Motion to set aside cassation dismissal rejected; prior inadmissibility ruling and credit-clause nullity rejection stand.

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Analizând actele dosarului şi decizia atacată, reţine următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă la 18.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a clauzelor din contractul de credit nr. x/08.12.2008 încheiat cu pârâta, privind comisionul de gestiune, prevăzut la pct. 7 lit. a), dobânda variabilă, prevăzută la pct. 8 şi 9, dreptul băncii de a modifica rata anuală a dobânzii, prevăzută la pct. 8 alin. (2) şi (3) şi de a aplica, începând cu 21.06.2010, o marjă fixă de 5,09 p.p. în algoritmul de calcul raportat la ROBOR al dobânzii variabile; a mai solicitat ca instanţa să constante că procentul de dobândă fixă a fost stabilit prin acordul părţilor doar pentru primele 12 luni, iar efectele sale au încetat după trecerea acestui termen, aplicabilitatea dobânzii legale prevăzute de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, nulitatea absolută a clauzelor contractuale privind dobânda penalizatoare/majorată, prevăzută la pct. 21, comisionul de rambursare anticipată, prevăzut la pct. 7 lit. c) şi comisionul de rescadenţare/reeşalonare, prevăzut la pct. 7 lit. d), comisionul pentru prestarea unor servicii suplimentare, respectiv dreptul băncii de a majora nivelul comisioanelor, prevăzute în art. 7, încetarea efectelor clauzelor abuzive pentru viitor şi să oblige pârâta la restituirea tuturor sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive, actualizate cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale aferente acestor sume. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/2000.

Prin sentinţa civilă nr. 685 din 31.05.2022, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

2. Apelul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 64/2023 din 08.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

3. Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs prin care a invocat motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 2674 pronunţată la 13 decembrie 2023, a respins ca inadmisibil recursul.

4. Reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei din urmă decizii, invocând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de anulare întemeiat pe dispoziţile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. contestatorul a arătat, în esenţă, că instanţa de recurs a fost în eroare cu privire la capetele de cerere ale acţiunii şi nu a observat că, pe lângă petitele de cerere ce vizau clauzele abuzive formulate în virtutea calităţii de consumator, instanţa a mai fost învestită şi cu cereri întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, pentru constatarea nulităţii absolute faţă de lipsa consimţământului (capătul 4), respectiv acţiune în constatare (petitul 5) sau acţiune pentru obligaţia de a face (capătul 6.b din cerere).

Astfel, dat fiind caracterul complex al acţiunii, instanţa de recurs s-a aflat într-o eroare materială şi a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., reţinând că recursul a vizat o hotărâre pronunţată într-o cauză în materia protecţiei consumatorilor.

Subsumat motivului de anulare prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a susţinut că, instanţa de control judiciar, respingând recursul ca inadmisibil, nu s-a pronunţat asupra motivelor de recurs ce vizau capetele de cerere 4, 5 şi 6.b) din acţiunea introductivă şi care au fost întemeiate pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., deşi nu erau cereri în materia protecţiei consumatorului, ci au fost întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 28 februarie 2024.

Prin întâmpinarea înregistrată la 21 martie 2024 intimata B. S.A. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor contestaţiei în anulare formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Contestaţia în anulare nu reprezintă o cale de atac ordinară prin care legiuitorul să fi permis părţilor să solicite reanalizarea unei cauze, soluţionate printr-o decizie definitivă, ci este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă doar în cazurile strict şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Prin contestaţia formulată s-a solicitat anularea deciziei pronunţate în recurs pentru motivele prevăzute la art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ. potrivit cărora:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:

(...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;"

Motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. presupune ca dezlegarea dată recursului să fie rezultatul unei erori materiale.

Acest motiv de contestaţie în anulare vizează erorile materiale evidente făcute de instanţa de recurs, în legătură cu aspecte formale ale recursului şi care au avut drept consecinţă soluţionarea greşită a acestei căi extraordinare de atac.

Prin urmare, sunt erori materiale în sensul prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., greşelile materiale cu caracter procedural, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente ori date materiale importante şi care existau la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii atacate.

Acest motiv de anulare nu poate viza aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea greşită a probelor administrate în cauză sau interpretarea ori aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, astfel de chestiuni putându-se circumscrie, eventual, unor greşeli de judecată, care nu pot fi subsumate noţiunii de eroare materială, specifică contestaţiei în anulare, evitându-se astfel transformarea contestaţiei în anulare într-o cale ordinară de atac.

Este de subliniat şi că, pe calea contestaţiei în anulare poate fi invocată numai o eroare materială esenţială, care să fi determinat pronunţarea unei soluţii greşite.

În cauză, erorile materiale indicate de contestator ca fiind săvârşite de instanţa de recurs constau în faptul că aceasta, dat fiind caracterul complex al acţiunii, nu a observat că, pe lângă petitele de cerere ce vizau clauzele abuzive formulate în virtutea calităţii de consumator, instanţa a mai fost învestită şi cu cereri întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, respectiv capetele 4, 5 şi 6.b) din acţiune.

Înalta Curte constată că, în realitate, pretinsele erori materiale vizează calea de atac a recursului respins ca inadmisibil şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Argumentele contestatorului nu pot fi reţinute, din decizia atacată reieşind că instanţa de recurs a constatat că litigiul dedus judecăţii este unul născut în materia protecţiei consumatorilor, în condiţiile în care solicitările reclamantului au decurs dintr-un contract de credit, hotărârile pronunţate în această materie nefiind susceptibile de exerciţiul căii de atac a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu data sesizării instanţei de judecată -18.02.2021.

Prin urmare, aspectele invocate de contestator nu sunt erori materiale, ci pretinse greşeli de judecată, ce nu pot fi circumscrise motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În egală măsură nici motivul de contestaţie în anulare prevăzut la pct. 3 al art. 503 alin. (2) C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

Din dispoziţiile legale evocate rezultă, cu claritate, că admisibilitatea unei contestaţii în anulare este condiţionată de omisiunea instanţei de recurs de a se pronunţa asupra unuia dintre motivele recursului şi, prin urmare, doar nepronunţarea asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare şi, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă această cale extraordinară de atac.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa supremă a omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs ce vizau capetele de cerere 4, 5 şi 6.b) din acţiunea introductivă, întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun.

Având în vedere considerentele anterior arătate, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută vreo omisiune a instanţei de recurs, în sensul prevăzut de legiuitor prin acest motiv de contestaţie în anulare, întrucât această cale extraordinară de atac nu poate viza soluţia de respingere ca inadmisibil a recursului, adică însăşi temeiul legal al exercitării căii de atac, o astfel de posibilitate nefiind prevăzută de dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.

Reiese, aşadar că, dat fiind caracterul unitar al căii extraordinare de atac, soluţia pronunţată de instanţa de recurs nu este consecinţa unei erori materiale sau a unei omisiuni, ci a aplicării dispoziţiilor legale incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2674 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2674 din 13 decembrie 2023 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2024.