Basketball players' pay claim against sports club: Iași Tribunal retains jurisdiction after negative conflict resolved
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by ruling in favor of the Iași Tribunal, Second Civil Section—Administrative and Fiscal Litigation, which therefore retains jurisdiction over the case; this decision is final and definitive. The underlying dispute involves a claim for payment filed by a Romanian company and two American former professional basketball players against a Romanian sports club, based on a collaboration agreement under which the club allegedly assumed the debts of another club with which the players had contractual relations. The Court held that, despite the foreign element triggering the international jurisdiction rules under Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, the domestic territorial competence is determined by the general rule of Article 107(1), namely the defendant’s registered office (in Iași), and that the special rule for claims against public authorities under Article 111 did not apply because the defendant did not act in a public authority capacity. The Court also noted that the defendant had timely invoked the private-order territorial exception through its statement of defense under Article 130(3), making the Bihor Tribunal’s declination to the Iași Tribunal correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 111 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 59 C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 242 C. proc. civ, art. 107 alin. (1) C. proc. civ; Basketball players' pay claim against sports club: Iași Tribunal retains jurisdiction after negative conflict resolved: The underlying dispute involves a claim for payment filed by a Romanian company and two American former professional basketball players against a Romanian sports club, based on a collaboration agreement under which the club allegedly assumed the debts of another club with which the players had contractual relations. The Court held that, despite the foreign element triggering the international jurisdiction rules under Article 1066(1) of the Civil Procedure Code, the domestic territorial competence is determined by the general rule of Article 107(1), namely the defendant’s registered office (in Iași), and that the special rule for claims against public authorities under Article 111 did not apply because the defendant did not act in a public authority capacity. The Court also noted that the defendant had timely invoked the private-order territorial exception through its statement of defense under Article 130(3), making the Bihor Tribunal’s declination to the Iași Tribunal correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for establishing territorial jurisdiction in favor of Tribunalul Iași in the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
1. Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2021 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă sub dosar nr. x/2021, reclamanţii A. S.R.L., B. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Clubul Sportiv Politehnica Iaşi, au solicitat instanţei obligarea pârâtului la plata sumei de 350.439,13 RON către B., a sumei de 24.141,97 RON către A. S.R.L., precum şi a sumei de 853.368,30 RON către C..
Prin încheierea civilă nr. 113/C/2022 din 2 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Bihor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II Civilă a Tribunalului Bihor sub nr. x/2021*.
Prin sentinţa nr. 162/LP/2022 din 13 septembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că cererea reclamanţilor are ca obiect pretenţii, cu element de extraneitate, fundamentate pe raporturile juridice dintre profesionişti şi materializate, pe de o parte, prin contractele de prestări servicii de activităţi sportive încheiate de către reclamanţi cu Clubul Sportiv Naţional Iaşi, având sediul în Iaşi iar, pe de altă parte, prin acordul de colaborare nr. 346 din 14.02.2017 încheiat între pârâta C.S.U. Politehnica Iaşi şi C.S. Naţional Iaşi.
S-a mai arătat, deşi este o persoană juridic de drept public înfiinţată prin Ordinul nr. 5798 din 24.09.2012 al Ministrului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pârâta nu a acţionat în regim de putere publică, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., invocate de reclamanţi.
Prin urmare, s-a apreciat că, în raport cu prevederile art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului de la sediul pârâtului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a-COntencios Administrativ şi Fiscal la data de 23 septembrie 2022 sub nr. x/2022.
Prin încheierea din 6 aprilie 2023 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal s-a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecăţii, până la îndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei stabilite prin încheierea din 17 noiembrie 2022.
Prin decizia nr. 328/2023 din 25 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă a fost respinsă excepţia nulităţii recursului şi a fost admis recursul formulat de reclamanţi împotriva încheierii de şedinţă din 6 aprilie 2023, cu consecinţa casării acestei încheieri şi trimiterii cauzei în vederea continuării judecăţii.
2. Prin sentinţa nr. 14/2024/CIV din 26 ianuarie 2024 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamanţi, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă.
Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., în raport cu care competenţa aparţine instanţei sesizate de reclamanţi, textul de lege nefăcând distincţie după cum autorităţile sau instituţiile publice acţionează sau nu în regim de putere publică.
Au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., cu referire la legătura existentă între pretenţiile deduse judecăţii, arătându-se că, în caz de competenţă teritorială alternativă, oricare dintre instanţele deopotrivă competente poate fi învestită cu soluţionarea cererii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 5 aprilie 2024 sub acelaşi număr.
3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă şi Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă - contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii A. S.R.L., persoană juridică română şi respectiv B. şi C., cetăţeni americani, foste jucătoare profesioniste de baschet, au sesizat Tribunalul Bihor în vederea obligării pârâtului Clubul Sportiv Politehnica Iaşi la plata unor sume de bani, ca efect al contractului de colaborare nr. x/14.02.2017, prin care pârâtul şi-a asumat plata datoriilor înregistrate de Clubul Sportiv Naţional Iaşi, cu care jucătorii s-au aflat în raporturi contractuale.
Din perspectiva competenţei internaţionale, dat fiind elementul de extraneitate, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că "Sub rezerva situaţiilor în care legea dispune altfel, instanţele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerţ pe teritoriul României la data introducerii cererii".
În cauză, pârâtul fiind persoană juridică română, rezultă că instanţele române sunt competente să soluţioneze cauza.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "Când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".
Aşadar, subsecvent stabilirii jurisdicţiei generale a instanţelor române, competenţa de soluţionare a cauzei, din punct de vedere material şi teritorial, se determină potrivit regulilor C. proc. civ.
În cauză, se observă că, prin decizia nr. 328/2023 din 25 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia Civilă, a fost admis recursul reclamanţilor, fiind casată încheierea din 6 aprilie 2023, prin care a fost suspendată judecata în temeiul art. 242 C. proc. civ. şi trimisă cauza în vederea continuării judecăţii. Instanţa de recurs a reţinut caracterul contradictoriu al considerentelor tribunalului în ceea ce priveşte indicarea de către reclamanţi a temeiurilor juridice ale acţiunii, raportat la soluţia pronunţată. Astfel, deşi cauza a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamanţi a obligaţiei de a indica temeiurile juridice ale cererii, în considerentele încheierii casate tribunalul a reţinut că temeiul principal al pretenţiilor îl reprezintă art. 1.284 C. civ., precum şi că, prin precizări succesive, reclamanţii au invocat incidenţa mai multor instituţii de drept, respectiv îmbogăţirea fără justă cauză, răspunderea contractuală, obligaţia solidară, preluarea de datorie, novaţia şi fidejusiunea.
În egală măsură, instanţa supremă constată că cererea dedusă judecăţii este o acţiune în pretenţii, supusă din punct de vedere al competenţei teritoriale dispoziţiilor de drept comun.
Or, regula generală în materia competenţei teritoriale, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., este în sensul că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".
În raport cu aceste dispoziţii legale, se reţine că, potrivit actelor dosarului, sediul clubului sportiv chemat în judecată se află în municipiul Iaşi, împrejurare care atrage competenţa tribunalului de la sediul pârâtului, neputând fi reţinută teza exprimată de reclamanţi cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.
Dat fiind şi faptul că necompetenţa teritorială a instanţei sesizate de reclamanţi, de ordine privată, a fost invocată în mod procedural, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv prin întâmpinare de către pârât, se impune astfel concluzia că în mod corect Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă-contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.