Military officer's challenge to defense minister's medical-evaluation order lands in Bucharest Court of Appeal

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale pentru UM nr. 02537 Bucureşti, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară prin Direcţia Generală Juridică, Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central "DR. Carol Davila" pentru Comisia de Expertiză Medico-Militară, Cabinetul de Medicina Muncii - medic de medicina muncii dr. B., a solicitat:

- obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la emiterea ordinului de trecere în rezervă, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. c) şi lit. i)l) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, cu acordarea dreptului la portul uniformei militare, în temeiul art. 27 din acelaşi act normativ, ca urmare a constatării nelegalităţii avizului de medicina muncii emis în mod abuziv/nelegal de către dr. B. şi menţinerii deciziilor medicale emise de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgentă Militar şi Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul aceleiaşi unităţi spitaliceşti.

- chemarea în judecată a medicului de medicina muncii dr. B., ca fiind funcţionarul public emitent al avizului emis în mod arbitrar şi nelegal, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 15 noiembrie 2022 reclamantul a formulat cerere în anulare a Ordinului Ministrului apărării naţionale nr. M(S)-65/2021 pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M(S)-42/2011.

În motivare, reclamantul a susţinut că prin ordinul contestat se stabileşte o procedură paralelă, nelegală, de evaluare medicală a cadrelor militare în activitate de către medicul de medicina muncii de pe lângă spitalele militare, care să valideze deciziile medicale ale comisiilor de expertiză medico-militare, norme juridice profund nelegale, în raport de actele administrative cu caracter normativ (H.G. nr. 56/2012 şi Ordinul comun nr. M. 66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară) şi faţă de actul normativ de nivel superior (Legea nr. 80/1995), în executarea căruia a fost emis şi a cărui aplicare se realizează prin normele metodologice/ordinele amintite.

Prin sentinţa civila nr. 613 din 7 aprilie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucuresti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

În argumentarea soluţiei, curtea a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unor acte emise în baza raporturilor de serviciu ale reclamantului, fiind de natură a produce consecinţe juridice cu privire la exercitarea sarcinilor şi atribuţiilor privind funcţia deţinută.

În continuare, instanţa a reţinut cele statuate prin deciziile nr. 10/2018 şi 19/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii, precum şi decizia Curţii Constituţionale a României nr. 34/2016 şi a stabilit că în privinţa personalului militar, instanţa de contencios administrativ nu mai este competentă potrivit art. 382 lit. h) din Codul administrativ. Aşadar, litigiilor privind raporturile de serviciu ale militarilor li se aplică jurisdicţia generală a muncii, fiind de competenţa Tribunalului Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

2. Cauza a fost înregistrată la 17 august 2023 pe rolul Tribunalului Bucuresti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, complet specializat în materia conflictelor de muncă, sub acelaşi număr.

La primul termen de judecată din 7 decembrie 2023, instanţa a invocat excepţia necompetentei materiale privind soluţionarea cererii având ca obiect anularea Ordinului Ministrului apărării naţionale nr. M(S)-65/2021.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2024, tribunalul a dispus disjungerea cererii privind anularea Ordinului nr. MS65/2021.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe, sub nr. x/2024.

Prin sentinţa nr. 132 din 18 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII - a litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că cererea adiţională, care are ca obiect anularea Ordinului nr. M(S)65/2021, are caracterul unei cereri principale, fiind incidente dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, tribunalul a motivat că Ordinului nr. M(S)65/2021 pentru modificarea şi completarea Instrucţiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, singura instanţă competentă să analizeze legalitatea acestui act administrativ cu caracter normativ fiind instanţa de contencios administrativ.

În considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, curtea a stabilit competenţa instanţei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

4. Dosarul a fost înregistrat la 15 martie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei materiale de soluţionare a capătului principal de cerere, disjuns, privind anularea Ordinului Ministrului apărării naţionale nr. MS65/2021.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competenţă a fost generată de interpretarea diferită a instanţelor aflate în conflict asupra obiectului acţiunii, respectiv dacă se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competenţa jurisdicţiei conflictelor de muncă şi de asigurări sociale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar la art. 2 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ este definit contenciosul administrativ "ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În considerarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios administrativ în calitate de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, solicitând anularea acestuia.

Obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a Ordinului Ministrului apărării naţionale nr. MS65/2021, act administrativ cu caracter normativ, prin care este reglementată procedură de evaluare medicală a cadrelor militare.

Înalta Curte reţine că, prin natura sa, cererea în anularea ordinului de ministru atrage competenţa instanţei de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de un act normativ emis de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuţi de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act, contrar celor reţinute de curtea de apel.

Totodată, în justificarea naturii litigiului, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulând plângere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului apărării naţionale nr. M(S) 65/2021.

Pentru stabilirea competenţei materiale funcţionale, dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii, cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv criteriul valoric, în cauză, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, fiind contestat un act administrativ emis de conducătorul unei autorităţi publice centrale, respectiv Ministrul apărării naţionale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială de soluţionare a cererii revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Faţă de cele arătate, în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.