Jurisdictional conflict over pension indexation claims challenging the constitutionality of a government ordinance: administrative jurisdiction over social security

Şedinţa publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Călăraşi sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanţei: să constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 şi H.G. nr. 28/2023; şi să oblige pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 şi H.G. nr. 28/2023 conform gradului deţinut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţia României.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 747/2023 din 10 octombrie 2023 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul pretinde o vătămare rezultată prin aplicarea O.U.G. nr. 59/2017 asupra drepturilor sale de pensie, fiind invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din acest act normativ.

S-a apreciat că, în raport cu temeiurile de drept invocate, devin incidente dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa atragerii competenţei instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, având în vedere obiectul dedus judecăţii, dispoziţiile legale incidente şi calitatea pârâţilor de autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 octombrie 2023 sub acelaşi număr.

2. Prin sentinţa civilă nr. 1663/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi - Completul Specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că invocarea dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 nu atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, pentru încadrarea unei cereri în sfera de aplicare a acestor dispoziţii legale fiind necesară formularea unei pretenţii în contradictoriu cu Guvernul României, în calitate de emitent al O.U.G. nr. 59/2017, care să poată fi subsumată ipotezei art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

În cauză, capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2017, ci tinde numai la o eventuală asigurare a condiţiilor necesare reparării prejudiciului de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, situaţie care nu poate fi circumscrisă dispoziţiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

S-a concluzionat că litigiul aparţine sferei de competenţă material-funcţională a jurisdicţiei asigurărilor sociale organizate la nivelul tribunalului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă la data de 9 ianuarie 2024 sub nr. x/2023*.

3. Prin sentinţa civilă nr. 189/2024 din 26 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. De asemenea, constatându-se intervenirea conflictului negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea soluţionării cererii şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi.

Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere că, prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul pretinde că pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne i-a stabilit cuantumul pensiei militare de stat în temeiul unui act normativ neconstituţional.

Or, în raport cu temeiurile de drept invocate, competenţa revine instanţei de contencios administrativ, nefiind incidente dispoziţiile speciale instituite prin art. 100-101 din Legea nr. 223/2015, raportat la art. 152 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci cele ale art. 9, coroborat cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere obiectul dedus judecăţii, dispoziţiile legale incidente şi calitatea pârâţilor de autoritate publică centrală, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la data de 01.04.2024 sub acelaşi număr.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Normele de competenţă materială sunt stabilite în funcţie de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluţionează de o anumită categorie de instanţe judecătoreşti.

Din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituţională, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor reţinute din pensie, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 9 alin. (1), alin. (4) şi alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituţionalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este şi cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale, iar competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Călăraşi - Completul Specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Acţiunea fiind formulată în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ.

Aşadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat şi restituirea contribuţiilor ce i-au fost reţinute din pensie urmare a ordonanţei de urgenţă criticate pentru neconstituţionalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competenţa instanţei de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120", situaţie în care nu se încadrează solicitările reclamantului.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează şi în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuţiilor reţinute în baza ordonanţei de guvern criticate pentru neconstituţionalitate, precum şi dobânda legală penalizatoare şi actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce priveşte instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care priveşte o ordonanţă emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluţionează în primă instanţă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Aşadar, competenţa teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Curţii de Apel Bucureşti.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 aprilie 2024.