Jurisdictional conflict over constitutional challenge to pension indexation decree: administrative vs. labor court competence for claims based on urgent ordinance unconstitutionality

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 07.03.2023 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, care modifică şi completează Legea nr. 223/2015, să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor la care erau îndreptăţiţi, prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate din aplicarea Legii nr. 153/2017 la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017, şi a H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, să fie obligată pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reţinute din pensie, rezultate din indexarea şi actualizarea acesteia, raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, conform gradului militar deţinut de fiecare reclamant, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală penalizatoare, prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamanţii au invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi la art. 79 alin. (1) din Constituţie, care afectează ordonanţa de urgenţă în ansamblul său.

Prin sentinţa civilă nr. 592/12.10.2023, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea completelor specializate în soluţionarea cauzelor de litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul secţiei I Civile a Tribunalului Timiş.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că raportul juridic dedus judecăţii nu este unul de drept administrativ şi fiscal, ci vizează dreptul la pensie al reclamanţilor şi atrage incidenţa prevederilor art. 100-103 din Legea nr. 223/2015 şi competenţa de primă instanţă a tribunalelor.

Această instanţă a considerat că, în aceste condiţii, împrejurarea că reclamanţii au înţeles să solicite sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a O.U.G. nr. 59/2017 nu atrage competenţa jurisdicţiei administrative.

Astfel învestit, prin sentinţa civilă nr. 289/29.02.2024, Tribunalul Timiş, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Timişoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia, suspendând, totodată, cauza.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut competenţa Curţii de Apel Timişoara, faţă de incidenţa în cauză a art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, derivată din împrejurarea că reclamanţii, domiciliaţi în judeţul Timiş, invocă o vătămare produsă printr-o dispoziţie cuprinsă într-o ordonanţă de urgenţă.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, pentru următoarele considerente:

Articolul 126 alin. (6) teza a II-a din Constituţie prevede că "instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale", iar Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin art. 9, reglementează exercitarea acestei categorii de acţiuni.

Instanţa supremă reţine că procesele circumscrise art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt date în competenţa instanţelor de contencios administrativ atât de norma constituţională, cât şi de legea specială, astfel încât natura raportului juridic litigios nu poate determina stabilirea competenţei de atribuţiune în favoarea altei jurisdicţii.

O acţiune de această natură are drept cauză tocmai neconstituţionalitatea ordonanţei sau ordonanţei de urgenţă, despre care reclamantul afirmă că i-a produs o vătămare, direct sau prin intermediul actului administrativ al cărui destinatar este; de asemenea, cadrul procesual pasiv al acestor cereri relevă prezenţa Guvernului - ca legiuitor delegat - şi, eventual, a autorităţilor publice, emitente ale actelor administrative subsecvente.

Întrucât art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 dispune că "dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă", esenţial pentru a atribui, în acest temei, un litigiu în competenţa jurisdicţiei administrative este a decela subordonarea acţiunii faţă de soluţia ce va fi pronunţată asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Transpunând considerentele anterioare la conflictul de competenţă de faţă, Înalta Curte observă că acţiunea introductivă reflectă subsumarea acesteia categoriei cererilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum se va arăta în continuare.

Prin capătul de cerere principal, reclamanţii pretind că dispoziţiile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 le-au vătămat dreptul de a beneficia de indexarea şi actualizarea pensiei, în forma reglementată anterior de art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. De asemenea, invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă, ca şi a acesteia, în ansamblul său.

Totodată, autorii demersului judiciar solicită suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea, de către Curtea Constituţională, a excepţiei invocate.

Cererea prin care reclamanţii solicită obligarea Guvernului să asigure fondurile necesare pentru plata pensiei în cuantumul corect şi cea prin care se solicită restituirea sumelor reţinute din pensie sunt accesorii capătului principal şi nu sunt apte să atragă învestirea unei alte instanţe, în conformitate cu prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Aşadar, în cauză, competenţa materială procesuală revine instanţei de contencios administrativ, iar în raport cu criteriul rangului autorităţilor publice chemate în judecată - Guvernul României şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne -, autorităţi publice centrale, curţii de apel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.