Negative jurisdiction conflict resolved: Case assigned to Cluj tribunal under insurer's alternative forum for facultative CASCO claims

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 28.02.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. şi S.C. C. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate pierderea totală a autoturismului utilizat de către reclamantă în temeiul contractului de leasing nr. x/15.01.2021, încetarea de drept a contractului de leasing - în temeiul art. 8.4.3 din contract, de la data producerii evenimentului, avaria totală a autoturismului, conform art. 12.2. coroborat cu art. 2.5. din condiţiile generale de asigurare ale poliţei de asigurare CASCO seria x nr. x/28.01.2021 - şi că evenimentul produs la 20.05.2022 este eveniment asigurat, acoperit de poliţa CASCO, să oblige pârâta S.C. C. S.A. la redeschiderea dosarului de daună nr. x/2022 şi, în temeiul art. 12.8.1. al poliţei CASCO şi al art. 11.5.1. din contractul de leasing, la plata despăgubirii vizând avaria totală a autovehiculului în favoarea pârâtei S.C. B. S.A., în cuantum de 86.726 euro, reprezentând 427.108,2 RON, să oblige pârâta S.C. B. S.A. la plata către reclamantă a diferenţei dintre despăgubirea ce urmează a fi încasată de la societatea de asigurare şi sumele pe care le va reţine societatea de leasing potrivit art. 11.5.1. din contractul de leasing, respectiv suma de 35.591,1 euro, reprezentând 175.279,04 RON, să oblige pârâta S.C. C. S.A. la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 4.165 RON, reprezentând transportul obiectului de leasing de la Cluj-Napoca la Timişoara, a sumei de 1.189,04 RON, reprezentând evaluarea daunelor în sistem Audatex efectuată de reprezentanţii D., a sumei de 1.500 RON, reprezentând contravaloarea expertizei tehnice extrajudiciare întocmită în vederea constatării daunei totale, a sumei de 6.210 RON, reprezentând impozitul aferent anului 2023 achitat de reclamantă, şi a dobânzii legale aferente acestor sume, de la data introducerii acţiunii şi până la achitarea lor. Reclamanta a mai solicitat şi obligarea S.C. B. S.A. să îi predea epava şi ca pârâtele să fie obligate, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

La 24.05.2023, pârâta S.C. B. S.A. a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând instanţei să constate încetarea contractului de leasing nr. x/15.01.2021 prin rezilierea din culpa pârâtei, să o oblige la plata sumei de 262.459,72 RON, reprezentând daune-interese şi rate de leasing neachitate, şi a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1431/26.09.2023, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este incident, întrucât litigiul derivă dintr-o poliţă de răspundere civilă facultativă deţinută de S.C. B. S.A., fără ca reclamanta să fie parte a contractului de asigurare.

Astfel învestit, Tribunalul Ilfov, secţia Civilă a admis, prin sentinţa civilă nr. 424/12.03.2024, excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia, constatând, totodată, intervenită suspendarea cauzei, în temeiul art. 134 C. proc. civ.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că, deşi pretenţiile derivă dintr-o poliţă de asigurare facultativă şi nu dintr-un raport de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, dispoziţiile art. 2 pct. 4 din Legea nr. 132/2017 sunt aplicabile cauzei, ceea ce determină incidenţa art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, pentru următoarele considerente:

Prin acţiune, între alte capete de cerere, reclamantul, utilizator în contractul de leasing nr. x/15.01.2021 (în continuare, "contractul de leasing"), solicită, în contradictoriu cu locatorul şi cu asigurătorul - emitent al poliţei de asigurare auto facultativă pentru bunul obiect al contractului -, ca acesta din urmă să plătească indemnizaţia de asigurare locatorului, care să fie obligat, la rândul său, să îi restituie suma excedentară ce pretinde că i se cuvine în temeiul art. 11.5.1 din contract.

Regula de drept comun înscrisă în dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune astfel, însă în materie de asigurare, art. 115 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în sensul că cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs riscul asigurat.

Aşadar, şi în cererile de despăgubire formulate în temeiul unei asigurări de răspundere civilă facultativă, competenţa teritorială este alternativă, fiind în egală măsură competente instanţa de la domiciliul sau sediul pârâtului sau instanţele enumerate la art. 115 alin. (1) pct. 1-3 C. proc. civ., alegerea instanţei aparţinând reclamantului.

În cauză, statuările instanţelor aflate în conflict derivă din concluzia lor divergentă asupra aptitudinii sediului utilizatorului bunului obiect al contractului de asigurare facultativă de a servi drept criteriu pentru determinarea jurisdicţiei competente teritorial în temeiul art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Tranşarea competenţei nu se poate face prin recurgerea la dispoziţiile Legii nr. 132/2017 ce reglementează o asigurare obligatorie care, fiind o lege specială, este incidentă exclusiv obiectului său de reglementare; disputei litigioase îi este, aşadar, aplicabilă legea generală, C. civ. sau dreptul comun lato sensu.

Cu toate acestea, actele dosarului relevă că poliţa de asigurare din care derivă litigiul - seria x nr. x/28.01.2021 - nominalizează atât pe asigurat - pârâta S.C. B. S.A. -, cât şi pe reclamantă, aceasta din urmă în calitate de "utilizator/contractant". Mai mult, art. 11.5.5 din contractul de leasing prevede că, "În măsura în care valoarea despăgubirii plătită de către Asigurător depăşeşte sumele datorate de Utilizator Locatorului, diferenţa va fi plătită Utilizatorului (…)".

În aceste circumstanţe factuale, reţinând şi dispoziţiile art. 2.214 C. civ., instanţa supremă apreciază că reclamantul utilizator s-a prevalat în mod just de dispoziţiile art. 115 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., învestind astfel instanţa competentă pentru sediul său social, câtă vreme cererea pendinte vizează plata indemnizaţiei de asigurare, iar autorul demersului judiciar pretinde că are un interes asupra unei părţi a acesteia.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.