Mootness of cassation due to subsequent resolution of underlying appeal on insurance insolvency suspension
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal against the cassation court's prior ruling, declaring it without interest, thereby upholding the procedural dismissal of the underlying case. The dispute centered on whether an appeal court had erroneously suspended proceedings involving both a bankrupt insurance company and a non-bankrupt joint debtor, citing a conflict between Articles 75 and 262(4) of Law No. 85/2014 and the interpretation established by the Constitutional Court in Decision No. 690/2018 regarding the scope of suspension measures in insolvency. The decisive legal basis for the current decision was Article 493(5) of the Code of Civil Procedure, combined with the doctrine that a party must maintain a current and personal interest in litigation; because the Court of Appeal had subsequently resolved the underlying appeal by dismissing it on the merits against the non-bankrupt debtor and declaring the action terminated against the bankrupt one, the challenge to the earlier suspension order lost its practical effect.
Legislator headnote
AI generatedart. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, art. 75 din Legea nr. 85/2014, art. 242 din Legea nr. 85/2014, art. 262 din Legea nr. 85/2014, art. 6 din C. proc. civ, art. 33 C. proc. civ; Mootness of cassation due to subsequent resolution of underlying appeal on insurance insolvency suspension: Conform dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, ultima condiţie nemaifiind îndeplinită în speţă, recurenţii-reclamanţi nemaiavând interes în susţinerea căii de atac promovate, având în vedere că ulterior declarării recursului, cererea de apel a fost soluţionată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de disjungere, a fost respinsă cererea de disjungere, ca inadmisibilă. În temeiul art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, a fost suspendată judecarea apelului declarat de apelanţii-reclamanţi A., MAKLARI KLEKNER A. MARGIT, C. împotriva sentinţei civile nr. 6775 din 2 decembrie 2015, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimatele-pârâte D. S.A. şi E. S.A., prin lichidator judiciar F..
Reclamanţii au declarat recurs împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, susţinând că încheierea atacată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 75, art. 242 şi art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.
De asemenea, potrivit recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel a reţinut în motivarea hotărârii faptul că sunt relevante, prin raportare la starea de fapt din prezenta cauză, considerentele deciziei general obligatorii nr. 690/2018, pronunţate de Curtea Constituţională a României (paragrafele 16-22) cu privire la raportul dintre art. 75 alin. (1) şi art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, dar, contrar celor stabilite prin decizia nr. 690/2018 (paragraful 19), a apreciat că art. 262 alin. (4) teza I derogă de la art. 75 din Legea nr. 85/2014.
În raport de aceste considerente, recurenţii-reclamanţi susţin că hotărârea instanţei de apel cuprinde motive contradictorii.
Recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de apel a reţinut că prin hotărârea nr. 1679 din 29 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2020, s-a dispus intrarea în faliment a codebitoarei E. S.A. în temeiul Legii nr. 85/2014, dispunând suspendarea judecăţii apelului, deşi în prezenta cauză figurează ca intimate-pârâte atât codebitoarea E. S.A., (societate faţă de care s-a deschis procedura falimentului şi faţă de care sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/2014), cât şi codebitoarea D. S.A. (societate faţă de care nu este incident niciun caz de suspendare a judecăţii).
Recurenţii-reclamanţi redau conţinutul art. 242 din Legea nr. 85/2014, în raport de care arată că, în cazul societăţilor de asigurare/reasigurare faţă de care a fost deschisă procedura falimentului, se aplică dispoziţiile cuprinse în Titlul II ("Procedura insolvenţei") capitolul I ("Dispoziţii comune") din Legea nr. 85/2014, respectiv art. 38 - 131 din lege, cu derogările prevăzute în capitolul IV ("Dispoziţii privind falimentul societăţilor de asigurare/reasigurare"), respectiv art. 242 - 272 din lege.
Referitor la situaţia suspendării acţiunilor judiciare pentru realizarea creanţelor îndreptate împotriva societăţilor de asigurare/reasigurare debitoare faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, recurenţii-reclamanţi apreciază că sunt incidente, potrivit art. 242 din Legea nr. 85/2014, două texte legale, respectiv art. 75 şi art. 262 alin. (4) din legea insolvenţei.
Practic, art. 75 din lege prevede suplimentar faţă de art. 262 alin. (4) din lege că nu este obligatorie suspendarea judecăţii în cazul acţiunilor judiciare îndreptate împotriva codebitorilor şi/sau terţilor garanţi.
În ceea ce priveşte raportul dintre art. 75 şi art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, recurenţii-reclamanţi arată că, prin decizia nr. 690/2018, Curtea Constituţională a explicat în paragraful 19 al deciziei că: "Legea nr. 85/2014 introduce, în mod expres, şi excepţii de la această suspendare de plano a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau de executare silită, excepţii care sunt cuprinse, spre exemplu, la art. 75 alin. (2) lit. a) şi b) (...) sau la art. 75 alin. (3) (...). Curtea reţine că dispoziţiile art. 262 din Legea nr. 85/2014, în ceea ce priveşte creanţele de asigurări, îşi găsesc aplicarea în coroborare cu cele ale art. 75 alin. (2) din aceeaşi lege ".
De asemenea, în paragraful 20 din motivarea deciziei, Curtea reţine: "Ca atare, faţă de cele prezentate, Curtea observă că prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 nu trebuie interpretat disparat, ci trebuie avut în vedere, pe de o parte, art. 262 în integralitatea sa şi, pe de altă parte, întreg cadrul legislativ în materie, respectiv, în mod concret, art. 242 din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia prevederile capitolului I (din care fac parte şi dispoziţiile art. 75, care conţin şi excepţii de la procedura suspendării de drept a tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului) cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol".
Recurenţii-reclamanţi apreciază că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit aceste norme de drept material, reţinând că art. 262 alin. (4) derogă de la art. 75 din Legea nr. 85/2014, contrar atât celor instituite de legiuitor prin Legea nr. 85/2014, cât şi celor statuate de Curtea Constituţională prin decizia general obligatorie nr. 690/2018.
Sub un ultim aspect, recurenţii-reclamanţi arată şi că se încalcă principiul liberului acces la justiţie prevăzut de art. 21 din Constituţia României, precum şi dreptul la un proces echitabil, într-un termen optim şi previzibil reglementat de art. 6 din C. proc. civ. prin temporizarea fără niciun temei legal a acţiunii îndreptate împotriva codebitoarei D. S.A.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.
Intimata D. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenţii-reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinare.
A fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 7 februarie 2024, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.
Intimata D. S.A. a depus punct de vedere cu privire la raport.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este rămas fără interes, pentru următoarele considerente:
Partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac este obligată să respecte condiţiile de exercitare a acţiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege.
Interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
Conform dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, ultima condiţie nemaifiind îndeplinită în speţă, recurenţii-reclamanţi nemaiavând interes în susţinerea căii de atac promovate, având în vedere că ulterior declarării recursului, cererea de apel a fost soluţionată.
Astfel, prin decizia nr. 1823, pronunţată la 28 noiembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2015, s-a constatat încetată acţiunea judiciară faţă de intimata-pârâtă E. S.A; a fost respins apelul declarat de apelanţii-reclamanţi în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. S.A., ca nefondat.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi MAKLARI KLEKNER A. MARGIT împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca rămas fără interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., C. şi MAKLARI KLEKNER A. MARGIT împotriva încheierii din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca rămas fără interes.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2024.