Shareholders' resolution annulment upheld; appeal inadmissible as final under Article 132(9) Law No. 31/1990.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the inadmissibility exception and dismissed the appeal filed by the defendant company against the appellate decision as inadmissible, upholding the prior decisions that had annulled the shareholders' general meeting resolution of September 15, 2020, and ordered the defendant to pay 1,000 RON in costs to the claimant. The case arose from a claimant's action under Article 132 of Law No. 31/1990 seeking annulment of a corporate shareholders' resolution; the trial court annulled the resolution, and the appellate court dismissed the defendant's appeal for failure to pay the filing fee, allegedly without observing the adversarial principle. The decisive legal basis was that under Article 132(9) of Law No. 31/1990, judgments on challenges to shareholders' resolutions are subject only to appeal, and per Article 483(2) of the Civil Procedure Code, appellate decisions in such cases are not subject to appeal, rendering the challenged decision final and the appeal inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 224 C. proc. civ, art. 177 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 132 din Legea nr. 31/1990, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ; Shareholders' resolution annulment upheld; appeal inadmissible as final under Article 132(9) Law No. 31/1990: Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, respectiv nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 aprilie 2024
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub număr de dosar x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună în principal constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. din 15 septembrie 2020, iar în subsidiar, anularea aceluiaşi act, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 179/C din 5 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare.
A fost admisă acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a fost anulată hotărârea adunării generale a asociaţilor S.C. C. S.R.L. din data de 15.09.2020.
Au fost obligaţi pârâţii să achite reclamantului suma de 2.600 RON, cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1358/Ap din 26 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, a fost admisă excepţia netimbrării cererii de apel, invocată din oficiu şi a fost anulată cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul- reclamant A. şi intimatul-pârât B. împotriva sentinţei civile nr. 179/C din 5 mai 2022 a Tribunalului Braşov; a fost obligată apelanta-pârâtă la plata sumei de 1.750 RON către intimatul reclamant A., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâtă S.C. C. S.R.L. a declarat recurs.
În motivare, recurenta-pârâtă susţine că, prin rezoluţia din data de 13.06.2023, instanţa de apel i-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 50 RON şi a fixat primul termen pentru data de 26.09.2023.
La primul termen de judecată care a avut loc la 26.09.2023, reprezentantul său convenţional, avocat D., a depus cerere de amânare, motivat de faptul că era în imposibilitate de prezentare, în aceeaşi zi având stabilit un alt termen de judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În susţinerea cererii au fost depuse la dosar dovezi.
Mai arată recurenta-pârâtă că, la termenul din 26.09.2023, nu s-a prezentat nici reprezentata convenţională a intimatului-reclamant, care a depus notă de şedinţă prin care a cerut admiterea cererii de amânare depuse de avocat D..
Recurenta-pârâtă precizează că niciuna dintre părţi nu a cerut instanţei de apel judecarea cauzei în lipsă.
Cu toate acestea, constatând lipsa ambelor părţi, instanţa de apel a invocat din oficiu "excepţia netimbrării" şi, fără să o pună în dezbatere, aşa cum era obligată, cu încălcarea art. 14 şi a art. 224 C. proc. civ., a dispus anularea cererii de apel.
Recurenta-pârâtă consideră că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, având în vedere modalitatea prin care instanţa de apel a dispus pronunţarea unei hotărâri de anulare a apelului, cu încălcarea principiului contradictorialităţii.
Evocând dispoziţiile art. 14, ale art. 224 C. proc. civ. şi ale art. 177 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă reiterează faptul că niciuna dintre părţile aflate în litigiu nu a fost prezentă în sala de judecată şi că niciuna nu a cerut judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care apreciază că instanţa de apel, a dispus în mod nelegal anularea cererii de apel.
Recurenta-pârâtă arată că în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-o speţă similară, prin decizia nr. 485 din 19 februarie 2020.
În speţă, astfel cum arată recurenta-pârâtă, prin anularea cererii de apel a fost adusă o atingere nejustificată a dreptului de acces la justiţie al pârâtului, în însăşi substanţa sa, drept garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu consecinţa neexaminării cauzei pe fond.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, respectiv nulitatea recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Înalta Curte, analizând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare, reţine următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.
Recursul este o cale extraordinară de atac şi poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Înalta Curte reţine că, în raport de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 cu modificările ulterioare, forma în vigoare la data introducerii acţiunii, "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei". Aliniatul 3 al aceluiaşi articol dispune în sensul că, atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.
De asemenea, art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 prevede că "Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunţată este supusă numai apelului".
Or, dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că "(…) nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 291 din Legea nr. 31/1990, prevederile din prezenta lege se completează cu dispoziţiile C. civ. şi ale C. proc. civ.
În actuala reglementare, hotărârile definitive, enumerate în art. 634 alin. (1) pct. 1-6 C. proc. civ., într-o exprimare succintă, sunt acele hotărâri care nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru declararea căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor.
În raport cu dispoziţiile legale enunţate, Înalta Curte constată că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţare sa, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs, faţă de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.
Prin urmare, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A. şi va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1358/Ap din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibil. În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 RON către intimatul-reclamant A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A..
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1358/Ap din 26 septembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă, ca inadmisibil.
Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1.000 RON către intimatul-reclamant A., cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 aprilie 2024.