Attempted fraud and forgery convictions upheld after high court rejects legality-only appeals

Şedinţa publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1036/2023 din 07 iulie 2023, pronunţată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 135 alin. (1) şi (3), art. 136 alin. (2), art. 137 alin. (2), alin. (4) lit. b) şi alin. (5) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei S.C. A. S.R.L. la următoarele pedepse, pedeapsa de 37.500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 150 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 250 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciunea, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.. pedeapsa de 37.500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 150 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 250 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, s-a aplicat pedeapsa de 37.500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 150 de zile-amendă, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu de o treime din a doua pedeapsă de 37.500 de RON amendă, respectiv 12500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 50 de zile-amendă, astfel că inculpata S.C. A. S.R.L. să execută pedeapsa rezultantă de 50.000 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 200 de zile-amendă.

În temeiul art. 559 alin. (1) C. proc. pen. i s-a pus în vedere inculpatei să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei faţă de inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen. i s-a aplicat inculpatului B. un avertisment.

În temeiul art. 397 raportat la art. 20 alin. (4) C. proc. pen. s-a constatat că persoana vătămată S.C. C. S.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea înscrisului reprezentând factura fiscală nr. x/09.06.2021 .

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpata S.C. A. S.R.L şi inculpatul B..

Prin decizia penală nr. 778/A/2023 din 29 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, sectia Penală, în baza art. 421 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpata S.C. A. S.R.L împotriva sentinţei penale nr. 1036/2023 din 07 iulie 2023 pronunţate de Judecătoria Oradea, pe care a desfiinţat-o, în parte, şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 50.000 de RON amendă aplicată inculpatei S.C. A. S.R.L., corespunzătoare unui număr de 200 de zile-amendă în două pedepse componente de câte 37.500 de RON amendă şi a înlăturat sporul de pedeapsă de 12.500 de RON amendă.

A redus pedeapsa de 37.500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 150 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 250 de RON, pentru săvârşirea de către inculpata S.C. A. S.R.L. a infracţiunii de tentativă la înşelăciunea, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., la 18.000 RON corespunzătoare unui număr de 120 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 150 de RON.

A redus pedeapsa de 37.500 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 150 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 250 de RON, pentru săvârşirea de către aceeaşi inculpată a infracţiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., la 18.000 RON corespunzătoare unui număr de 120 de zile-amendă, cu suma corespunzătoare unei zile-amendă de 150 de RON.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen. a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre şi aplică pedeapsa cea mai grea de 18.000 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 120 de zile-amendă, la care a adăugat sporul fix şi obligatoriu de o treime din a doua pedeapsă de 18.000 de RON amendă, respectiv 6.000 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 40 de zile-amendă, astfel că inculpata S.C. A. S.R.L. execută pedeapsa rezultantă de 24.000 de RON amendă, corespunzătoare unui număr de 160 de zile-amendă.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârii atacate care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul penal declarat de către inculpatul B. împotriva aceleaşi sentinţe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 778/A/2023 din 29 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, sectia Penală, au declarat recurs în casaţie inculpaţii B. şi S.C. A. S.R.L., la data de 05 ianuarie 2024.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii B. şi S.C. A. S.R.L. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Au solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie formulate, casarea deciziei penale atacate şi pe cale de consecinţă, achitarea în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I sau II C. proc. pen.

Sub un prim aspect, a invocat lipsa de tipicitate subiectivă a infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, reţinută în sarcina inculpaţilor.

În opinia inculpaţilor, înţelesul sintagmei "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare), cât şi situaţia în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracţiunii.

În ceea ce priveşte elementele constitutive ce pot fi verificate în calea de atac a recursului în casaţie, respectiv "tipicitatea", a apreciat că acest examen poate viza şi elementele referitoare la "latura subiectivă" a infracţiunii.

Au precizat că nu au săvârşit infracţiunea de tentativă la înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., cu intenţia specifică calificată prin scop, în sensul de a prejudicia societatea de asigurări.

Sub un al doilea aspect, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate obiectivă ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune, prevăzută de art. 244 C. pen.

În acest sens, a arătat că elementul material alternativ al laturii obiective constă în inducerea în eroare a victimei, ceea ce presupune manifestarea unor conduite dolosive care exced cadrului civil. Or, în cauză, având în vedere că inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea într-un cadru strict civil, au considerat că fapta nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă.

A mai învederat că, răspunderea penală intervine doar cu caracter subsidiar, ca "ultima ratio", iar raportul de conflict generat îşi poate găsi soluţionarea prin exercitarea unor alte pârghii extrapenale, respectiv printr-o acţiune în răspundere civilă delictuală, dar şi faptul că nu au fost executate manopere dolosive pentru a induce în eroare societatea de asigurări.

De altfel, a mai arătat că infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de rezultat fiind obligatoriu să rezulte o pagubă, iar în varianta tentată este esenţial ca această pagubă să se fi putut produce în concret prin acţiunile autorilor, or din conduita adoptată de către inculpaţi în cadrul raporturilor comerciale în relaţia cu societatea de asigurare se poate observa că paguba nu se putea produce în concret.

Totodată, lipsa scopului special descris de norma de incriminare se circumscrie analizei neîntrunirii criteriilor determinate pentru a fi reţinută tipicitatea obiectivă a infracţiunii.

Prin încheierea din data de 12 martie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii inculpaţi S.C. A. S.R.L şi B. împotriva deciziei penale nr. 778/A din 29 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală, numai sub aspectul criticilor ce vizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speţă, recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Ca atare, motivele de casare invocate de recurenţi trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, reţine Înalta Curte că recurenţii inculpaţi au formulat critici subsumate, în esenţă, neîndeplinirii elementelor constitutive ale tentativei la infracţiunea de înşelăciune, susţinând că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracţiunii prevăzute de art. 32 alin. (1), raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fapta de prezentare mincinoasă a realităţii, prin plata unor servicii de distrugere presupus a fi efectuate de S.C. D. S.R.L., atât timp cât nu a produs un prejudiciu în sarcina societăţii de asigurări, nu poate atrage răspunderea penală, ci eventual, răspunderea civilă a inculpaţilor.

În aceste coordonate, Înalta Curte notează că elementul material al laturii obiective a infracţiunii de înşelăciune constă în acţiunea inculpaţilor de încercare de inducere în eroare a societăţii de asigurări, prin prezentarea ca adevărată a faptei mincinoase că ar fi plătit servicii de distrugere a cantităţii de 17 tone spumă poliuretanică, presupus a fi efectuate de S.C. D. S.R.L..

Faptele au fost comise prin utilizarea de mijloace frauduloase, constând în factura fiscală nr. x/09.06.2021, falsificată prin modificarea facturii fiscale nr. x/12.02.2021, emise anterior de S.C. D. S.R.L., şi ordinul de plată nr. x/18.06.2021, înscrisuri care atestau în mod nereal faptul că ar fi fost distrusă cantitatea de 17 tone marfă periculoasă şi ar fi fost virată suma de 60.690 de RON către societatea D. S.R.L..

Urmarea imediată constă în încercarea de a produce un prejudiciu material, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re), astfel încât nu prezintă relevanţă juridică sub aspectul întrunirii elementelor de tipicitate obiectivă, împrejurarea că nu s-a produs în mod real, efectiv o prejudiciere a societăţii de asigurări.

Aşadar, condamnarea recurenţilor inculpaţi pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 32 alin. (1), raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. a fost urmarea analizei instanţei de apel a ansamblului probelor administrate în cauză, iar rolul Înaltei Curţi în procedura pendinte nu este unul strict formal, de verificare a considerentelor deciziei penale, ci în baza demersului analitic, instanţa de casaţie verifică, prin raportare la normele de configurare legală a infracţiunii, dacă situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de curtea de apel, corespunde infracţiunii pentru care s-a pronunţat hotărârea de condamnare.

În cadrul acestui demers, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator şi să stabilească o situaţie de fapt diferită de cea menţionată în decizia penală, ci verifică, exclusiv, dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, astfel încât criticile recurenţilor inculpaţi, care reiau în fapt apărările formulate în faţa celorlalte instanţe, respectiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, întrucât pe de o parte, nu s-a acţionat în scopul de a se obţine un folos patrimonial injust, iar pe de altă parte nu a fost cauzată şi nu s-ar fi putut cauza nicio pagubă asigurătorului, se impun a fi respinse ca nefondate.

În consecinţă, raportat la situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv în cauză, fapta concretă reţinută în sarcina recurenţilor inculpaţi, respectiv de a încerca să inducă în eroare societatea de asigurări C., în cadrul unui dosar de daună deschis de aceasta, prin depunerea la dosarul de daună a două documente care atestau aspecte nereale, respectiv factura fiscală nr. x/09.06.2021, falsificată de către coinculpat, prin modificarea facturii fiscale nr. x/12.02.2021, emise anterior de S.C. D. S.R.L. şi depuse la dosarul de daună, şi ordinul de plată nr. x/18.06.2021, în scopul obţinerii unui folos patrimonial injust în cuantum de 60.690 de RON, reprezentând presupuse servicii de distrugere a cantităţii de 17 tone spumă poliuretanică, marfă periculoasă deteriorată, efectuate de S.C. D. S.R.L. şi presupus a fi plătite de către inculpaţi, întruneşte condiţiile de bază ce caracterizează latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de 32 alin. (1), raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen., fiind realizată o corespondenţă deplină între faptele comise, astfel cum au fost reţinute de instanţa de apel şi configurarea legală a infracţiunii.

Mai mult, reţine Înalta Curte că recurenţii inculpaţi B. şi S.C. A. S.R.L. prin reprezentant legal E. au recunoscut şi au confirmat în totalitate acuzaţia penală formulată faţă de aceştia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 778/A/2023, din data de 29.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală.

Va obliga recurenţii-inculpaţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de 680 RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de recurenţii S.C. A. S.R.L. şi B. împotriva deciziei penale nr. 778/A/2023, din data de 29.11.2023, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală.

Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de 680 RON fiecare, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 aprilie 2024.