Jurisdictional conflict over pension recalculation against superior court: plaintiff’s exclusive option to sue in neighboring appellate circuit prevails

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 08 martie 2023 pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la eliberarea unei noi adeverinţe, care să înlocuiască adeverinţa nr. x din 25.09.2019 şi care să conţină media venitului net, în vederea recalculării pensiei de serviciu, cu luarea în calcul a nivelului maxim al indemnizaţiei de încadrare brută lunară stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, precum si obligarea pârâtei la plata indexării cu indicele de inflaţie a diferenţelor de pensie cuvenite, calculate de la data de 01.09.2019 şi până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 2189 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei sesizate, invocată din oficiu şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii, ce consacră o competenţă teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecţiei salariaţilor şi, având în vedere domiciliul reclamantei din mun. Cluj-Napoca, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Totodată, s-a arătat că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanta nu mai este în activitate, fiind pensionară începând cu data de 01.09.2019 şi nu a desfăşurat activitate la Tribunalul Cluj sau la o instanţă inferioară acesteia.

De asemenea, s-a reţinut că nici prevederile art. 127 alin. (21) din acelaşi cod nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Cluj nu este pârât în cauză, iar Curtea de Apel Cluj nu are competenţa de a soluţiona în fond cauza.

2. Cauza a fost înregistrată la 27 noiembrie 2023 pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 421 din 19 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (21) coroborat cu alin. (2) C. proc. civ., având în vedere calitatea de pârâtă a Curţii de Apel Cluj şi competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, care aparţine Tribunalului Cluj.

Totodată, tribunalul a reţinut că reclamanta a făcut alegerea de competenţă odată cu introducerea cererii la Tribunalul Alba, astfel că această instanţă de judecată nu putea să invoce din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale.

3. Dosarul a fost înregistrat la 11 martie 2024, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Alba şi Tribunalul Cluj, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competenţă îl reprezintă stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj la eliberarea unei adeverinţe care să conţină media venitului net, în vederea recalculării pensiei de serviciu, şi plata diferenţelor rezultate. Reclamanta are calitatea de grefier pensionar la data introducerii acţiunii.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Alba, dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii nu sunt incidente în cauză la stabilirea competenţei teritoriale, având în vedere că este îndeplinită situaţia premisă privind calitatea de parte a Curţii de Apel Cluj, sens în care se vor aplica normele de competenţă speciale prevăzute la alin. (2) şi (21) al art. 127 C. proc. civ., ca o derogare de la normele de competenţă generală.

Înalta Curte constată că, în cauză, relevante sunt calitatea de pârâtă a Curţii de Apel Cluj, care este o instanţă superioară instanţei competente să soluţioneze cauza potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum şi opţiunea reclamantei privind instanţa sesizată.

Astfel, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, aplicabilă cauzei:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Întrucât reclamanta a formulat acţiunea împotriva Curţii de Apel Cluj, instanţă superioară celei căreia i-ar fi revenit, potrivit normelor generale, competenţa să soluţioneze cauza în primă instanţă, Înalta Curte constată că sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ.

În consecinţă, reclamanta avea posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva Curţii de Apel Cluj, fie chiar la Tribunalul Cluj, aplicând regula generală, fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

În cauză, Înalta Curte reţine faptul că potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) C. proc. civ., reclamanta a învestit cu soluţionarea litigiului Tribunalul Alba, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Alba-Iulia, învecinată Curţii de Apel Cluj, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Cluj, competent să soluţioneze cauza potrivit normelor generale.

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, dreptul de opţiune aparţine în mod exclusiv reclamantei, astfel că, odată ce şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la o altă instanţă din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opţiune.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta a ales în mod definitiv să sesizeze una dintre instanţele deopotrivă competente, aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate Curţii de Apel Cluj, respectiv Tribunalul Alba, instanţă competentă să soluţioneze această cauză.

Faţă de considerentele anterior expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) şi art. 116 C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.