Limits of re-judgment after cassation: res judicata bars reconsideration of unchallenged contract termination claim
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the recourses filed by both parties against the appellate decision, setting it aside, and, retaining the case for judgment on the merits, ordered that the claims for judicial termination of the service contract and for restitution of funds be dismissed, thereby upholding the first-instance ruling that denied the plaintiff’s request for termination and repayment; the court further ordered the defendant-plaintiff to pay the plaintiff-defendant 3,383.81 RON in litigation costs and ordered the plaintiff-defendant to pay the defendant-plaintiff 13,135.02 RON in appellate and cassation costs. The dispute concerned two connected actions arising from a professional service contract for European funding support: one party sought judicial termination and restitution of 262,485.26 RON, while the other claimed 278,811.40 RON in damages for unilateral termination. The decisive legal basis involved the procedural limits of re-judgment following cassation under Article 501(3) of the Code of Civil Procedure and the doctrine of res judicata, which barred the appellate court from reconsidering the dismissal of the termination claim because it had become final and binding after the first cassation decision; substantively, the court applied the binding ruling from the first cassation cycle that excluded the application of Article 1538 of the Civil Code, precluding the award of contractual penalties due to the existence of culpable non-performance by the claimant.
Legislator headnote
AI generatedart. 1549 alin. (1) C. civ, art. 634 C. proc. civ, art. 501 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 1516 alin. (2) C. civ, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ; Limits of re-judgment after cassation: res judicata bars reconsideration of unchallenged contract termination claim: The dispute concerned two connected actions arising from a professional service contract for European funding support: one party sought judicial termination and restitution of 262,485.26 RON, while the other claimed 278,811.40 RON in damages for unilateral termination. The decisive legal basis involved the procedural limits of re-judgment following cassation under Article 501(3) of the Code of Civil Procedure and the doctrine of res judicata, which barred the appellate court from reconsidering the dismissal of the termination claim because it had become final and binding after the first cassation decision; substantively, the court applied the binding ruling from the first cassation cycle that excluded the application of Article 1538 of the Civil Code, precluding the award of contractual penalties due to the existence of culpable non-performance by the claimant.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for admitting the appeal and modifying the first-instance decision in the dispositive of the cassation decision.
Cited to justify the imposition of litigation costs on both parties in the final orders.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată în data de 16 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului B. S.R.L. (fost C. S.R.L.) la plata sumei de 278.811,40 RON, cu titlu de daune-interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări-servicii profesionale de specialitate în vederea obţinerii de fonduri europene pentru proiectul "Modernizare prin achiziţie utilaje - C." nr. EBC146 din data de 21.06.2017, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1549 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 111 din data de 12 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Argeş , secţia civilă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.
Prin sentinţa civilă nr. 544 din data de 29 septembrie 2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 413/F- C. civ. din data de 8 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeş, secţia civilă la data de 16 octombrie 2020, sub nr. x/2019*.
2. Prin cererea înregistrată în data de 23 septembrie 2019 pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, sub nr. x/2019, reclamantul C. S.R.L. (actual B. S.R.L.) a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., rezilierea judiciară a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017, obligarea pârâtei la plata sumei de 5.576,22 RON cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a contractului şi obligarea pârâtei la restituirea sumei de 262.485,26 RON (repunerea părţilor în situaţia anterioară), cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1549 alin. (1) C. civ. şi art. VIII pct. 8.4 din contract.
Prin sentinţa civilă nr. 96 din data de 9 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeş.
Prin sentinţa nr. 470 din data de 30 iulie 2020, pronunţată de Tribunalul Specializat Argeş, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale procesuale a Tribunalului Specializat Argeş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă. De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată judecata în vederea înaintării dosarului spre soluţionarea conflictului negativ de competenţă Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 343/F- C. civ., pronunţată în data de 26 august 2020, în dosarul nr. x/2020, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş, secţia civilă.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Argeş, secţia civilă la data de 28 august 2020, sub nr. x/2019*.
Prin încheierea de şedinţă din data de 9 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2019 la dosarul nr. x/2019.
Prin sentinţa civilă nr. 631/2021 din data de 17 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea formulată de reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. (actual B. S.R.L.), şi s-a dispus rezoluţiunea contractului de prestări-servicii seria x nr. x din 21 iunie 2017, repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, pârâta-reclamantă A. S.R.L. fiind obligată să restituie reclamantului-pârât suma de 262.485,26 RON, precum şi obligarea pârâtei reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, reprezentând daune-interese. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă, aceasta din urmă fiind obligată la plata către reclamantul-pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 12.379,36 RON, din care 9.379,36 RON taxă judiciară de timbru, 1.000 RON onorariu de expert şi 2.000 RON onorariu de avocat.
3. Împotriva încheierii de şedinţă din 19 februarie 2021 şi a sentinţei civile nr. 631/2021 din data de 17 decembrie 2021, pârâta-reclamantă A. S.R.L. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea excepţiei netimbrării capătului 3 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul-pârât B. S.R.L., cu consecinţa anulării respectivului capăt de cerere, şi respingerea, ca neîntemeiate, a celorlalte petite, admiterea în integralitate a cererii formulate de apelantă şi obligarea părţii adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele faze procesuale.
Prin decizia nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinţei nr. 631 din 17 decembrie 2021 şi încheierii de şedinţă din 19 februarie 2021, ambele pronunţate de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2019, dispunându-se schimbarea în parte a sentinţei, în sensul că respingerii cererilor formulate de reclamantul-pârât, de reziliere a contractului de prestări-servicii seria x nr. x/21.06.2017 şi de restituire a sumei de 262.485,26 RON, ca neîntemeiate.
A fost admisă cererea conexă formulată de pârâta-reclamantă A. S.R.L. şi obligat reclamantul-pârât B. S.R.L. la plata sumei de 278.811,4 RON cu titlul de daune-interese, fiind menţinută sentinţa în ceea ce priveşte soluţia dată capătului de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese.
A fost obligat intimatul la plata către apelantă a cheltuielilor de judecată efectuate în fond şi apel, în cuantum de 15.625,51 RON.
4. Împotriva acestei decizii, reclamantul pârât B. S.R.L. a formulat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate, cu consecinţa schimbării acesteia, în sensul respingerii cererii intimatei pârâte-reclamante.
Prin decizia 272 din 09.02.2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis recursul, a fost casată decizia atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
5. Cauza a fost înregistrată la 9 mai 2023 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.
Prin decizia nr. 286 din 15 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de pârâta reclamantă A. S.R.L., a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamantul pârât Spitalul Sf. Nicolae S.R.L. şi s-a dispus rezilierea contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21 iunie 2017.
Totodată, a fost respins capătul de cerere având ca obiect restituirea sumei de 262.485,26 RON (repunerea în situaţia anterioară) şi a fost menţinută în rest sentinţa.
A fost obligat intimatul Spitalul Sf. Nicolae S.R.L. să plătească apelantei suma de 2.682 RON, reprezentând parte din cheltuielile de judecată efectuate în apel.
6. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta reclamantă A. S.R.L. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar în subsidiar, casarea deciziei, reţinerea cauzei spre judecare şi, rejudecând, respingerea cererii formulate de reclamantul pârât B. şi admiterea cererii de chemare în judecată formulate de pârâta reclamantă A. S.R.L.
În dezvoltarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia atacată este lovită de nulitate, întrucât instanţa de apel s-a pronunţat în afara limitelor rejudecării stabilite de Înalta Curte prin decizia de casare din primul ciclu procesual, cuprinde motive contradictorii raportat la limitele învestirii în apel şi încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei de apel din primul ciclu procesual.
În acest sens, s-a arătat că intimatul nu a recurat capătul de cerere privind rezilierea contractului, astfel că acesta nu a fost analizat de către instanţa de recurs şi, în mod evident, nu putea fi rejudecat de către Curtea de Apel Piteşti, hotărârea instanţei de apel din primul ciclu procesual fiind definitivă sub acest aspect, conform art. 634 C. proc. civ.
Consideră recurenta că, prin încălcarea de către instanţa de apel a limitelor stabilite pentru rejudecarea apelului, au fost nesocotite prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ., care împiedică repunerea în discuţie, în rejudecare, a chestiunilor tranşate prin hotărârea de recurs.
Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia asupra cererii de obligare a intimatului la plata unor daune interese, întemeiată pe art. 1516 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 11.3 din contract, arătând că nu se poate reţine o culpă în sarcina sa pentru nedepunerea formularului corect în executarea propriilor obligaţii contractuale, în realitate fiind vorba despre o eroare materială nedeterminantă, care nu a produs niciun prejudiciu şi pe care partea a încercat să o remedieze de îndată ce a aflat despre existenţa sa.
Apreciază recurenta că demersurile efectuate de intimat şi dovedite prin probele administrate în cauză probează intenţia reală a acestuia, de a se sustrage de la obligaţia de plată a preţului serviciilor prestate de către recurentă.
Referitor la sancţiunea rezilierii judiciare, recurenta a arătat, pe de-o parte că produce efecte doar pentru viitor, iar pe de altă parte, că nu se poate reţine în sarcina sa o neexecutare culpabilă a vreunei obligaţii, raportat la conţinutul raportului juridic născut între părţi prin semnarea contractului.
Intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea recursului, dovada existenţei şi întinderii acestora fiind făcută cu înscrisul depus la dosarul de recurs.
Recurenta A. S.R.L. a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.
Prin rezoluţia din 29 ianuarie 2024 s-a fixat termen la data de 25 aprilie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.
În prezenta cauză, instanţele au fost învestite, pe de-o parte, cu solicitarea reclamantului pârât B., de reziliere judiciară a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017, de obligare a pârâtei reclamante A. S.R.L. la plata sumei de 5.576,22 RON cu titlu de daune-interese pentru neexecutarea corespunzătoare a contractului şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară, prin obligarea pârâtei reclamante la restituirea sumei de 262.485,26 RON, iar pe de altă parte, cu solicitarea pârâtei reclamante de obligare a reclamantului pârât la plata sumei de 278.811,40 RON, cu titlul de daune-interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări-servicii.
Prin decizia de apel pronunţată în primul ciclu procesual, nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe şi a dispus schimbarea în parte a sentinţei, în sensul respingerii cererilor formulate de reclamantul-pârât, de reziliere a contractului de prestări-servicii şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară şi admiterii cererii formulate de pârâta-reclamantă.
În consecinţă, reclamantul-pârât B. a fost obligat la plata către pârâta reclamantă A. S.R.L. a sumei de 278.811,4 RON cu titlul de daune-interese şi a fost menţinută soluţia primei instanţe, de obligare a pârâtei-reclamante la plata către reclamantul-pârât a sumei de 5.576,22 RON, cu titlu de daune-interese.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul-pârât B. exclusiv în ceea ce priveşte soluţia asupra cererii privind plata daunelor interese, formulate de pârâta reclamantă A. S.R.L.
Rejudecând apelul, ca efect al admiterii recursului declarat de reclamantul-pârât B., Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe şi a dispus schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii în parte a cererii formulate de reclamantul-pârât, rezilierii contractului de prestări-servicii şi respingerii cererii de repunere în situaţia anterioară, menţinând restul dispoziţiilor.
Recurenta pârâtă-reclamantă critică această decizie, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ., întrucât instanţa de apel s-a pronunţat în afara limitelor rejudecării stabilite prin decizia de recurs din primul ciclu procesual, cu încălcarea art. 501 C. proc. civ. şi a autorităţii de lucru judecat a deciziei din apel nr. 285/A-COM din 14 iunie 2022, în ce priveşte soluţia asupra cererii de reziliere a contractului de prestări servicii formulate de reclamantul pârât B..
Motivul de recurs, ce urmează a fi analizat din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât priveşte încălcarea unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, este întemeiat.
Vor fi avute în vedere, în acest sens, dispoziţiile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "După casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată".
Rezultă, aşadar, că rejudecarea nu poate privi toate aspectele, ci trebuie să aibă loc în limitele casării, instanţa de trimitere urmând să ţină seama de toate motivele invocate în legătură cu acele aspecte ale procesului pentru care s-a dispus rejudecarea.
În cauză, limitele casării, în care trebuia să aibă loc rejudecata apelului, sunt în strânsă legătură cu limitele în care recurentul însuşi a solicitat să aibă loc judecata căii extraordinare de atac.
Se constată astfel că, prin recursul declarat împotriva primei decizii de apel, recurentul B. nu a criticat soluţia de respingere a cererii de reziliere a contractului de prestări-servicii încheiat între părţi, ci doar pe cea pronunţată asupra cererii conexe, referitoare la obligarea sa la plata unor daune interese către partea adversă.
Ca atare, de la momentul expirării termenului de exercitare a recursului, în condiţiile art. 634 alin. (2) C. proc. civ., soluţia asupra rezilierii contractului a rămas definitivă şi se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel încât rejudecata apelului în urma casării dispuse nu mai putea să o readucă în discuţie.
În consecinţă, Înalta Curte constată că, prin rejudecarea capătului de cerere referitor la rezilierea contractului de prestări-servicii încheiat de părţi, instanţa de apel a depăşit limitele casării, încălcând prevederile art. 501 alin. (3) C. proc. civ.
Nu va fi reţinută şi încălcarea dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, nefiind învestită cu critici de nelegalitate care să privească soluţia instanţei de apel referitoare la reziliere, nu au existat nici dezlegări ale instanţei de recurs asupra vreunei probleme de drept în legătură cu această soluţie, care să fie obligatorii pentru instanţa de trimitere.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care se critică soluţia instanţei de apel de respingere a cererii conexe, având ca obiect obligarea reclamantului pârât B. la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii, Înalta Curte constată că este neîntemeiat.
Prin criticile formulate, recurenta readuce în discuţie culpa pentru neexecutarea obligaţiilor ce reveneau societăţii, pretinzând că probele administrate în cauză, raportat la obiectul obligaţiilor născute din contract, atestă absenţa oricărei culpe în sarcina sa.
Or, criticile care vizează modul de interpretare a prevederilor contractuale şi a probelor administrate în cauză, prin care se combat constatările instanţei de apel din primul ciclu procesual, în sensul existenţei unei culpe (chiar dacă nu una gravă) în sarcina pârâtei reclamante, nu numai că reprezintă critici de netemeinicie, care nu pot face obiectul recursului, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., dar nesocotesc şi puterea de lucru judecat a considerentelor primei decizii de apel.
De altfel, prin decizia de casare din primul ciclu procesual, întemeindu-se tocmai pe situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, care atestă neexecutarea culpabilă a obligaţiilor ce reveneau reclamantei pârâte, s-a stabilit că partea nu este îndreptăţită la obţinerea unor daune interese, în temeiul clauzei penale incluse în contract la art. 11.3, întrucât aceasta condiţionează acordarea daunelor interese de absenţa oricărei culpe, ceea ce nu este cazul în speţă.
Ca atare, criticile recurentei, prin care se tinde, pe de-o parte, la înlăturarea dezlegărilor instanţei de apel asupra unor chestiuni de fapt, intrate în puterea lucrului judecat, iar pe de altă parte, la nesocotirea dezlegărilor date prin prima decizie de casare asupra neaplicării art. 1538 C. civ., contrar prevederilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ., nu pot fi primite.
Pentru considerentele anterior expuse, fiind găsit întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune casarea hotărârii şi, pentru a statua asupra solicitării recurentei de reţinere a cauzei spre rejudecare, notează că prezentul proces a început la 16.09.2019, dată la care art. 497 alin. (1) teza întâi C. proc. civ. dispunea că "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în caz de casare, trimite, o singură dată în cursul procesului, cauza spre o nouă judecată instanţei de apel care a pronunţat hotărârea casată ori, atunci când este cazul şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanţe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată".
Cum un prim ciclu procesual a fost epuizat, devine incidentă Decizia nr. 79/05.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 61/25.01.2023, prin care s-a statuat că "în interpretarea dispoziţiilor art. 497 din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, în corelaţie cu prevederile art. 492 alin. (1), art. 498 şi ale art. 501 alin. (3) şi (4) din C. proc. civ., în cazul în care în al doilea ciclu procesual se admite recursul, casându-se decizia atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine cauza spre judecare în fond numai atunci când nu ar fi pusă în situaţia de a proceda la analizarea stării de fapt prin recalificarea faptelor sau prin completarea sau readministrarea probatoriului, în caz contrar cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la instanţa de apel sau, după caz, la prima instanţă".
Evaluarea îndeplinirii condiţiilor enunţate de instanţa de unificare a jurisprudenţei presupune cercetarea cadrului procesual constituit în recurs, pentru a determina dacă statuarea asupra fondului cauzei este posibilă fără reanalizarea stării de fapt, a completării sau a readministrării probatoriului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat prin decizia de casare disputa litigioasă ce privea aplicarea dispoziţiilor art. 1538 C. civ. în soluţionarea cererii conexe referitoare la obligarea reclamantului pârât la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului de prestări servicii încheiat între părţi.
Prin prezentul recurs, recurenta a solicitat respingerea cererii reclamantului pârât de reziliere a contractului de prestări servicii şi obligarea acestuia la plata unor daune interese pentru rezilierea unilaterală a contractului.
Niciuna dintre părţi nu a solicitat probe noi în recurs, nici în eventualitatea reţinerii cauzei spre judecare în fond.
În acest cadru, instanţa supremă conchide că soluţionarea apelului este posibilă exclusiv pe baza deciziei de casare din primul ciclu procesual şi a poziţiilor exprimate de părţi, astfel încât va păşi la rejudecarea apelului, în condiţiile art. 501 alin. (4) C. proc. civ.
Ţinând cont de limitele casării dispuse prin decizia nr. 272 din 09.02.2023, dar şi de caracterul obligatoriu al dezlegărilor oferite prin aceasta, în ce priveşte neaplicarea în cauză a prevederilor art. 1538 C. civ., în baza art. 480 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite apelul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. şi, în consecinţă, va schimba în parte sentinţa apelată, în sensul că va respinge cererile de reziliere a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017 şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Vor fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate, referitoare la obligarea pârâtei reclamante la plata daunelor interese în valoare de 5574,22 RON, soluţia pe acest capăt de cerere nefiind criticată, dar şi cea privind respingerea acţiunii conexe formulate de pârâta reclamantă, raportat la dezlegările oferite prin prima decizie de casare.
Raportat la culpa procesuală a pârâtei reclamante şi la dispoziţiile art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., va obliga pârâta-reclamantă A. S.R.L. la plata către reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3.383,81 RON, din care 383,81 RON reprezintă taxa judiciară de timbru aferentă pretenţiilor admise, 1.000 RON onorariu expert şi 2.000 RON onorariu avocat, conform dovezilor de la dosar.
În baza art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., va obliga reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariu de avocat, efectuate în apel şi în cuantum de 11.945,02 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 100 RON, aferentă motivului de recurs găsit întemeiat, şi onorariu de avocat de 11.845,02, ambele aferente recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 286/A-COM din 15 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi, reţinând cauza spre rejudecare:
Admite apelul declarat de pârâta-reclamantă A. S.R.L. şi în consecinţă:
Schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că:
Respinge cererile de reziliere a contractului de prestări servicii seria x nr. x din 21.06.2017 şi de repunere a părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.
Obligă pârâta-reclamantă A. S.R.L. la plata către reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 3.383,81 RON, din care 383,81 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, 1.000 RON onorariu expert şi 2.000 RON onorariu avocat.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
Obligă reclamantul-pârât Centrul Medical "Sfântul Nicolae" S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariu de avocat, efectuate în apel şi în cuantum de 11.945,02 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru de 100 RON şi onorariu de avocat de 11.845,02, efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2024.