Labor dispute claim: recusal appeal perished for six-month inactivity

Şedinţa publică din data de 9 aprilie 2024

Deliberând asupra constatării perimării cererii de recurs constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Iasi, secţia I civilă sub nr. x/2021 la data de 22 03 2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei să îl angajeze în postul de şef de formaţie scos la concurs în data de 15.03.2021; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON întrucât nu a fost informat cu privire la postul disponibil şi a fost discriminat în raport cu alţi salariaţi care au fost angajaţi în urma selecţiei organizate în data de 25.02.2021; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON prejudiciu material suferit ca urmare a faptului că pârâta a refuzat să îi aprobe participarea în data de 15.03.2021 la concursul pentru ocuparea postului de şef formaţie; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că prin refuzul de a i se permite participarea la concursul pentru ocuparea postului de şef formaţie a fost discriminat faţă de alţi salariaţi care au fost angajaţi fără să li se solicite "criteriul de absolvent de studii superioare"; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că prin refuzul de a i se permite să participe la concursul pentru ocuparea postului de şef formaţie a fost discriminat faţă de alţi salariaţi care au fost angajaţi "fără să li se solicite să participe la concursul pentru ocuparea acestui post"; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că a fost discriminat în raport cu C. deoarece, pretinde reclamantul, acesta ar fi fost anunţat despre existenţa unui post vacant de şef formaţie secţia I MCP; obligarea pârâtei să îi plătească suma de 30.000 RON pentru faptul că a fost discriminat în raport cu C., deoarece acesta ar fi fost angajat pe un post de şef formaţie fără concurs; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, a prevederilor şi jurisprudenţei C.E.D.O.

Prin sentinţa civilă nr. 1410/2022 din 06.06.2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a respins acţiunea reclamantului A..

2. Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentinţe, solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea formulată la data de 14 noiembrie 2022, apelantul A. a recuzat membrii completului de judecată A3, doamnele judecător D. şi E. învestite cu soluţionarea apelului său, cererea fiind anulată ca netimbrată prin încheierea de şedinţă pronunţată la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Apelul reclamantului a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 426/2023 pronunţată la 20 aprilie 2023 de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

3. La 28 noiembrie 2023, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la 22 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin care a solicitat anularea încheierii recurate şi judecarea cererii de recuzare.

În susţinerea recursului a arătat că în mod nelegal a fost anulată ca netimbrată cererea sa de recuzare, având în vedere că instanţa nu i-a comunicat obligaţia de a depune dovada plăţii taxei judiciare de timbru în valoare de 100 RON pentru fiecare judecător recuzat. Totodată a făcut referire la încheierea nr. 133 pronunţată la 2 iulie 2021 în dosarul nr. x/2020, prin care Tribunalul Iaşi a constatat scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru în soluţionarea cererii de recuzare cu care a fost învestit, faţă de prevederile art. 270 din Codul muncii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 16 decembrie 2022.

Intimata B. S.A. şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au depus la dosar întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamant.

4. Prin încheierea din 02 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a dispus suspendarea judecării recursului, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La 5 februarie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.

Potrivit art. 248 C. proc. civ. "(1) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc".

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Buna administrare a justiţiei impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condiţiilor impuse de lege, precum şi ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei.

Înalta Curte, constată că, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 2 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, dată de la care a trecut un termen mai mare de 6 luni, termenul de perimare împlinindu-se la 2 noiembrie 2023.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţilor mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 22 noiembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 aprilie 2024.