Negative jurisdictional conflict resolved: Court of Appeal administrative section prevails over tribunal labor section in challenge to SRI reserve status order

Şedinţa publică din data de 24 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.11.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii a solicitat instanţei să dispună suspendarea executării ordinului de trecere în rezervă.

Prin sentinţa civilă nr. 2037 din 11.12.2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat judecarea cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În esenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în cauză, reclamantul a solicitat suspendarea unui ordin de trecere în rezervă, sens în care nu s-a contestat vreun act administrativ tipic sau asimilat, ci suspendarea unui act prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă dintre reclamant şi instituţia pârâtă.

Totodată s-a reţinut că în speţă, calitatea de militar a reclamantului, care a fost avută în vedere în cadrul raporturilor juridice de serviciu, conferă competenţa materială de soluţionare a litigiilor sub acest aspect secţiei din cadrul Tribunalului Bucureşti specializate în materia soluţionării conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

Instanţa a mai reţinut că secţia de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti are competenţa materială de a soluţiona doar cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public conform prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. Conform art. 382 lit. h) din acelaşi act normativ, prevederile referitoare la competenţă nu se aplică personalul militar. Odată cu abrogarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici şi intrarea în vigoare a Codului administrativ, personalului militar nu i se mai aplică prevederile din Codul administrativ privind funcţionarii publici, cu excepţia situaţiei în care se prevede printr-un alt act normativ competenţa instanţei de contencios administrativ. Aşadar, litigiilor care au ca obiect raporturile de serviciu ale militarilor li se aplică competenţa de drept comun prevăzută de Codul muncii.

De asemenea, Curtea de Apel a reţinut că, în dosarul nr. x/2021, în cadrul căruia fost pronunţată Decizia nr. 19/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită, prin promovarea recursului în interesul legii, cu solicitarea de a stabili, în interpretarea art. 382 lit. h) şi a) art. 536 din Codul administrativ, a art. 1 lit. p) teza I din Legea nr. 62/2011 şi a art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 550/2004, căror secţii sau completuri specializate din cadrul tribunalelor le aparţine competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora: celor specializate în materia conflictelor de muncă sau celor specializate în materia contenciosului administrativ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, în primă instanţă, competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzelor având ca obiect obligarea instituţiilor publice din cadrul Jandarmeriei Române la plata unor drepturi salariale către personalul militar al acestora aparţine secţiilor/completurilor specializate în materia conflictelor de muncă din cadrul tribunalelor.

Deşi reclamantul face parte dintr-o altă categorie de militari decât cea a jandarmilor, este aplicabil prin analogie raţionamentul Înaltei Curţi din care reiese că litigiile având ca obiect raporturile de serviciu ale militarilor sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ, a apreciat Curtea de Apel Bucureşti.

În concluzie, Curtea a constatat că nu sunt incidente speţei prevederile legale speciale care stabilesc competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prezenta cauză fiind un veritabil litigiu de muncă, în căderea instanţei de conflicte de muncă, potrivit prevederilor art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170-171, art. 266 şi art. 269 din Legea nr. 53/2003.

Prin urmare, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 2329 din 03.04.2024, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamantul în motivarea în drept a cererii sale de chemare în judecată invocă dispoziţiile Legii nr. 554/2004, formulând de fapt o veritabilă acţiune în contencios administrativ, iar manifestarea de voinţă a reclamantului este neechivocă, evidenţiată pe tot parcursul procesului, reclamantul specificând că înţelege să se judece pe calea contenciosului administrativ, el solicitând suspendarea executării Ordinului de trecere în rezervă, act administrativ prin care s-a dispus, începând cu data de 23.09.2023, încetarea activităţii reclamantului în cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Totodată instanţa a reţinut că potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar instanţa este ţinută de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că nu poate să schimbe voinţa celui care are calitate de reclamant. În condiţiile în care reclamantul din prezenta cauză şi-a fundamentat pretenţia pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, instanţa a reţinut că nu se poate pronunţa în temeiul dispoziţiilor Codului muncii, schimbând unilateral fundamentul juridic al pretenţiei formulate.

A mai reţinut instanţa că potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, autoritate publică este orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică; iar lit. c) prevede că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridic.

Totodată s-a reţinut că potrivit art. 5 lit. w) din Codul Administrativ, instituţia publică este o structură funcţională care acţionează în regim de putere publică şi/sau prestează serviciu public şi care este finanţată din venituri bugetare şi/sau din venituri proprii, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 144/1992, Serviciul Român de Informaţii este organul de stat specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională a României, parte componentă a sistemului naţional de apărare, activitatea sa fiind organizată şi coordonată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Faţă de aceste reglementări, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pârâta este o instituţie publică ce acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, iar actele emise de aceasta au caracter de a organiza executarea legii, respectiv actele emise de pârâtă au caracterul actelor administrative ce pot fi contestate pe cale contenciosului administrativ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte constată că instanţele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect suspendarea unui act administrativ emis de Serviciul Român de Informaţii, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului B..

În cauză, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamantul a arătat că începând cu data de 23.09.2023 pârâtul a dispus încetarea activităţii sale în cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ "persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale."

Astfel, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, invocată în virtutea principiului disponibilităţii procesuale, se constată că reclamantul a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea actului administrativ, respectiv a Ordinului de trecere în rezervă.

Prin urmare, devin aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2002, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale sunt soluţionate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi, având în vedere că actele sunt emise de Serviciul Român de Informaţii, în calitate de autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

Pe cale de consecinţă, în temeiul textelor de lege mai sus menţionate, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 aprilie 2024.