Revision of inadmissibility dismissal in pension dispute rejected as impermissible against non-merits decision

Şedinţa publică din data de 11 aprilie 2024

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimată CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD, a solicitat anularea deciziei civile nr. 907/A din 28 iunie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018, a deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2017 şi a deciziei civile nr. 528 din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă contestaţia în anulare, ca fiind inadmisibilă.

Împotriva deciziei civile nr. 43/A din 17 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Cluj, contestatoarea A. a mai formulat o contestaţie în anulare, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 528/A din 27 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-A pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, pronunţate în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, prin care şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de soluţionare a cauzei.

În drept, recursul nu a fost motivat.

Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.. Totodată, intimata a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Părţile au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul, întrucât nu s-a întrunit unanimitatea membrilor completului de judecată şi a fixat termen, în şedinţă publică, la data de 18 martie 2020.

Prin încheierea din 18 martie 2020, s-a constatat suspendarea de plin drept a cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.

Prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD şi, pe cale de consecinţă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 11 martie 2024 şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, completului nr. 3.

Revizuenta a arătat că înţelege să conteste toate deciziile şi sentinţele date în cele patru dosare indicate în cuprinsul cererii de revizuire.

Intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD a transmis la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, excepţia nemotivării acesteia şi excepţia tardivităţii declarării căii de atac în retractare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 513 alin. (1) şi (3), raportat la art. 509 şi următ. C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

2. obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecăţii, când aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză. În cazul în care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

4. un judecător a fost sancţionat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă aceste împrejurări au influenţat soluţia pronunţată în cauză;

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor;

6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apăraţi deloc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să îi apere;

8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

9. partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa;

10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;

(101). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunţat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi şi libertăţi prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau de protocoalele adiţionale la această convenţie, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunţată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;

11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei invocate în acea cauză, declarând neconstituţională prevederea care a făcut obiectul acelei excepţii.

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul".

Prin urmare, analizarea admisibilităţii unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunţată asupra fondului sau evocă fondul şi, astfel cum impune art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerinţelor privind ipoteza de revizuire invocată.

În cauza de faţă, hotărârea atacată - decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunţată asupra fondului, circumstanţă care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Revizuenta A. a solicitat revizuirea unei decizii pronunţate în recurs, iar în jurisprudenţa sa - un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituţională a reţinut că revizuirea unei hotărâri date de o instanţă de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanţelor de recurs prin care se admite recursul şi, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Aceste considerente îndreptăţesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanţei de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul şi nici cele intermediare, prin care, admiţându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată şi se reţine cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicţionale pronunţate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.

Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanţa supremă reţine că, prin decizia nr. 1110 din 24 iunie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BISTRIŢA-NĂSĂUD şi, pe cale de consecinţă, a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei 1492/A din 31 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.

Aşadar, prin decizia pronunţată în calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de recurentă şi, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., astfel încât este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri.

Înalta Curte constată că revizuenta A. nu a invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, situaţii în care ar putea fi atacate cu revizuire şi hotărârile care nu evocă fondul.

Autoarea prezentului demers judiciar nu a invocat nici în mod formal incidenţa dispoziţiilor prevăzute în art. 509 - 513 din C. proc. civ. şi nici nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.

Motivele de fapt prezentate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute în art. 509 din C. proc. civ., revizuenta exprimându-şi, în realitate, nemulţumirea cu privire la modalitatea în care a fost soluţionat fondul litigiului dintre părţi.

Or, în mod evident, aceste susţineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Faţă de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuenta A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1110 din 24 iunie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 aprilie 2024.