Suspension order annulled and case remanded for failure to properly summon appellant.

Şedinţa publică din data de 16 aprilie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 30.01.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice a arătat că urmăreşte prin acţiunea de faţă a recupera prejudiciul care i-a fost cauzat prin erorile judiciare produse în dosarul nr. x/2018, în principal de către instanţa care a judecat cauza în faza procesuală a apelului.

Prin sentinţa civilă nr. 4833/24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat, iniţial, sub nr. de dosar x/2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, iar, ulterior, urmare admiterii cererii de strămutare formulate de petentul A., cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.

Prin încheierea din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă a suspendat judecata apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 4833 din 24.06.2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părţilor şi faptul că niciuna din părţile legal citate nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în consecinţă, anularea măsurii de suspendare a judecăţii în dosarul nr. x/2021.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat, în esenţă, că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 29 martie 2023. Totodată, a susţinut că formulase, înainte de 29 martie 2023, cerere de recurs împotriva încheierii prin care a fost respinsă recuzarea membrilor completului de judecată desemnat să judece dosarul nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti şi a apreciat că este îndreptăţit să aştepte mai întâi soluţionarea respectivului recurs, deoarece, în ipoteza admiterii, componenţa completului de judecată trebuia schimbată, după caz, în totalitate sau în parte.

Înalta Curte, analizând încheierea atacată în raport cu criticile formulate şi în limitele controlului de legalitate, reţine drept fondat recursul pentru următoarele considerente:

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la termenul de suspendare în apel a pricinii, Înalta Curte constată că este incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfăşurată în faţa instanţei de apel, la momentul suspendării judecării cauzei, a fost nelegal îndeplinită cu apelantul-reclamant.

Astfel, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 153 C. proc. civ., "(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, dispoziţiile art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerinţelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

În acest context, instanţa supremă reţine că legalitatea desfăşurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia şi necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligaţia citării tuturor părţilor şi comunicarea actelor de procedură în mod legal, "sub sancţiunea nulităţii".

În speţă, Înalta Curte constată că primul termen de judecată, în apel la Curtea de Apel Poieşti, a fost stabilit pentru data de 19.10.2022, când cauza a fost suspendată pentru lipsa părţilor; ulterior, urmare cererii de repunere pe rol a cauzei formulate de apelantul-reclamant, s-a acordat termen la 11.01.2023, cu citarea părţilor.

Potrivit procesului-verbal de înmânare a citaţiei, aflat la dosarul de apel, actul procedural pentru termenul din 11.01.2023 vizându-l pe apelantul-reclamant A. a fost depus la cutia poştală. La 11.01.2023 cauza a fost amânată şi s-a acordat termen la 29.03.2023; totodată, s-a constatat că intimatul-pârât are termenul în cunoştinţă, fiind dispusă citarea apelantului-reclamant.

Cu toate acestea, verificând filele dosarului de apel, se constată că, pentru termenul din 29.03.2023, nu se află ataşată nicio dovadă de citare a apelantului-reclamant, în cauză, fiind citat doar intimatul-pârât Statul Român, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul de apel.

Astfel, în condiţiile în care la termenul de judecată din data de 29.03.2023 apelantul-reclamant a lipsit, iar acesta nu a fost citat, Înalta Curte constată că instanţa de prim control judiciar a încălcat dispoziţiile art. 153 C. proc. civ. şi a apreciat greşit să procedura de citare este legal îndeplinită, reţinând cauza în pronunţare asupra incidentului suspendării.

Cum încheierea de suspendare a cauzei din 29.03.2023 a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură (prevederile art. 153 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 174 şi urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă sunt sancţionate cu nulitatea, vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, încheierea atacată este lovită de nulitate, în condiţiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale, se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă de apel, pentru a se relua judecata cu citarea legală a părţilor implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menţionate.

Faţă de incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 174 şi următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentul-reclamant.

Având în vedere argumentele expuse, pentru a înlătura vătămarea produsă recurentului-reclamant, conform art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul promovat, va casa încheierea recurată şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 29 martie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în cadrul dosarului nr. x/2021

Casează încheierea recurată şi trimite cauza aceleiaşi curţi de apel pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2024.