Jurisdictional conflict over recognition of foreign sentence reductions: Applicability of early release days granted by issuing state prior to transfer under Law 302/2004

Şedinţa publică din data de 20 martie 2024

Deliberând asupra conflictului de competenţă care face obiectul prezentei cauze, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 60/FCJI/27.08.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, în dosarul nr. x/2018, s-a admis sesizarea formulată de Ministerul Justiţiei - Departamentul pentru Afaceri de Justiţie din Italia.

În baza art. 154 şi art. 1401 alin. (4) raportat la art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a recunoscut sentinţa nr. 4/2016 din 8 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel cu Juri din Cagliari, secţia Întâia, Republica Italiană, definitivă la 23 mai 2016, care modifică, în parte, sentinţa penală nr. 331/12 din 13 decembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Ordinar din Tempio Pausania, secţia Judecători pentru cercetări preliminare, privind persoana condamnată A., condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omucidere, prev. de art. 575 C. pen. italian (art. 1 88 alin. (1) C. pen. român), 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prev. de art. 588 alin. (1) şi (2) C. pen. italian (art. 198 alin. (1) C. pen. român), de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de leziune personală agravată, prev. de art. 582 şi 585 C. pen. italian ("lovire sau alte violenţe", prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. român) şi 4 luni arest pentru săvârşirea infracţiunii de port de arme agravat, prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 şi art. 61 n.2 din C. pen. italian ("portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase", prev. de art. 372 alin. (1) şi (2) C. pen. român), cumulate în pedeapsa unică de 5595 zile închisoare, certificatul privind starea executării pedepsei SIEP 158/2016 din 22 iunie 2018 emis de Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel Cagliari - Biroul de executări penale, privind pedeapsa principală şi ordonanţa în materia de eliberare anticipată emisă la 31 martie 2017 de Biroul de Supraveghere din Perugia, Italia.

În baza art. 154 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, s-a adaptat pedeapsa de 4 luni arest, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 4 din Legea nr. 110/75 şi art. 61 n.2 din C. pen. italian, în pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 372 alin. (1) şi (2) C. pen. român.

S-a dispus executarea pedepsei totale privative de libertate de 15 ani şi 4 luni închisoare (5595 zile închisoare), într-un penitenciar din România.

De asemenea, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 5595 zile închisoare.

Totodată, s-a scăzut din perioada pedepsei durata arestării preventive şi a executării pedepsei de la 25 aprilie 2011 la zi, precum şi durata de 180 de zile liberare anticipată, pedeapsa fiind considerată ca integral executată la 25 februarie 2026.

Prin sentinţa penală nr. 324/26.04.2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Aiud, în temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Iaşi, unde a fost înregistrată la data de 06.06.2023, sub numărul de dosar x/2023

Judecătoria Aiud a făcut referire la dispoziţiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, care prevăd faptul că, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător. Având în vedere textul de lege citat anterior, instanţa a constatat că, indiferent dacă la momentul introducerii cererii era emis un act judiciar prin care contestatorului i s-au acordat reduceri de pedeapsă, cererea este de competenţa curţii de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi transfer a executării pedepsei, adică Curtea de Apel Iaşi.

Prin sentinţa penală nr. 80/03.11.2023, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023, Curtea de Apel Iaşi, în temeiul dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (3) şi art. 585 alin. (2) din C. proc. pen., a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale a Curţii de Apel Iaşi, invocată de reprezentantul Ministerului Public, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepselor formulate de petent, deţinut la data formulării cererii în Penitenciarul Aiud, în prezent deţinut în penitenciarul Gherla, în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru pronunţarea soluţiei de declinare, s-a arătat de către Curtea de Apel Iaşi că, în motivarea orală a contestaţiei, prin apărătorul desemnat din oficiu, contestatorul a arătat că doreşte ca pedepsele pe care le-a executat până în 2010 să fie contopite cu pedepsele aplicate de tribunalul din Italia şi recunoscute. De asemenea, s-a arătat că s-a solicitat deducerea perioadei pe care a executat-o până în 2010, când a fost eliberat condiţionat.

Prin sentinţa penală nr. 9/01.02.2024, pronunţată în dosarul penal nr. x/2023, Tribunalul Alba a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba, invocată de instanţă, din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., cu referire la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I, art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 şi art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A., deţinut în Penitenciarul Aiud, în ceea ce priveşte executarea sentinţei penale nr. 60/FCJI/27.08.2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2018, în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

În temeiul art. 51 din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Curtea de Apel Iaşi.

A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Alba a arătat că, conform art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Având în vedere textul de lege citat anterior, instanţa a constatat că, indiferent dacă la momentul introducerii cererii era emis un act judiciar prin care contestatorului i s-au acordat reduceri de pedeapsă, cererea sa este de competenţa curţii de apel care a pronunţat hotărârea de recunoaştere şi transfer a executării pedepsei, adică Curtea de Apel Iaşi.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Iaşi, motiv pentru care, conform dispoziţiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanţe.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte are în vedere următoarele considerente:

Prin cererea care face obiectul cauzei, înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Aiud, sub nr. x/2023, contestatorul a solicitat acordarea unor zile de liberare anticipată suplimentare. În motivarea cererii, petentul a făcut referire la dispoziţiile art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 şi art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. A invocat faptul că, la momentul recunoaşterii hotărârilor pronunţate de autorităţile italiene, Curtea de Apel Iaşi nu a ţinut cont de zilele de liberare anticipată, aşa cum sunt reglementate acestea în legislaţia italiană.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de către contestator în cererea formulată (aflată la dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Aiud) şi argumentele expuse de contestator în faţa Judecătoriei Aiud la termenul din data de 26.04.2023, constată că obiectul cererii formulate îl reprezintă scăderea din pedeapsa în executarea căreia acesta se află a unor zile de liberare anticipată, acordate potrivit legislaţiei italiene, cu aplicarea procedurii de soluţionare a contestaţiei la executare, care, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, intră în competenţa de soluţionare a curţii de apel care a pronunţat sentinţa prin care a fost recunoscută hotărârea străină.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunţat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispoziţiile din C. proc. pen. referitoare la contestaţia la executare se aplică în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d), contestaţia se face, după caz, la instanţa prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Înalta Curte reţine că, Curtea de Apel Iaşi este instanţa care a pronunţat sentinţa penală nr. 60/FCJI/27.08.2018, în dosarul nr. x/2018, astfel că, raportat la cele două texte de lege, competenţa de soluţionare a cererii formulate de petent aparţine Curţii de Apel Iaşi.

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimat, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul A. în favoarea Curţii de Apel Iaşi, instanţă căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 martie 2024.