Judicial salary discrimination: negative conflict of competence resolved in favor of the first-seized court

Şedinţa publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I civilă la 08.11.2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK. şi W. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Timiş, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Dolj, Tribunalul Prahova, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Argeş, Tribunalul Buzău, Tribunalul Vâlcea, Tribunalul Ialomiţa, Tribunalul Alba, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Hunedoara, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea pârâţilor, ca o consecinţă a discriminării, la plata despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată prin luarea în considerare a indemnizaţiilor procurorilor D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., începând cu 01.01.2010, prin raportare la data la care fiecare dintre reclamanţi a devenit judecător stagiar/definitiv şi până la data formulării acţiunii, precum şi în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective, a despăgubirilor reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (în continuare, "VRS"), conform prevederilor art. 1 din O.G. nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11%), în concret VRS de 405 RON, începând cu aceeaşi dată.

Prin sentinţa civilă nr. 966/LM/19.10.2023, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul, şi a constatat că domiciliile reclamanţilor din cauză se află în Bucureşti şi în judeţele Ilfov, Vâlcea, Constanţa, Dâmboviţa, Hunedoara, Iaşi, Argeş, Dolj, Bacău, Buzău, Prahova, Galaţi şi Neamţ.

A conchis că singura ipoteză care ar fi putut atrage competenţa Tribunalului Bihor, în temeiul art. 127 alin. (2) coroborat cu alin. (21) C. proc. civ., ar fi fost ca unul dintre reclamanţi să aibă domiciliul în jud. Timiş sau Alba, ipoteză pe care cauza nu o reflectă.

La rândul său, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 300/MAS/05.03.2024, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, a reţinut că, faţă de specificul cauzei şi de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., competenţa teritorială rămâne una alternativă, alegerea între instanţele deopotrivă competente aparţinând reclamanţilor, care - neavând domiciliu în circumscripţia Tribunalului Braşov -, şi-au exercitat dreptul de alegere sesizând Tribunalul Bihor, aflat în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu curţile de apel în a căror circumscripţie se află instanţele la care îşi desfăşoară activitatea.

Constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat la 08.11.2022 un litigiu asimilat celor de muncă, în care reclamanţii - judecători în cadrul unei pluralităţi de instanţe judecătoreşti - au chemat în judecată respectivele instanţele, pe cele în care au activat anterior, şi pe Ministerul Justiţiei.

Procesului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi cele ale art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, care partajează competenţa de soluţionare a litigiilor de muncă între tribunalul de la domiciliul reclamantului şi cel în circumscripţia căruia acesta îşi are locul de muncă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 59 C. proc. civ., "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept sau ori o obligaţie comună, dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură".

Incidenţa acestui text legal reclamă existenţa unui drept ori a unei obligaţii comune sau situaţia ca acestea să izvorască din aceeaşi cauză, ori ca între ele să existe o strânsă legătură.

În cauză, sunt îndeplinite condiţiile coparticipării procesuale active, atât timp cât drepturile reclamate au aceeaşi cauză şi legătura strânsă care există între ele este necontestată.

Potrivit art. 269 alin. (3) din Codul muncii, "Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi".

Aceste condiţii fiind întrunite în cauză, cererea putea fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi.

În consecinţă, rezultă că prima instanţă sesizată a fost în mod legal învestită să judece procesul de faţă, în raport cu manifestarea de voinţă a reclamantei JJJ., judecător în cadrul Tribunalului Timiş şi a reclamantei HHH., judecător în cadrul Curţii de Apel Timişoara, care şi-au manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Bihor, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Oradea, învecinată Curţii de Apel Timişoara, în raza căreia se află Tribunalul Timiş, care ar fi fost competent să judece conform normelor de dreptul muncii şi al normelor privind competenţa alternativă.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 aprilie 2024.