Territorial competence of the executing court for enforcement challenges: jurisdiction anchored to the court that authorized execution despite debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 08 august 2023, pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a formulat în contradictoriu cu intimata B. S.A. Bucureşti, contestaţie la executare prin care a solicitat, în principal, să se dispună anularea executării silite, inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate în dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a somaţiei nr. x din 20.07.2023, iar în subsidiar, anularea somaţiei nr. x din 20.07.2023 ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită şi dispunerea încetării executării silite ca urmare a intervenirii prescripţiei dreptului de a obţine executarea silită.

În drept, reclamanta a invocat prevederilor art. 712 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1168 din 21.11.2023, pronunţată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 714 C. proc. civ. şi a deciziei nr. 20/2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii şi, având în vedere că executarea silită a fost încuviinţată de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

2. Cauza a fost înregistrată la 18 decembrie 2023 pe rolul Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 738 din 14 februarie 2024, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia II civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că la data sesizării organului de executare debitoarea avea domiciliul în Câmpulung Moldovenesc, astfel că instanţa de executare, potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., ar fi trebuit să fie Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi nu Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

De asemenea, judecătoria a reţinut că încuviinţarea executării silite de către o instanţă necompetentă nu atrage competenţa de soluţionare a tuturor incidentelor din cursul executării în favoarea acesteia, întrucât nu există nicio prevedere legală în acest sens, fiind fără dubiu că stabilirea competenţei instanţei de executare se efectuează în raport de sediul/domiciliul debitorului sau, după caz, al creditorului/executorului judecătoresc, cu excepţiile prevăzute de lege.

În continuare, a motivat că decizia nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii, nu este aplicabilă cauzei, întrucât prin aceasta s-a statuat cu privire la problema incidenţei principiului unicităţii instanţei de executare atunci când sunt mai multe instanţe competente în raport de domiciliul/sediul fiecărui debitor în parte.

Având în vedere că, la data înregistrării cererii de executare, domiciliul debitoarei se afla în Câmpulung Moldovenesc, instanţa a constatat că Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, ca instanţă de executare, este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie la executare.

3. Dosarul a fost înregistrat la 7 martie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Câmpulung Moldovenesc şi Judecătoria Sector 1 Bucureşti, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

În fapt, contestatoarea A. a înţeles să învestească Judecătoria Câmpulung Moldovenesc cu o contestaţie la executare propriu-zisă împotriva executării silite ce formează obiectul dosarului execuţional nr. x/2017 al C..

Totodată, este de menţionat faptul că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Sector 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2017.

Fiind în prezenţa unei contestaţii la executare silită sunt incidente normele de competenţă prevăzute în Cartea a V-a C. proc. civ. - "Despre executarea silită".

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ. "contestaţia se introduce la instanţa de executare".

De asemenea, conform art. 651 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În prezenta cauză, instanţele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanţa de executare şi, subsecvent, competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine ca fiind relevante pentru soluţionarea conflictului ivit cele statuate prin Decizia nr. 20 din 27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet competent să soluţioneze recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083 din 11.11.2021, prin care s-a stabilit că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chiar dacă decizia pronunţată în recurs în interesul legii are ca premisă un titlu executoriu cu pluralitate de debitori, considerentele acesteia sunt pe deplin aplicabile şi în cauza de faţă, contrar celor reţinute de Judecătoria Sector 1 Bucureşti.

Astfel, în cuprinsul deciziei evocate, la paragraful 66 s-a reţinut că "deşi executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuşi, încuviinţarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condiţiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obţinerea încuviinţării. Drept urmare, elementul care condiţionează sine qua non întreaga fază procesuală execuţională este procedura încuviinţării executării silite", iar la paragraful 70 s-a statuat că "din momentul încuviinţării executării silite este determinată instanţa de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menţionată, aceasta va rămâne aceeaşi pe întreaga procedură, fiind unica instanţă competentă material şi teritorial a soluţiona toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Din textele legale evocate şi din considerentele deciziei menţionate, rezultă că sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial să judece contestaţia la executare formulată, prezintă aşadar relevanţă judecătoria care a încuviinţat executarea silită ce face obiectul contestaţiei, greşit reţinându-se de către ultima instanţă de declinare, criteriul competenţei după domiciliul contestatoarei.

Prin urmare, instanţa care a încuviinţat executarea nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale, astfel că nicio altă instanţă nu va putea fi apreciată drept instanţă de executare, exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestaţiei la titlu, situaţie care nu se regăseşte în cauza pendinte. Astfel, toate cererile şi incidentele care apar pe parcursul executării silite vor reveni în competenţa aceleiaşi instanţe de executare.

Or, în cauză, cererea de executare silită formulată de creditoarea B. S.A., care formează obiectul dosarului nr. x/2017 instrumentat de C., a fost încuviinţată de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin încheierea din data de 29.05.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

În raport cu dispoziţiile legale evocate şi înscrisurile de la dosar, rezultă că, în cauză, instanţa de executare este Judecătoria Sector 1 Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa să soluţioneze prezenta contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite.

În consecinţă, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.