Negative conflict of jurisdiction in labor compensation claim: plaintiff's elective right to sue a court-defendant in an adjacent appellate district under the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 18.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. au chemat în judecată pe pârâtul Tribunalul Braşov, solicitând obligarea acestuia la plata drepturilor salariale, incluzând sporurile şi indemnizaţiile aferente, prin plata unei sume compensatorii conform art. 38 alin. (61) din Legea nr. 153/2017, reprezentând diferenţa dintre venitul lunar la care sunt îndreptăţiţi, obţinut prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare în raport cu valoarea de referinţă sectorială de 605,225 RON, şi venitul lunar plătit efectiv, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii şi pentru viitor, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 şi până la o nouă modificare legislativă, suma rezultată urmând a fi actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 722/06.04.2023, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a disjuns cauza în privinţa pretenţiilor formulate de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. şi P. - grefieri în cadrul Judecătoriei Braşov -, formând dosarul nr. x/2023, în care, prin sentinţa civilă nr. 1276/15.06.2023, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanţii sunt grefieri în cadrul unei judecătorii şi au sesizat instanţele cu un litigiu de muncă în care art. 127 C. proc. civ. nu este incident, competenţa fiind determinată în raport cu art. 269 din Codul muncii, care prevede că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul.

Astfel învestit, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a declinat, prin sentinţa civilă nr. 417/MAS/18.03.2024, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, această instanţă a reţinut caracterul alternativ al competenţei, între instanţa de la domiciliul reclamanţilor şi un tribunal din circumscripţia unei curţi de apel învecinate Curţii de Apel Braşov, statuând că autorilor demersului judiciar le revenea alegerea între instanţele deopotrivă competente, pe care şi-au exercitat-o sesizând Tribunalul Dâmboviţa, devenit competent în soluţionarea cauzei.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanţelor aflate în conflict vizează exclusiv competenţa teritorială, fiind necontestată competenţa materială a tribunalului în soluţionarea cererii prin care reclamanţii, grefieri în cadrul Judecătoriei Braşov, solicită recalcularea drepturilor salariale şi plata diferenţelor rezultate.

Din perspectiva competenţei teritoriale sunt relevante dispoziţiile art. 269 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, care, în forma în vigoare la data sesizării instanţelor - 18.01.2023 - dispunea că "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".

Din 25.05.2023, O.U.G. nr. 42/2023 a modificat şi completat Legea nr. 367/2022 privind dialogul social şi Codul muncii, în sensul că cererile referitoare la cauzele având ca obiect conflictele de muncă - individuale şi colective - se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă ori, după caz, sediul.

Normele tranzitorii ale acestui act normativ, cuprinse la art. III alin. (2) prevăd că dispoziţiile referitoare la competenţă se aplică şi proceselor înregistrate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

În cauză, însă, tranşarea competenţei teritoriale impune aplicarea art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea părţilor şi, procedând astfel, se constată, în primul rând, că alin. (1) al dispoziţiei evocate nu este aplicabil, întrucât cererea nu este de competenţa Judecătoriei Braşov, unde funcţionează ca grefieri reclamanţii, ci, astfel cum s-a arătat anterior, a tribunalului.

Sunt incidente, însă, dispoziţiile referitoare la competenţa facultativă prevăzute de art. 127 alin. (2) raportat la alin. (21) şi (3) C. proc. civ. care vizează şi ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de pârât, cum este, în cauză, Tribunalul Braşov.

Norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă acţiunea împotriva instanţei de judecată, chiar la aceasta - aplicând regula generală în materie de competenţă -, fie la o altă instanţă de acelaşi grad din raza unei curţi de apel învecinate.

Transpunând dispoziţiile legale la circumstanţele cauzei, se reţine că reclamanţii aveau opţiunea de a sesiza fie Tribunalul Braşov, fie un tribunal din raza unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Braşov; potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanţei revine exclusiv reclamantului, a cărui opţiune nu mai poate fi contestată, odată învestită una dintre instanţele competente teritorial.

Aşadar, reclamanţii au ales să introducă cererea pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată Curţii de Apel Braşov, manifestându-şi opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (21) C. proc. civ., fixând astfel, în favoarea acestei instanţe, competenţa teritorială, fără ca opţiunea lor să poată fi cenzurată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.