Pension rights revision: Recourse declared inadmissible due to statutory exclusion of cassation appeals in social insurance matters
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's cassation appeal as inadmissible, thereby upholding the final decision of the Court of Appeal that had previously rejected the revision of the plaintiff's pension rights. The dispute concerned a social insurance matter where the plaintiff sought to revise their pension for the retirement age, claiming eligibility based on earlier filing dates, but the lower courts had rejected the claim citing res judicata; the initial attempt to appeal this ruling via a motion for annulment was also dismissed for failure to invoke specific legal grounds. The appellate court ruled that in social insurance disputes governed by Law no. 263/2010, judgments of the Court of Appeal are definitive and not subject to further appeal, rendering the cassation appeal procedurally barred. This determination relied on the principle of the legality of appeals, specifically applying Article 483(2) and Article 508(4) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 155 of Law no. 263/2010, which restricts social security litigation to ordinary appeal, thereby preventing any extraordinary challenge against the final appellate decision.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 152 din Legea nr. 263/2010, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Pension rights revision: Recourse declared inadmissible due to statutory exclusion of cassation appeals in social insurance matters: The dispute concerned a social insurance matter where the plaintiff sought to revise their pension for the retirement age, claiming eligibility based on earlier filing dates, but the lower courts had rejected the claim citing res judicata; the initial attempt to appeal this ruling via a motion for annulment was also dismissed for failure to invoke specific legal grounds. The appellate court ruled that in social insurance disputes governed by Law no. 263/2010, judgments of the Court of Appeal are definitive and not subject to further appeal, rendering the cassation appeal procedurally barred. This determination relied on the principle of the legality of appeals, specifically applying Article 483(2) and Article 508(4) of the Code of Civil Procedure in conjunction with Article 155 of Law no. 263/2010, which restricts social security litigation to ordinary appeal, thereby preventing any extraordinary challenge against the final appellate decision.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the text immediately preceding the operative order to justify the dismissal of the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2022 pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub numărul x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a solicitat emiterea unei decizii pentru limită de vârstă potrivit cererilor nr. x din 18.08.2014 şi nr. x din 03.06.2015, precum şi obligarea pârâtei la plata diferenţelor de drepturi cuvenite.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010.
Prin cererea din 11 mai 2022, precizată oral la termenul de judecată din 10 martie 2023, reclamantul A. a solicitat revizuirea drepturilor sale de pensie stabilite prin Decizia nr. 392798 din 11.07.2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, în sensul acordării drepturilor de pensie pentru limita de vârstă începând cu data depunerii cererii nr. x din 18.08.2014, când acesta a considerat că îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Prin sentinţa civilă nr. 1165 din 07.04.2023, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a drepturilor de pensie.
Totodată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă şi a respins cererea de revizuire a drepturilor de pensie pentru autoritate de lucru judecat.
2. Împotriva acestei soluţii a declarat apel reclamantul A..
Prin decizia civilă nr. 514/AS din 18.09.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins apelul formulat de reclamant ca nefondat.
3. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, fără indicarea vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 503 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă contestaţia în anulare ca inadmisibilă.
4. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia.
În motivare, recurentul a prezentat situaţia de fapt şi istoricul dosarelor şi a solicitat, în esenţă, revizuirea drepturilor de pensie, întrucât îndeplineşte condiţiile privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Cauza a fost înregistrată la 5 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia din 26 februarie 2024, s-a fixat termen de judecată la 25 aprilie 2024.
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate într-o contestaţie în anulare, într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale în cadrul căruia se solicită revizuirea drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr. 392798 din 11.07.2019, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunţată în contestaţia în anulare este susceptibilă a fi atacată cu recurs, urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru decizia a cărei anulare a fost solicitată prin această cale extraordinară de atac.
Având în vedere faptul că instanţele de judecată au fost învestite cu soluţionarea unui litigiu privind drepturile de pensie, în cauză este aplicabilă legislaţia din materia asigurărilor sociale.
Potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" iar conform art. 153 din acelaşi act normativ "Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: [...] lit. l) "alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi".
De asemenea, în conformitate cu art. 155 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 263/2010 "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă. Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".
În acelaşi sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în [...] conflictele de muncă şi asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".
Din textele de lege evocate, rezultă că hotărârea pronunţată într-un litigiu privind drepturi de asigurări sociale este supusă doar apelului, decizia pronunţată în calea ordinară de atac a apelului nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.
Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Astfel, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv revizuirea drepturilor de pensie ale reclamantului, hotărârea împotriva căreia a fost formulată contestaţia în anulare are caracter definitiv de la pronunţarea sa, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. din acelaşi cod.
Prin urmare, şi hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit aceloraşi dispoziţii legale, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 508 alin. (4) coroborat cu art. 483 alin. (2) din acelaşi cod, în virtutea principiului legalităţii căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 754/AS din 28 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.