul unic de urgenţă 112, solicitând intervenţia organelor de poliţie, însă a refuzat să răspundă la întrebările operatului vizând natura urgenţei, a arătat că mai bine se deplasează el la poliţie, menţionând evaziv că ar fi fost atacat de către un bărbat, nicidecum că ar fost vorba despre un eveniment rutier.

Oricum, pentru a fi operabil cazul special de neimputabilitate prevăzut de art. 338 alin. (3) lit. d) C. pen., este necesar că evenimentul să fie anunţat la cea mai apropiată unitate de politie de către conducătorul autoturismului, or inculpatul A., nu a făcut niciun demers în acest sens.

În justificarea omisiunii de a sesiza organele de poliţie, inculpatul A. a arătat că nu avea asupra sa telefonul mobil, ori o astfel de împrejurare nu poate fi primită, având în vedere că acesta avea acces la telefonul mobil al tatălui său. De altfel, din declaraţia martorei L., a rezultat că după producerea evenimentelor, inculpatul şi-a folosit un telefon mobil pentru a-şi suna un prieten să vină după ei să îi transporte în mun. Miercurea Ciuc.

Astfel cum rezultă din procesul-verbal de transcriere a conţinutului apelurilor la SNUAU 112, precum şi din înregistrările conţinând aceste convorbiri, incidentul nu a fost raportat organelor de poliţie de către inculpatul A.. sau de către A. sen., ci de către persoana vătămată B..

Prin urmare, infracţiunea săvârşită de inculpat atrage răspunderea penală a acestuia, fiind nefondată solicitarea apărării de a se dispune o soluţie de achitare de sub acuza comiterii infracţiunii de părăsire a locului accidentului, în principal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) şi în) subsidiar, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a răspunderii penale, respectiv durata pedepselor principale aplicate inculpatului în privinţa infracţiunilor pentru care a fost deferit justiţiei, s-a apreciat că apelul formulat în cauză este fondat prin prisma motivului de apel vizând reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă conform art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce priveşte cauza specială de reducere a pedepselor decurgând din prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, care vizează reducerea limitelor de pedeapsă la jumătate, în cazul formulării în cursul judecăţii a unui denunţ sau a facilitării identificării şi tragerii la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni grave, s-a constatat că probele existente la dosarul cauzei, respectiv adresele nr. x/27.03.2023 şi nr. y/30.08.2023 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita, creează premisele eficientizării acestor dispoziţii legale în favoarea inculpatului A..

În cauza dedusă judecăţii, din informaţiile furnizate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Harghita a rezultat că în cursul lunii martie 2023, inculpatul A. a formulat trei denunţuri având ca obiect comiterea unor infracţiuni grave - trafic de droguri, facilitând totodată identificarea şi prinderea unei persoane faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale cu privire la comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în dosarul nr. x/2022.

Prin urmare, în contextul în care din înscrisurile sus-menţionate a rezultat neîndoielnic că inculpatul în timpul judecăţii, a formulat trei denunţuri privind activităţi infracţionale prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 şi datorită contribuţiei aduse s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de o persoană, acesta beneficiază de cauza specială de reducere a pedepselor prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului de a se reţine a circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) din C. pen., în acord cu opinia judecătorului de la prima instanţă, s-a reţinut, pe de o parte că în cauză nu se poate reţine vreun efort depus de inculpat pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii în condiţiile în care acesta a părăsit imediat locul faptei, iar pe de altă parte, nu s-a identificat vreo împrejurare legată de faptă (şi nu de persoana inculpatului) de natură să diminueze gravitatea infracţiunii sau periculozitatea inculpatului. Prin urmare, nu vom aviza favorabil această solicitare.

În aceste condiţii, în al doilea grad se impune reindividualizarea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului pentru cele două infracţiuni deduse judecăţii, cu luarea în considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevăzută de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, republicată, privind protecţia martorilor.

În procesul de reindividualizare s-a pornit de la stabilirea noilor limite de pedeapsă pentru fiecare infracţiune în parte reţinută în sarcina inculpatului, în urma eficientizării cauzelor de reducere a limitelor de pedeapsă (forma tentată şi cauza specială de reducere prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002), respectiv a cauzei de agravare a răspunderii penale, determinată de starea de recidivă post-executorie în care se află inculpatul în raport cu condamnarea suferită prin sentinţa penală nr. 133/2020 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc în dosarul nr. x/2019.

Astfel la determinarea limitelor de pedeapsă în acord cu dispoziţiile art. 79 C. pen. s-au redus limitele speciale ale pedepsei prin aplicarea consecutivă a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) C. pen. (care determină reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă) apoi ale art. 19 din Legea nr. 682/2002 (care determină cu reducerea cu încă 1/2 a limitelor de pedeapsă), după care pedepsele rezultate au fost majorate cu 1/2 conform dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie.

În urma acestor operaţiuni succesive, s-a menţionat că, noile limite de pedeapsă în cadrul căreia s-a individualizat în concret regimul sancţionator aplicabil inculpatului pentru cele două infracţiuni pentru comiterea cărora a fost deferit justiţiei se vor situa, după cum urmează:

- pentru infracţiunea de tentativă de omor, între 3 ani şi 9 luni şi 7 ani şi 6 luni închisoare;

- pentru infracţiunea de părăsire a locului accidentului, între 1 an şi 6 luni şi 3 ani şi 9 luni închisoare.

În alegerea cuantumului fiecărei pedepse pe care a aplicat-o inculpatului în limitele arătate mai sus, s-a pornit de la criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcţie de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi de mijloacele folosite, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Raportat la aceste criterii, s-a reţinut că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, având în vedere, în principal natura relaţiilor sociale afectate - dreptul la viaţă, integritatea corporală şi sănătatea persoanei vătămate, modalitatea şi împrejurările concrete în care au fost comise - pe fondul unei stări conflictuale preexistente, inculpatul a dirijat autoturismul pe care o conducea spre persoana vătămată, a accelerat, urmărind-o pe aceasta şi lovit-o în plin, acţiuni care au culminat cu decizia de a părăsi locul faptei; consecinţele produse ori care s-ar fi putut produce, din atitudinea ulterioară a inculpatului, care după comiterea tentativei de omor nu a acordat prim ajutor victimei şi nici nu a întreprins demersuri pentru a solicita prezenţa cadrelor medicale specializate, plecând de la faţa locului.

Modalitatea concretă în care inculpatul a ales să acţioneze în faţa unei stări conflictuale, comportamentul său nejustificat marcat prin acte de violenţă, săvârşite cu intenţia de a produce leziuni grave, creionează o persoană cu serioase carenţe comportamentale şi o rezistenţă scăzută la rezolvarea unor diferende, împrejurări care impun un proces atent şi profund de resocializare şi de reintegrare.

Nu s-a putut omite în cadrul acestei analize nici faptul că inculpatul nu se află la prima confluenţă cu legea penală, având o bogată antecedenţă infracţională, constituită preponderent din condamnări pentru săvârşirea unor infracţiuni violente.

Toate aceste elemente care configurează situaţia juridică a inculpatului, probează perseverenţa acestuia în încălcarea legii penale şi a ordinii de drept, denotând totodată faptul că nu a înţeles nici consecinţele condamnărilor anterioare, nici că trebuie să îşi regleze conduita în acord cu normele de convieţuire socială, alegând să comită noi infracţiuni intenţionate.

Pornind de la cele expuse în cele ce preced, s-a apreciat, că, raportat la circumstanţele reale ale faptei, circumstanţele personale ale inculpatului şi limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracţiunile săvârşite, reduse astfel cum s-a arătat anterior, se impune aplicarea unor pedepse cuprinse între limita minimă şi mediu, considerând că aceasta este necesară, dar şi suficientă pentru a conduce la atingerea scopului pedepsei, fiind un mijloc eficient pentru prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi pentru îndreptarea comportamentului inculpatului, prin formarea unei atitudini corecte a acestuia faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Având în vedere aceste considerente, s-a procedat la reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului în raport cu infracţiunile pentru comiterea cărora a fost deferit justiţiei şi s-a aplicat acestuia pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor şi 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, apreciind că prin păstrarea unei linii mediane de aplicare a pedepselor, se asigură atingerea scopului sancţiunii penale, fiind totodată respectat şi principiul proporţionalităţii directe a sancţiunii oglindit în cuantumul pedepsei stabilite.

În vederea completării represiunii pedepsei principale, s-au menţinut pedepsele complementare şi accesorii aplicate de prima instanţă pe lângă fiecare pedeapsă principală stabilită, atât sub aspectul duratei, cât şi a conţinutului acestora.

În mod evident, reindividualizarea în al doilea grad a pedepselor principale stabilite în raport cu fiecare infracţiune concurentă reţinută în sarcina inculpatului va influenţa şi durata pedepsei rezultante stabilite în prim grad, sens în care în cele ce urmează, vom face aplicarea tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni, prescris de art. 39 C. pen., prin contopirea pedepselor de 4 ani şi 6 luni închisoare (aplicată pentru comiterea infracţiunii de tentativă de omor) cu 2 ani închisoare (aplicată pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului).

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., vom aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate - respectiv cea de 4 ani şi 6 luni închisoare la care vom adăugă un spor de 8 luni închisoare, reprezentând sporul de o treime din durata celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

Împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 31.01.2024, când s-a stabilit termen la data de 29 februarie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen.

În motivarea pct. 7 al art. 438 din C. proc. pen., a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, respectiv infracţiunile de tentativă de omor, prev. de art. 32 din C. pen. rap. la art. 188 din C. pen. şi părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia prev. de art. 338 alin. (1) din C. pen., calificarea juridică corectă a faptei recunoscută aşa cum a fost expusă ca stare de fapt în rechizitoriu fiind aceea de loviri sau alte violenţe prev. de art. 193 din C. pen. şi nu tentativă de omor.

Cu privire la infracţiunea de părăsire a locului accidentului a arătat că nu a avut intenţia de ascundere în faţa autorităţii judiciare, fiind cu autoturismul proprietate personală putea fi lesne identificat, astfel încât nu se pot reţine în seama sa elementele de tipicitate ale infracţiunii prev. de art. 338 din C. pen.

În motivarea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., a arătat că pedeapsa a fost stabilită în mod nelegal, aplicându-se greşit normele legale în materie, raportat la dispoziţiile speciale privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă postexecutorie, concurs de infracţiuni, reducerea pedepsei cu referire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 februarie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., doar în privinţa cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât motivele invocate în susţinerea cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. privesc latura subiectivă, ceea ce nu poate fi analizat în recurs în casaţie.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie verifică, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, aşadar, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege şi doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanţa de fond şi, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În susţinerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că pedeapsa a fost stabilită în mod nelegal, aplicându-se greşit normele legale în materie, raportat la dispoziţiile speciale privind aplicarea pedepsei în caz de recidivă postexecutorie, concurs de infracţiuni, reducerea pedepsei cu referire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, instanţa de apel a dat eficienţă cauzelor de reducere a limitelor de pedeapsă (tentativa şi cauza specială de reducere prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002), respectiv a cauzei de agravare a răspunderii penale determinată de starea de recidivă postexecutorie.

Astfel, inculpatul A. a fost condamnat, în temeiul art. 32 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., la art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, republicată, la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor, rămasă în forma tentativei şi în temeiul art. 338 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, privind protecţia martorilor, republicată, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de părăsirea locului accidentului, iar, în baza art. 38 alin. (1) din C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

Potrivit art. 79 din C. pen.:

(1) Când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect reducerea pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la tentativă, circumstanţe atenuante şi cazuri speciale de reducere a pedepsei, în această ordine.

(2) Dacă sunt incidente două sau mai multe dispoziţii care au ca efect agravarea răspunderii penale, pedeapsa se stabileşte prin aplicarea succesivă a dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante, infracţiune continuată, concurs sau recidivă.

(3) când în cazul aceleiaşi infracţiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei şi una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc conform alin. (1), după care limitele de pedeapsă rezultate se majorează conform alin. (2).

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen. este închisoare de la 10 la 20 de ani, iar pedeapsa pentru tentativă la infracţiunea prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen. este de la 5 la 10 ani.

Pentru inculpat s-au reţinut ca fiind incidente şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, astfel că limitele de mai sus se vor reduce la jumătate, respectiv vor fi cuprinse între 2ani 6 luni şi 5 ani.

Apoi, majorate cu 1/2 conform dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie, limitele pentru tentativa la infracţiunea de omor vor fi cuprinse între 3 ani 9 luni şi 7 ani 6 luni.

Astfel, rezultă că pedeapsa stabilită de instanţa de apel pentru tentativa la infracţiunea de omor de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare este în limitele legale.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului este închisoare de la 2 la 7 ani.

Acestea s-au redus la jumătate prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, limitele fiind cuprinse între 1 an şi 3 ani 6 luni şi apoi s-au majorat cu jumătate conform dispoziţiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. referitoare la starea de recidivă post-executorie, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului fiind cuprinse între 1an 6 luni şi 5ani 3luni.

Rezultă că pedeapsa stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea de părăsirea locului accidentului de 2 (doi) ani închisoare este în limitele legale.

În acest context, în mod corect, instanţa de apel, în baza art. 38 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat 8 luni închisoare, reprezentând sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă (2 ani: 3 = 8 luni), rezultând pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În raport cu cele expuse, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege, astfel că, va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 661/A din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 aprilie 2024.