County council and unit denied fees for road occupancy; appeal annulled as inadequately reasoned.

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 5 iulie 2022 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanţii UAT Judeţul Dolj prin Prefectul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj au solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei 477.812,99 RON, reprezentând debit şi penalităţi de întârziere, conform contractului nr. x din 31.03.2011 privind ocuparea zonei unor drumuri judeţene, precum şi plata penalităţilor contractuale până la data plăţii efective.

Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 C. civ.

Prin sentinţa nr. 45 din 20 februarie 2023, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamanţii UAT Judeţul Dolj prin Prefectul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj au declarat apel.

Prin decizia nr. 389 din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul ca neîntemeiat.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanţii UAT Judeţul Dolj prin Prefectul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate cu consecinţa admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Potrivit recurenţilor, instanţa de apel a menţinut raţionamentul instanţei de fond, în sensul că s-ar fi modificat contractul dintre părţi în favoarea pârâtei în ceea ce priveşte preţul, cu încălcarea dispoziţiilor art. 1270 C. civ. şi cu interpretarea greşită a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 159/2016.

Sub acest aspect, recurenţii au susţinut că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că din prevederile art. 1270 alin. (2) C. civ. ar rezulta fără dubiu că, pentru considerente de interes public, legiuitorul poate să modifice contractele în curs prin norme imperative cuprinse într-o lege nouă.

În aprecierea recurenţilor, relaţiile juridice dintre proprietarii sau administratorii drumurilor judeţene şi persoanele fizice sau juridice care amplasează construcţii sau instalaţii în zona drumurilor judeţene sunt reglementate de O.G. nr. 43/1997 republicată, privind regimul drumurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Se mai arată că prevederile art. 47 alin. (9) din O.G. nr. 43/1997 exceptează de la aplicarea tarifelor prevăzute la alin. (7) lit. b) reţelele care asigură, total sau parţial, pentru consumul casnic, servicii de utilităţi publice de apă, canalizare, gaze şi electricitate, exclusiv racordurile şi branşamentele, amplasate în ampriză şi în zona de siguranţă, fără a face referire şi la reţelele de telecomunicaţii. În opinia recurenţilor, această prevedere legală nu a fost abrogată şi produce efecte.

Autorii recursului susţin că, în mod greşit, instanţa de apel a lipsit de efecte juridice Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 181 din 30.09.2010, care nu se adresează numai reclamantei, nefiind un act administrativ individual, ci este un act normativ, ce conţine reglementări cu caracter general. Aşadar, justificarea sau nu a plăţii unui tarif către Consiliul Judeţean Dolj, excede cadrului procesual stabilit, cu atât mai mult cu cât această hotărâre nu a fost anulată de instanţă şi, prin urmare, sumele stabilite prin contract sunt datorate.

Mai mult, clauza nr. 3 din contract, a cărei lipsă de efect o constată atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel, reglementează preţul, un element esenţial al contractului ce exprimă voinţa părţilor la data încheierii lui, preţ calculat conform anexei nr. 1 şi pentru drumurile prezentate în anexa nr. 2.

În opinia recurenţilor, instanţa nu a analizat în concret tipul de acces care se realizează practic în teren, prin raportare la anexele nr. 1 şi 2 ale contractului.

În continuare, recurenţii menţionează că instanţa de apel în mod greşit a respins încuviinţarea probei cu expertiză tehnică pentru a se determina tipul de acces pentru care se datora sau nu tarif.

La 21 februarie 2024, intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs pentru nemotivare, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cauza a fost înregistrată la 9 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar prin rezoluţia din 14 martie 2024, s-a fixat termen de judecată la 25 aprilie 2024.

4. Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cu prioritate, a luat în examinare excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, urmând a anula recursul, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii", iar potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, "sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, iar dacă această cerinţă nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puţin unul din motivele prevăzute expres şi limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părţile având la dispoziţie o judecată în fond, în faţa primei instanţe şi a instanţei de apel.

În prezenta cauză, recursul este întemeiat doar formal pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate cu privire la raţionamentul expus de instanţa de prim control judiciar în soluţionarea apelului.

În concret, prin motivele de casare, recurenţii reiau situaţia de fapt şi argumentele din calea de atac a apelului privind încălcarea dispoziţiilor art. 1270 C. civ. şi interpretarea greşită a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 159/2016, precum şi lipsirea de efecte a Hotărârii Consiliului Judeţean Dolj nr. 181 din 30.09.2020.

Verificând decizia recurată, se constată că instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 1270 alin. (2) C. civ., pentru considerente de interes public, legiuitorul poate să modifice contractele în curs prin norme imperative cuprinse într-o lege nouă. Sub acest aspect, a constatat ca prin adoptarea Legii nr. 159/2016 şi a Deciziei ANCOM nr. 997/2018, dreptul reclamantei Consiliul Judeţean Dolj de a percepe tarifele de acces la reţele de comunicaţii aflate pe drumurilor publice a încetat.

În acest context, instanţa de prim control judiciar a reţinut că Legea nr. 159/2016 are caracter de normă specială faţă de O.G. nr. 43/1997, stabilind un regim derogatoriu de la aplicarea acestei ordonanţe.

În continuare, în ceea ce priveşte critica privind lăsarea fără efecte a Hotărârii Consiliului Judeţean Dolj nr. 181 din 30.09.2020, curtea de apel a reţinut că nu a fost invocată în faţa primei instanţe şi nu a fost analizată de judecătorul fondului, iar pe de altă parte, dispoziţiile hotărârii invocate nu îşi găsesc aplicabilitatea în concurs cu adoptarea unor norme speciale, derogatorii, respectiv Legea nr. 159/2016 şi Decizia ANCOM nr. 997/2018.

Reiterarea prin cererea de recurs a situaţiei de fapt şi a motivelor de apel privind încălcarea dispoziţiilor art. 1270 C. civ. şi interpretarea greşită a prevederilor art. 47 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 159/2016, precum şi lipsirea de efecte a Hotărârii Consiliului Judeţean Dolj nr. 181 din 30.09.2020, care au primit o soluţionare din partea instanţei de apel, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., nefiind relevate critici de nelegalitate punctuale împotriva hotărârii ce formează obiectul recursului, prin evocarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, din perspectiva motivelor de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Totodată, este de menţionat că prin critica recurenţilor privind respingerea cererii de încuviinţare a probei cu expertiză tehnică în apel pentru a se identifica tipul de acces în zona drumurilor judeţene din contract sunt vizate aspecte de netemeinicie, iar nu nelegalitate a unei hotărâri, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, întrucât din motivele expuse prin memoriul de recurs nu poate fi identificată nicio critică îndreptată împotriva deciziei din apel, aptă să fie încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

Se va avea în vedere că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Prin urmare, constatând că recurenţii nu au indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, se impune a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj împotriva deciziei nr. 389/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Dolj şi Consiliul Judeţean Dolj împotriva deciziei nr. 389/2023 din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.