Labor dispute appeal declared inadmissible as final under labor law provisions

Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor de noapte efectuate, compensarea în bani a concediului de odihnă pentru perioada în care a desfăşurat activitate, daune materiale în sumă de 5.000 RON, precum şi daune morale de 5.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1099 din 6 mai 2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.; a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale reprezentând sporul de 25% din salariul de bază pentru orele prestate pe timp de noapte şi sporul de weekend pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă şi duminică, aferente perioadei 14.01.2021 - 01.03.2021, precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei fiecărui sume şi până la data plăţii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului indemnizaţia pentru concediul medical aferent perioadei 22.02.2021 - 28.02.2021, conform certificatului de concediu medical seria x nr. x, eliberat de C. S.R.L., precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat, proporţional cu perioada lucrată, precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată de la de 01.03.2021 şi până la data plăţii efective; a respins cererile reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 02.11.2020 - 12.01.2021 şi la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale.

Prin decizia civilă nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1099 din 6 mai 2022 a Tribunalului Iaşi

Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul-reclamant expune situaţia de fapt în susţinerea pretenţiilor sale.

Precizează că din cauza condiţiilor necorespunzătoare de muncă s-a îmbolnăvit, iar pârâta, în calitate de angajator a dispus încetarea contractului său de muncă în mod nelegal, fapt ce l-a prejudiciat.

De asemenea, arată că nu este de acord cu respingerea cererii sale privind drepturile salariale aferente perioadei 25.10.2020 - 12.01.2021 şi plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând compensarea suferinţelor cauzate de faptul că nu a fost angajat timp de 3 luni, nu a avut venituri, i-au fost cauzate probleme de sănătate şi a fost jignit în faţa colegilor săi.

Sub un ultim aspect arată că nu a semnat decizia de concediere, că nu i-au fost arătate motivele pentru care s-a dispus încetarea raportului de muncă, precum şi faptul că nu s-a putut angaja, deşi găsise două locuri de muncă.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

La 7 februarie 2024, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La aceeaşi dată, recurentul a depus note scrise şi înscrisuri.

La 20 februarie 2024, recurentul a depus note scrise, la care a ataşat înscrisuri.

Totodată, la 28 martie 2024, recurentul a depus adresă, precizând că din motive de sănătate nu se poate prezenta în instanţă, ataşând înscrisuri.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 494, raportat la art. 482 şi la art. 248 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în apel, într-un conflict de muncă înregistrat la 14 aprilie 2021.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, raportat la dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., decizia atacată este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel cum este menţionat şi în dispozitivul acesteia, nefiind susceptibilă de a mai fi cenzurată pe calea recursului.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 610 din 15 iunie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2024.