Extraordinary appeal annulled for failure to pay judicial stamp duty despite prior notification and failed reexamination

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

Asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 9 martie 2015 sub nr. x/2015 reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii A B. S.R.L. şi C., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata despăgubirilor morale pentru discriminare, hărţuire şi vătămare a demnităţii muncii, în sumă de 10.000 euro, precum şi restabilirea situaţiei anterioare.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Codului muncii, C. civ., O.G. nr. 137/2000, Constituţia României.

La 12 mai 2015 reclamantul a formulat cerere modificatoare şi completatoare, prin care a învederat că solicită, totodată, obligarea pârâtei la plata unor drepturi băneşti neachitate, cuvenite în temeiul contractului individual de muncă. De asemenea, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata daunelor materiale şi morale în temeiul art. 253 alin. (1) Codul muncii.

A solicitat, de asemenea, citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

La 24 august 2015 reclamantul a formulat cerere precizatoare, învederând că solicită şi plata indemnizaţiei de neconcurenţă potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (1) Codul muncii, precum şi constatarea suspendării contractului de muncă în perioada 13-14 noiembrie 2013 - 9 decembrie 2013, în cadrul acestei perioade fiindu-i încălcat dreptul la muncă, potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie.

Din 27 august 2019, în baza de date a Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor, reclamantul figurează cu numele de A..

La termenul de judecată din 8 septembrie 2020 reclamantul a formulat precizări cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că solicită plata: drepturilor salariale restante, reprezentând alocaţie de cazare şi alocaţie de masă pentru perioada 17 noiembrie 2008 - 29 noiembrie 2010, întrucât a fost discriminat prin neacordarea acestora; a sporului pentru vechime în muncă, de minimum 5% pentru 3 ani vechime, aferent perioadei noiembrie 2011 - decembrie 2013, suma estimată fiind de 4.200 RON; a indemnizaţiei de neconcurenţă, aferente perioadei decembrie 2013 - decembrie 2015, în temeiul art. 21 alin. (3) Codul muncii; a orelor suplimentare lucrate în octombrie şi noiembrie 2013, a zilelor de concediu de odihnă neefectuate în anul 2013; a despăgubirilor cuvenite ca urmare a faptului că, în timpul concediului de odihnă, i s-a solicitat să vină la serviciu de 3 ori, în 3 zile diferite, perioada vizată fiind 2009 - 2012; a daunelor aferente încălcării vieţii private la data de 14.11.2013; şi a daunelor morale pentru divulgarea informaţiilor private, în ceea ce priveşte absentarea din motivele medicale în data de 14.11.2013.

De asemenea, a arătat că nu mai insistă în solicitările privind eliberarea documentelor existente în dosarul personal, plata indemnizaţiei de concediu de odihnă şi respectiv plata daunelor solicitate ca urmare a impunerii codului vestimentar, supravegherii activităţilor electronice inclusiv private, fără acordul acestuia şi încălcării dreptului la negociere.

În ceea ce priveşte precizarea formulată în data de 12.05.2019, s-a învederat că faptele de discriminare prezentate vizează răspunderea contractuală şi răspunderea delictuală a pârâtei. A mai precizat reclamantul că, pentru perioada 2008-2012, lucrată în Olanda, ar fi trebuit să beneficieze de suma de 31.500 euro, asemenea colegilor săi. De asemenea, a susţinut că, în perioada 13-14 noiembrie 2013, i-au fost interzise prestarea muncii, precum şi accesul la instrumentele de muncă, prejudiciul material cauzat în contextul distrugerii actelor din căsuţa de e-mail fiind de 136.000 RON.

Totodată, a precizat că înţelege să renunţe la judecata în contradictoriu cu pârâtul C..

Prin sentinţa civilă nr. 3473 din 29 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a luat act de renunţarea reclamantului A. la judecata în contradictoriu cu pârâtul C..

A fost admisă excepţia autorităţii de lucru judecat în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata alocaţiei de cazare şi masă, aferente perioadei 17.11.2008 - 29.11.2010, conform lit. l) alin. (3) şi (4) din C.I.M. din 11.12.2008 înregistrat la I.T.M., în raport cu sentinţa civilă nr. 1652/15.11.2016 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2013, schimbată în parte prin decizia civilă nr. 1697/23.05.2018 a Curţii de Apel Piteşti, fiind respinsă cererea cu privire la aceste pretenţii.

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la pretenţiile anterioare datei de 12.05.2012, solicitate prin cererea modificatoare depusă în data de 12.05.2015, fiind respinsă cererea cu privire la aceste pretenţii ca fiind prescrisă.

A fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru fapte de discriminare, hărţuire şi vătămare a demnităţii muncii, invocată de pârâtă.

A fost respinsă excepţia tardivităţii formulării cererii privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pentru perioada octombrie - noiembrie 2013.

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 684/24.03.2015, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 2093/17.10.2016 a Curţii de Apel Piteşti, precum şi în raport cu deciziile civile nr. 319/16.02.2016 şi nr. 1041/26.04.2016, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2015.

A fost respinsă în rest acţiunea, astfel cum a fost modificată şi precizată, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A..

Prin încheierea din 7 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare formulată de către apelant.

Apelantul a formulat o nouă cerere de recuzare, care a fost anulată pentru lipsa semnăturii prin încheierea din 17 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Totodată, prin decizia civilă nr. 3152/2023 din 23 mai 2023 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost respins ca nefondat apelul reclamantului A..

De asemenea, a fost respinsă cererea intimatului-pârât, privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

3. Împotriva încheierilor de şedinţă din 7 iunie 2022 şi 17 mai 2023, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015, reclamantul A. a declarat recurs la 4 iulie 2023, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârilor atacate conform art. 53 alin. (3) C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

În esenţă, recurentul a precizat că în mod greşit i-a fost anulată cererea ca netimbrată, prin încheierea din 7 iunie 2022, întrucât nu a avut cunoştinţă de respingerea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, astfel încât să se poată conforma obligaţiei de plată.

În ceea ce priveşte încheierea din 17 mai 2023, a arătat că nu i s-a pus în vedere să semneze cererea de recuzare prin adresa în care i s-a comunicat obligaţia privind plata taxei judiciare de timbru, precizând, totodată, că nici prima cerere nu a fost semnată olograf, ambele cereri fiind transmise prin poştă electronică.

Recursul a fost înregistrat sub nr. x/2015/a8.

Intimaţii D. S.R.L. (fostă A B. S.R.L.), Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi C., deşi legal citaţi, nu au formulat întâmpinări în cauză.

Prin rezoluţia din 19 decembrie 2023 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 6 februarie 2024, constatându-se întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului către părţi, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 25 martie 2024 a fost stabilit termen pentru analiza admisibilităţii în principiu a recursului, în complet de filtru, la 23 aprilie 2024.

4. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, reţine următoarele considerente:

În virtutea principiului constituţional al egalităţii persoanelor în faţa legii şi al autorităţilor, prevăzut la art. 16 din legea fundamentală, instanţa este obligată să examineze cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesual civilă.

În cauză, se constată că aceste condiţii nu sunt îndeplinite.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.

Art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează şi se plătesc anticipat, iar alin. (2) stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părţii i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

În egală măsură, art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că cererii de recurs i se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii, sub sancţiunea nulităţii.

În aplicarea acestor dispoziţii legale, instanţa supremă reţine că, în cauză, recursul nu a fost timbrat anticipat, precum şi că recurentul nu s-a conformat obligaţiei ce îi revenea în acest sens, deşi i s-a trasat obligaţia de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 40 de RON aferente recursului formulat împotriva celor două încheieri.

Astfel, obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 40 RON a fost adusă la cunoştinţa recurentului prin înştiinţarea emisă la 26 octombrie 2023, comunicată la 31 octombrie 2023, la adresa de comunicare indicată de parte prin cererea de recurs. Totodată, această adresă reprezintă domiciliul legal al recurentului, astfel cum rezultă din referatul privind rezultatele interogării bazei de date D.E.P.A.B.D., aflat la dosarului de recurs.

Mai mult, se constată că, deşi autorul căii extraordinare de atac pendinte a formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în recurs, prin încheierea din 6 decembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2015.1, cererea a fost anulată, ca tardiv formulată. Această încheiere a fost comunicată părţii la 5 decembrie 2023, conform dovezii aflate la dosarului. Totodată, se reţine că partea nu a formulat, înăuntrul termenului legal, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să facă aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 7 iunie 2022 şi 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din 7 iunie 2022 şi 17 mai 2023 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.