Employee’s revision against appellate merits ruling inadmissible; appellate judgment stands.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - sectia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 14.06.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Electrocentrale Bucureşti S.A., ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 626/02.06.2022 şi a structurii organizatorice a societăţii pârâte aplicabilă din 16.06.2022, ca netemeinică şi nelegală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 41, art. 48 din Codul muncii.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 06.09.2022, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei invocate şi a apărărilor formulate ca neîntemeiate, precum şi o cerere modificatoare a primul petit al cererii de chemare în judecată, prin care a solicitat să se constate că, începând cu 06.03.2018 a fost hărţuit moral la locul de muncă de către numiţii B., C., D. şi E., în timpul exercitării raporturilor de serviciu, fiind supus în permanenţă fenomenului de mobbing.

Prin încheierea de şedinţă pronunţată la 06.09.2022, instanţa a dispus comunicarea cererii modificatoare numiţilor D., B., C. şi E., cu menţiunea de a formula întâmpinare, şi prorogarea discutării excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru următorul termen de judecată.

La 28.09.2022, pârâta Electrocentrale Bucureşti S.A. a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de primul petit, având în vedere dispoziţiile art. 35 C. proc. civ.

La 26.09.2022, pârâţii E., D., B. şi C. au formulat întâmpinări, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestora şi excepţia inadmisibilităţii cererii în raport de primul petit al cererii modificatoare, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La 31.10.2022, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinările pârâţilor, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a apărărilor acestora, ca neîntemeiate.

La termenul de judecată din 01.11.2022, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor B., C., D. şi E., a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive raportat la anularea deciziei nr. 626/02.06.2022 şi a structurii organizatorice aplicabilă din 16.06.2022, precum şi excepţia inadmisibilităţii primului capăt al cererii modificatoare.

Prin sentinţa civilă nr. 3172 din 23 mai 2023, Tribunalul Bucureşti - sectia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale:

- a respins acţiunea formulată împotriva pârâţilor B., C., D. şi E., ca fiind introdusă faţă de persoane fără calitate procesuală pasivă.

- a respins petitul acţiunii introductive raportat la anularea deciziei nr. 626/02.06.2022 şi a structurii organizatorice aplicabilă din 16.06.2022, ca inadmisibil.

- a respins primul capăt al cererii modificatoare, prin care s-a solicitat constatarea faptelor de hărţuire morală la care a fost supus reclamantul, ca inadmisibil.

- a admis în parte acţiunea modificată privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Electrocentrale Bucuresti S.A.

- a obligat pârâta la luarea tuturor măsurilor necesare pentru stoparea oricăror acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă cu privire la reclamant.

- a obligat pârâtă la plata către reclamant a sumei de 30.000 RON, reprezentând daune morale.

- a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 01.11.2022 a declarat apel reclamantul A., iar pârâta Electrocentrale Bucuresti S.A. a declarat apel împotriva sentinţei.

La 08.08.2023 apelanta-pârâtă Electrocentrale Bucuresti S.A. a formulat şi apel incident.

La 21.09.2023 apelantul-reclamant a formulat cerere de renunţare la judecată.

Prin decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale:

- a luat act de renunţarea apelantului-reclamant A. la judecarea apelului;

- a respins apelul incident formulat apelanta-pârâtă Electrocentrale Bucureşti S.A. împotriva sentinţei civile nr. 3172/23.05.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, ca inadmisibil;

- a admis apelul principal formulat de apelanta-pârâtă Electrocentrale Bucureşti S.A. împotriva aceleiaşi sentinţe civile şi a schimbat sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Electrocentrale Bucureşti S.A., ca neîntemeiată, păstrând în rest dispoziţiile sentinţei civile apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul A. solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea cererii şi schimbarea în parte a hotărârii atacate.

Redând soluţiile pronunţate de instanţele devolutive în dosar, revizuentul a precizat că, întrucât nu are cunoştinţă de motivarea deciziei pronunţate de instanţa de apel, înţelege să îşi completeze cererea printr-o acţiune în precizare, după comunicarea hotărârii. Totodată, a menţionat că, în dosar, nu a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 07.03.2024, dat fiind modul de motivare şi insuficienţa datelor concrete privind presupusele hotărâri potrivnice, intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire pentru situaţia în care revizuentul înţelege să se raporteze la sentinţa civilă nr. 3172/23.05.2023, pronunţată în aceeaşi cauză.

La termenul de judecată din 16.04.2024, revizuentul a depus la dosar cerere precizatoare la cererea de revizuire, prin care a solicitat obligarea intimatei la respectarea sentinţei civile nr. 3172/23.05.202 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, întrucât are autoritate de lucru judecat, fiind executorie de la fond.

După redarea dispozitivului, respectiv a considerentelor sentinţei menţionate şi reiterarea situaţiei de fapt, revizuentul a învederat că soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti este justificată şi întemeiată, astfel încât se impune desfiinţarea deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a admis apelul principal formulat de pârâtă.

În drept, cererea precizatoare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 5 şi 6 şi urm. C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, instanţa supremă apreciază că, deşi cererea de revizuire, astfel cum aceasta a fost precizată, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8, 5, 6 şi urm. C. proc. civ., prin argumentaţia în fapt expusă de petent, rezultă că demersul procesual al acestuia se fundamentează exclusiv pe motivul de revizuire prevăzut la pct. 8 al articolului menţionat, astfel că, în continuare, se va proceda la analiza susţinerilor revizuentului circumscrise acestui motiv ce vizează ipoteza încălcării autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare, textul de lege de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. statuând că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate se poate cere atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În raport de precizările revizuentului formulate la termenul de judecată, prin care a invocat ca hotărâre cu autoritate de lucru judecat, contradictorie celei atacate, hotărârea instanţei de fond, pronunţată în acelaşi dosar, Înalta Curte formulează observaţia potrivit căreia, invocarea normei de drept reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

- să fie vorba de hotărâri pronunţate în acelaşi litigiu care însă a fost purtat de două ori, adică să fi existat triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, în ipoteza invocării efectul negativ al autorităţii de lucru judecat sau, să fie vorba despre litigii purtate între aceleaşi părţi, în cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat dobândit de prima hotărâre judecătorească pronunţată între aceste părţi şi rămasă definitivă.

- hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, invocându-se efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile nr. 3172 din 23.05.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Se observă că, prin sentinţa civilă nr. 3172 din 23.05.2023 pronunţată în dosarul nr. x/2022, a fost soluţionat în primă instanţă un litigiu de muncă, iar prin decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunţată tot în dosarul nr. x/2022, au fost soluţionate apelurile declarate atât de reclamant, revizuentul din cauză, cât şi de pârâtă, intimata din cauză, împotriva sentinţei civile nr. 3172 din 23.05.2023.

Prin urmare, se reţine că cele două hotărâri - atât hotărârea supusă revizuirii, cât şi cea faţă de care se pretinde contrarietatea - sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, în faze procesuale diferite.

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere situaţia pronunţării a două hotărâri, în acelaşi proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci textul are în vedere întrunirea condiţiei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată distincte, soluţionate în două dosare separate, în aşa fel încât soluţionarea celei de-a doua a adus atingere autorităţii de lucru judecat a soluţiei pronunţate în prima.

În situaţia din speţă, această cerinţă nu este îndeplinită, revizuentul susţinând contrarietatea deciziei definitive a instanţei de apel (decizia civilă nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022), în raport cu sentinţa pronunţată în fond de prima instanţă în unul şi acelaşi litigiu şi acelaşi dosar (sentinţa civilă nr. 3172 din 23.05.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022). O asemenea ipoteză, precum cea din cauza de faţă, nu conturează o contrarietate a două hotărâri definitive pronunţate în litigii diferite, ci este consecinţa reformării hotărârii primei instanţe de către instanţa de apel, în unul şi acelaşi litigiu, fiind de esenţa căii de atac a apelului ca instanţa de apel să poată schimba, în tot sau în parte, sentinţa atacată, în măsura în care găseşte fondate criticile formulate prin apelul declarat de partea nemulţumită.

Înalta Curte reaminteşte că raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul evocat o constituie necesitatea de a se înlătura efectele cauzate de încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; aceeaşi raţiune există şi în ipoteza unor litigii succesive derulate între aceleaşi părţi, având obiect şi cauze diferite dar când a doua hotărâre nesocoteşte autotitatea de lucru judecat al chestiunilor definitiv tranşate în primul litigiu (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat); în atare situaţie executarea hotărârilor fiind imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În consecinţă, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în faze procesuale distincte, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare (procese) diferite.

Aşadar, se impune a se reţine că, în cauza de faţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., şi prin urmare, Înalta Curte, constată că hotărârile pretins potrivnice nu sunt contradictorii, întrucât deşi au avut aceleaşi părţi, ele au fost pronunţate în acelaşi dosar, în faze procesuale distincte, iar prin pronunţarea hotărârii din apel, sentinţa primei instanţe a încetat să mai existe în forma avută la data pronunţării, fiind reformată/schimbată în limitele stabilite de instanţa de apel, ca efect al admiterii apelului promovat în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 6392 din 15 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.