Inadmissible cassation appeal in labor dispute where appellate decision is final under mandatory exclusion from cassation

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la 14.06.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, a solicitat, în principal, să se constate nulitatea deciziei de concediere nr. 122/02.06.2021 emisă de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, având în vedere încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. a) şi art. 268 alin. (2) lit. f) din Codul muncii, iar în subsidiar, anularea deciziei de concediere şi obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în suma de 25.000 euro; cu cheltuieli de judecată. A solicitat, de asemenea, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea pe postul deţinut.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 62 şi ale art. 263-268 alin. (2) lit. f) Codul muncii, art. 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010.

Pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 2433 din 01 iulie 2022, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa.

A anulat decizia nr. 122/02.06.2021 şi a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii actului de concediere.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data încetării raporturilor de muncă până la data reintegrării efective.

A respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamanta cât şi pârâtul.

Prin decizia civilă nr. 323/CM din 07 noiembrie 2023, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, cu opinie majoritară, a respins apelurile formulate de apelanta-reclamantă A., respectiv de apelantul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 2433 din 01.07.2022 pronunţate de Tribunalul Constanţa în dosarul civil nr. x/2021, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, în ce priveşte respingerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, la 08.01.2024, a formulat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta a învederat că, prin desfacerea contractului de muncă, a fost pusă în imposibilitatea de a se întreţine, având responsabilitatea unei familii monoparentale, faptul că i-au fost încălcate drepturile, fiind victima unor hărţuiri (fizice şi psihice) constante, încercându-se de mai multe ori, prin comisii de disciplină, să fie înlăturată din funcţia pe care o deţinea. A mai afirmat că demnitatea acesteia a avut de suferit, chiar în faţa instanţei de judecată consilierul juridic al pârâtei adresându-i-se cu apelativul "hoaţă".

Totodată, a menţionat că plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale de care a fost lipsită prin concedierea nelegală nu poate să constituie o reparaţie a prejudiciului moral.

În încheiere, autoarea căii de atac a subliniat că prejudiciul moral rezultă din consecinţele psihologice inerente ale aplicării unei astfel de măsuri, prin concedierea nelegală, respectiv sentimentul de injustiţie, nesiguranţa statutului şi a veniturilor, lezarea demnităţii personale şi a respectului de sine.

Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.

Prin întâmpinarea înaintată la dosarul cauzei la 19.02.2024, intimatul-pârât Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil, motivat de faptul că obiectul dosarului îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale - contestaţie decizie concediere -, iar cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale a susţinut netemeinicia acestuia, deoarece chestiunile supuse dezbaterii sunt străine considerentelor deciziei recurate, neputând constitui critici de nelegalitate care să conducă la desfiinţarea încheierii atacate, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

La 26.02.2024 întâmpinarea a fost comunicată recurentei, fără ca aceasta să uzeze de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, a cărei soluţionare face de prisos examinarea pe fond, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Potrivit art. 24 C.pr., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

Obiectul litigiului îl reprezintă constatarea nulităţii deciziei de concediere nr. 122/02.06.2021 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Constanţa, anularea acesteia, obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 euro, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea pe postul deţinut, astfel că decizia recurată este o hotărâre dată în materia conflictelor de muncă.

Totodată, se reţine că, potrivit art. 1 lit. p) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la data introducerii acţiunii, 14.06.2021), este considerat conflict individual de muncă - conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii care decurg din contractele individuale şi colective de muncă ori din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.

Aşadar, reclamanta a învestit instanţa cu un conflict individual de muncă, în sensul art. 1 lit. p) din Legea nr. 62/2011.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011 republicată, conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal, iar conform art. 214 din acelaşi act normativ, hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului.

Totodată, Legea nr. 62/2011 republicată, prevede la art. 216 că, dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

Din analiza coroborată a textelor de lege anterior evocate, rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile de muncă sunt supuse numai apelului.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 14.06.2021, în speţă, sunt incidente dispoziţiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.".

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările şi completările ulterioare, "dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019.".

Având în vedere că, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 323/CM din 7 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, într-o cerere pronunţată în materia conflictelor de muncă, în raport de dispoziţiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, în accepţiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, această cale de atac nefiind prevăzută de lege ci fiind în mod expres exclusă de la exercitare.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 323/CM din 7 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 323/CM din 7 noiembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 aprilie 2024.